Decizia CCR nr. 698 din 27.10.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 151 alin. (4) raportate la prevederile art. 82 alin. (1) din C. pr. civ.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 151 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de "Poiana Ursului“ - societate cooperativă de consum din Liteni, în Dosarul nr. 8.113/86/2013 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 102D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate, nu este îngrădit accesul liber la justiție, formularea cererii prin reprezentant este o condiție pusă de legiuitor în conformitate cu dispozițiile Legii fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia nr. 964 din 12 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 8.113/86/2013, Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 151 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de "Poiana Ursului“ - societate cooperativă de consum din Liteni într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva hotărârii prin care s-a anulat acțiunea introdusă în temeiul prevederilor art. 151 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că textul de lege criticat aduce atingere dreptului său de acces la justiție, deoarece stabilește ca unic mijloc de dovadă a calității de reprezentant al unei persoane juridice de drept privat extrasul din registrul de publicitate în care este menționată împuternicirea sancționând cu nulitatea cererea de chemare în judecată semnată de o persoană care nu poate face dovada calității sale cu acest mijloc de probă. Or, dacă persoana juridică de drept privat nu poate efectua, sau a fost împiedicată de a efectua publicitatea mandatelor reprezentanților săi (astfel cum s-a întâmplat în prezenta cauză) fără ca acest fapt să-i fie imputabil, lipsa de publicitate a dovezii calității de reprezentant va conduce la soluția respingerii acțiunii, ceea ce aduce atingere accesului său la justiție.

6. Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile art. 151 alin. (4) din Codul de procedură civilă, așa cum acestea au fost interpretate de instanța de fond, îngrădesc accesul liber la justiție al autorului.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost invocat de autor și reținut de instanța de judecată în dispozitivul actului de sesizare, îl constituie prevederile art. 151 alin. (4) din Codul de procedură civilă. În realitate, din motivarea excepției, rezultă că obiectul acesteia îl constituie dispozițiile art. 151 alin. (4) raportate la prevederile art. 82 alin. (1) din Codul de procedură civilă. codul de procedură civilă a fost republicat după data sesizării Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, textele de lege criticate păstrându-și numerotarea și având următorul conținut:

- Art. 82 alin. (1) - Lipsa dovezii calității de reprezentant: "(1) Când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.“

- Art. 151 alin. (4) - Cererea formulată prin reprezentant: "(4) Reprezentanții persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menționată împuternicirea lor.“

11. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile art. 151 alin. (4) din Codul de procedură civilă reglementează cu privire la obligația reprezentantului unei persoane juridice de drept privat de a dovedi împuternicirea sa, în ce privește orice cerere adresată instanței de judecată, cu o copie de pe extrasul din registrul public în care aceasta este menționată. Potrivit art. 82 alin. (1) din Codul de procedură civilă, când se constată lipsa acestei dovezi, instanța are obligația de a da un termen scurt pentru depunerea sa, sub sancțiunea anulării cererii. Legiuitorul a reglementat obligația de a face dovada calității de reprezentant cu o copie de pe extrasul din registrul public în care este menționată împuternicirea sa - în speță Registrul comerțului - pentru a garanta dreptul la apărare al persoanei juridice de drept privat din perspectiva faptului că numai aceia care au fost desemnați în mod legal o pot reprezenta. Rațiunea legiuitorului a urmărit, de asemenea, asigurarea celerității în ce privește verificarea calității de reprezentant atât de către instanța de judecată, cât și de către celelalte părți.

13. Referitor la regimul juridic al societății cooperative și al obligației acesteia de a solicita înregistrarea în Registrul comerțului a hotărârii prin care este desemnat administratorul, Curtea reține că prin Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 20 mai 2014, este reglementat regimul juridic al acestui sector specific al economiei ce funcționează prin societăți cooperative și alte forme de asociere a acestora la nivel teritorial și național. În prezenta cauză, reclamantul, autor al excepției, este o societate cooperativă de consum definită de art. 4 lit. b) din Legea nr. 1/2005 ca fiind o asociație de persoane fizice care desfășoară în comun activități de aprovizionare a membrilor cooperatori și a terților cu produse pe care le cumpără sau le produc și activități de prestări de servicii către membrii lor cooperatori și către terți. Societatea cooperativă se constituie printr-un înscris sub semnătură privată, denumit "act constitutiv“ ce cuprinde contractul de societate și statutul, semnate de către toți membrii fondatori. Membrii fondatori, administratorii sau persoanele împuternicite de aceștia trebuie să solicite, în termen de 15 zile de la data semnării actului constitutiv, înmatricularea societății cooperative în Registrul comerțului în a cărui rază teritorială își va avea sediul societatea cooperativă, în vederea obținerii certificatului unic de înregistrare [art. 14 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 1/2005]. După verificarea îndeplinirii condițiilor stabilite prin lege, directorul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoana ori persoanele desemnată/desemnate autorizează, prin rezoluție, constituirea societății, efectuarea tuturor înregistrărilor în Registrul comerțului, a publicității, precum și înregistrarea declarațiilor-tip pe propria răspundere și a datelor cuprinse în acestea [art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 30 decembrie 2009 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 84/2010 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 17 mai 2010]. Societatea cooperativă este persoană juridică de la data înmatriculării în Registrul comerțului, iar obligațiile sale sunt garantate cu patrimoniul [art. 25 alin. (1) din Legea nr. 1/2005].

14. Cu privire la administrarea și gestionarea societății cooperative, Curtea constată că acestea sunt asigurate de către administratorul unic sau consiliul de administrație, pe bază de contract de administrare, iar desemnarea administratorului se face, inițial, în actul constitutiv al societății cooperative [art. 16 alin. (1) lit. i) și art. 45 alin. (1) și (2) din Legea nr. 1/2005], iar ulterior constituirii, Adunarea generală (alcătuită din totalitatea membrilor cooperatori) poate înlocui președintele societății, administratorii și cenzorii. Hotărârile adunării generale se depun în termen de 15 zile de la data adoptării, la Oficiul Registrului comerțului pentru a fi menționate în Registrul comerțului și publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a VII-a. Hotărârile adunării generale pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data menționării în Registrul comerțului, de oricare dintre membrii cooperatori care au luat parte la adunarea generală și au votat împotrivă sau care nu au participat la adunarea generală [art. 44 din Legea nr. 1/2005].

15. Curtea reține că, în prezenta cauză, cererea de chemare în judecată a fost formulată și semnată, pentru "Poiana Ursului“ - societate cooperativă de consum din Liteni de către doi membri cooperatori care deținuseră calitatea de administrator până în anul 2009, moment anterior introducerii cererii. La data introducerii acțiunii, Adunarea generală a membrilor cooperatori alesese un administrator unic, dar unii dintre membri au formulat o cerere la Registrul comerțului prin care au solicitat să nu se publice Hotărârea Adunării generale în Monitorul Oficial al României, întrucât urmează să o atace în instanță. În Registrul comerțului, la data soluționării cauzei în primă instanță, nu era menționat niciun reprezentant cu mandat valabil al reclamantului. Or, Curtea observă că societățile cooperative au obligația să ceară, în cursul exercitării activității lor, înscrierea în același Registru a mențiunilor privind actele și faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege [art. 1 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul comerțului republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998] și că mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în Registru ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României sau în altă publicație, acolo unde legea dispune astfel. Totodată, persoana care are obligația de a cere o înregistrare nu poate opune terților actele ori faptele neînregistrate, în afară de cazul în care face dovada că ele erau cunoscute de aceștia [art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/1990].

16. Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia critică modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 151 alin. (4) prin raportare la prevederile art. 82 alin. (1) din Codul de procedură civilă de către instanța ce a judecat fondul. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta decide asupra excepțiilor ce au ca obiect legi sau ordonanțe ori dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare și nu modul de interpretare și aplicare a normelor legale la speța dedusă judecății, care este de competența instanțelor judecătorești și nu intră în sfera contenciosului constituțional. Așa fiind, excepția urmează a fi respinsă că inadmisibilă.

17. De altfel, acest aspect a fost reținut și de instanța de recurs în opinia exprimată asupra excepției de neconstituționalitate, instanță care a casat hotărârea pronunțată de instanța de fond și a trimis cauza spre rejudecare, înlăturând sancțiunea anulării cererii dispusă în temeiul textelor de lege criticate și aplicând norma generală, respectiv art. 1919 alin. (1) din Codul civil, potrivit căruia "Societatea este reprezentată prin administratorii cu drept de reprezentare sau, în lipsa numirii, prin oricare dintre asociați, dacă nu s-a stipulat prin contract dreptul de reprezentare numai pentru unii dintre aceștia“.