Decizia CCR nr. 17 din 22.01.2013 privind excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 59/2011 pt. stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prev.e la art. 1 lit. c)–h) din Legea nr. 119/2010 - stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Dora Negruș în Dosarul nr. 10.132/62/2011 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.363D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 1.365D/2012, nr. 1.393D/2012, nr. 1.406D/2012, nr. 1.429D/2012, nr. 1.440D/2012, nr. 1.442D/2012, nr. 1.445D/2012, nr. 1.452D/2012, nr. 1.455D/2012, nr. 1.470D/2012, nr. 1.472D/2012 și nr. 1.526D/2012, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Etelka Luffy în Dosarul nr. 2.862/119/2011 al Curții de Apel Cluj - Secția I civilă, de Ștefania Gorgan, Maria-Georgiana Pop, Maria Colodi, Eugenia Merea și Aneta Muntean în dosarele nr. 7.652/105/2011, nr. 7.071/105/2011, nr. 10.565/62/2011, nr. 10.386/62/2011 și nr. 9.861/62/2011 ale Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă, de Adrian Moisoiu în Dosarul nr. 5.400/102/2011 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă, de Minodora Donca în Dosarul nr. 6.851/83/2011 al tribunalului Satu Mare - Secția I civilă, de Ileana Elisabeta Baba și Nicolae Costică în dosarele nr. 6.097/30/2011 și nr. 6.098/30/2011 ale Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, de Maria Tănase în Dosarul nr. 4.168/84/2011 al Curții de Apel Bacău - Secția I civilă, precum și de către Ion Panait în Dosarul nr. 6.494/3/2012 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal răspunde personal Ion Panait, autor al excepției de neconstituționalitate în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.455D/2012. Lipsesc ceilalți autori ai excepțiilor și părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.509D/2012, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Aurel Chețan în Dosarul nr. 5.213/102/2011 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției a depus la dosar note scrise, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.363D/2012, nr. 1.3650/2012, nr. 1.393D/2012, nr. 1.406D/2012, nr. 1.429D/2012, nr. 1.440D/2012, nr. 1.442D/2012, nr. 1.445D/2012, nr. 1.452 D/2012, nr. 1.455D/2012, nr. 1.470D/2012, nr. 1.472D/2012, nr. 1.509D/2012 și nr. 1.526D/2012, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.3650/2012, nr. 1.3930/2012, nr. 1.4060/2012, nr. 1.4290/2012, nr. 1.4400/2012, nr. 1.4420/2012, nr. 1.4450/2012, nr. 1.452 D/2012, nr. 1.4550/2012, nr. 1.4700/2012, nr. 1.4720/2012, nr. 1.5090/2012 și nr. 1.5260/2012 la Dosarul nr. 1.3630/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției prezent, care solicită admiterea acesteia, pentru motivele invocate în fața instanței de judecată, sens în care depune note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 18 septembrie 2012, 16 octombrie 2012 și 15 noiembrie 2012, pronunțate în dosarele nr. 10.132/62/2011, nr. 5.400/102/2011 și nr. 5.213/102/2011, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Dora Negruș, Adrian Moisoiu și Aurel Chețan.

Prin încheierile din 20 septembrie, 8, 15 și 31 octombrie 2012, pronunțate în dosarele nr. 10.565/62/2011, nr. 7.652/120/2011, nr. 7.071/105/2011, nr. 10.386/62/2011 și nr. 9.861/62/2011, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Maria Colodi, Ștefania Gorgan, Maria-Georgiana Pop, Eugenia Merea și Aneta Muntean.

Prin Încheierea din 24 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2.862/119/2011, Încheierea din 25 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 6.851/183/2011, Decizia civilă nr. 1.967 din 11 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 6.097/30/2011, Decizia civilă nr. 1.966 din 11 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 6.098/30/2011, Încheierea din 3 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 4.168/84/2011, și Sentința civilă nr. 5.449 din 8 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 6.494/3/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă, Tribunalul Satu Mare - Secția I civilă, Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă și Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Etelka Luffy, Minodora Donca, Ileana Elisabeta Baba, Nicolae Costică, Maria Tănase, și Ion Panait.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 a fost emisă cu încălcarea principiului separației puterilor în stat și a normei constituționale prevăzute de art. 124 alin. (3), deoarece legiuitorul delegat a intervenit în procesul de realizare a justiției, dat fiind faptul că deciziile de recalculare a pensiilor, emise în temeiul unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a dispus revenirea la cuantumul pensiilor avut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, nu pot fi executate din cauza intervenției actului normativ criticat, care dispune revizuirea tuturor pensiilor de serviciu. Ca atare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 a lipsit de efecte executarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ceea ce echivalează și cu încălcarea principiului constituțional al liberului acces la justiție.

Totodată, consideră că este încălcat și principiul egalității de arme, astfel cum este definit în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauzele Ankerl contra Elveției, Niderost-Huber contra Elveției, respectiv Gorraiz Lizarraga și alții contra Spaniei).

Autorii excepției arată că prevederile actului normativ criticat sunt retroactive și contravin art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât afectează drepturi câștigate în temeiul legislației anterioare.

De asemenea, autorii excepției apreciază că, potrivit art. 16 din Constituție, statul are obligația de a asigura egalitatea persoanelor în fața legii, inclusiv prin interpretarea unitară a legii de către instanțele de judecată. Totodată, aceștia susțin că diminuarea cuantumului pensiilor personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, astfel cum au fost stabilite inițial în baza legislației speciale, le afectează dreptul de proprietate și le impune o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale omului. Prevederile de lege criticate sunt discriminatorii, întrucât nu prevăd că, în urma revizuirii, se va păstra în plată cuantumul mai avantajos al pensiei, așa cum prevedea art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Mai mult, pensia, ca drept în sine și ca element al proprietății private, reprezintă o creanță asupra statului, pe care acesta este obligat să o plătească și să o ocrotească, dreptul la pensie constituind un "bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, este invocată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, concluzionând că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 sunt contrare și prevederilor constituționale și celor internaționale privind protecția dreptului de proprietate. Mai mult, așa cum Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în Hotărârea din 12 aprilie 2006, pronunțată în Cauza Muller contra Austriei, o reducere substanțială a cuantumului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate.

Autorii excepției susțin că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 contravine și dispozițiilor art. 53 din Constituție, deoarece recalcularea pensiilor speciale este o măsură cu caracter definitiv, și nu temporar, iar în sensul jurisprudenței Curții Constituționale, de esența constituționalității măsurii de restrângere a exercițiului unui drept sau al unei libertăți este caracterul excepțional și temporar al acesteia.

Totodată, apreciază că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 a fost emisă cu încălcarea art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, întrucât nu au existat situații urgente a căror reglementare să nu poată fi amânată. Astfel, Guvernul nu a îndepărtat prin dispozițiile ordonanței de urgență criticate aspectele privind încălcarea dreptului de proprietate și retroactivitate constatate de instanțele de judecată în analiza Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ci, din contră, au fost instituite dispoziții identice acestei hotărâri a Guvernului. În acest context, autorii consideră că este posibil ca Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 să răspundă unor criterii de "oportunitate, rațiune și utilitate“, însă, în niciun caz, nu se justifică urgența adoptării acestui act normativ, dat fiind că justificarea din preambulul acestei ordonanțe nu are baze solide, nefiind îndeplinite exigențele impuse de art. 115 alin. (4) din Constituție. Actul normativ criticat aduce atingere și normei constituționale prevăzute de art. 115 alin. (6), întrucât afectează drepturi fundamentale ale persoanei, în acest sens, arată că drepturile patrimoniale obținute pe cale judecătorească au fost afectate prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011.

În fine, în opinia autorilor excepției, ordonanța de urgență criticată aduce atingere și dispozițiilor imperative ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, dispoziții care, potrivit art. 11 alin. (2), art. 20 și art. 148 din Constituție, ar trebui să se aplice cu prioritate.

Instanțele de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției prezent, notele scrise depuse la dosare, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ordonanță de urgență publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.

Autorii excepției susțin că prevederile actului normativ criticat contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 1 alin. (3) și (4) referitor la statul român, art. 11 alin. (2) potrivit căruia "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern“,art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție, art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) potrivit căruia "cetățenii au dreptul la pensie“,art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 115 alin. (4) și (6) referitor la delegarea legislativă, art. 124 alin. (3) potrivit căruia "judecătorii sunt independenți și se supun numai legii“ și art. 148 alin. (2) și (4) referitor la integrarea în Uniunea Europeană.

De asemenea, apreciază că sunt încălcate și prevederile art. 17 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, principiul "drepturilor câștigate“, precum și "principiul egalității de arme“, ca garanție fundamentală a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că reglementarea legală criticată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și internaționale invocate și în prezenta cauză.

În acest sens, este, de exemplu, Decizia nr. 214 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, Decizia nr. 533 din 22 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 24 iulie 2012, și Decizia nr. 704 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 9 august 2012, prin care Curtea a statuat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 este constituțională, pentru considerentele acolo reținute.

Cu acele prilejuri, în ceea ce privește motivele de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea a constatat că actul normativ criticat nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (4) și (6), întrucât, avându-se în vedere iminența încălcării dreptului la pensie în lipsa unor măsuri adecvate, adoptarea măsurilor în cauză printr-o ordonanță de urgență a fost modalitatea cea mai rapidă și eficientă pentru a pune la adăpost drepturile constituționale ocrotite prin art. 47 din Constituție și pentru a evita încălcarea lor.

Referitor la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, vizând încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (4), precum și ale art. 21 din Constituție, autorii excepției susțin că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 lipsesc de efect juridic hotărârile judecătorești pronunțate cu prilejul recalculării pensiilor în temeiul Legii nr. 119/2010. Sunt avute în vedere hotărârile judecătorești pronunțate în legătură cu aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 737/2010, în special acelea care au avut ca efect blocarea aplicării acestui act normativ, prin anularea sa.

Or, prin deciziile menționate, Curtea a constatat că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 nu fac trimitere și nici nu urmăresc anularea ori lipsirea de efect a hotărârilor judecătorești amintite. Acestea își păstrează valabilitatea cât privește aplicarea Legii nr. 119/2010, așa cum a fost reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 737/2010. Actul normativ criticat instituie însă o nouă procedură administrativă de calcul al pensiei, ce trebuie văzută ca o etapă distinctă, ulterioară recalculării. Deși au vizat, în esență, același obiectiv, respectiv recalcularea pensiilor de serviciu conform principiului contributivității, Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 sunt acte normative distincte, procedurile instituite fiind, de asemenea, separate și succesive.

Prin urmare, Curtea a constatat că Guvernul nu a intervenit pe cale legislativă pentru lipsirea de efect a unor hotărâri judecătorești, ci a instituit o nouă procedură ce a urmărit stabilirea cât mai echitabilă și justă a pensiilor persoanelor menționate în dispozițiile art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010.

De asemenea, Curtea a apreciat că nu poate fi reținută susținerea privind încălcarea principiul egalității de arme, element component al noțiunii de proces echitabil, astfel cum este definit în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dat fiind faptul că emiterea ordonanței de urgență criticate nu constituie o ingerință a Guvernului în administrarea justiției, în scopul influențării soluțiilor pronunțate în cazul unor litigii.

De asemenea, Curtea a constatat că nu pot fi reținute nici susținerile privind încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (1), precum și a prevederilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin raportare la art. 11 din Constituție. Relevantă, în acest sens, este și Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, ale cărei considerente sunt valabile și în prezenta cauză.

În ceea ce privește invocarea încălcării art. 53 din Constituție, Curtea a statuat că invocarea acestor dispoziții constituționale este lipsită de relevanță, întrucât dreptul la pensie este reglementat în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.

De altfel, un argument suplimentar în sensul convenționalității măsurii de diminuare a pensiilor de serviciu, îl constituie și decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunțată în cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar și Lucia Ghețu împotriva României, prin care s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești în pensii contributive, în temeiul Legii nr. 119/2010, este conformă prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeași Convenție, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.