Art. 1456 Noul cod civil Regresul între codebitori Obligaţiile solidare între debitori Obligaţiile solidare
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Obligaţiile solidare
SECŢIUNEA a 2-a
Obligaţiile solidare între debitori
Obligaţiile solidare
SECŢIUNEA a 2-a
Obligaţiile solidare între debitori
Art. 1456
Regresul între codebitori
(1) Debitorul solidar care a executat obligaţia nu poate cere codebitorilor săi decât partea din datorie ce revine fiecăruia dintre ei, chiar dacă se subrogă în drepturile creditorului.
(2) Părţile ce revin codebitorilor solidari sunt prezumate ca fiind egale, dacă din convenţie, lege sau din împrejurări nu rezultă contrariul.
| ← Art. 1455 Noul cod civil Efectele hotărârii judecătoreşti... | Art. 1457 Noul cod civil Insolvabilitatea codebitorilor... → |
|---|
1. Creanţa de restituit pe care o deţine codebitorul solidar care a plătit datoria faţă de alt codebitor îşi are originea în angajamentul comun în faţa creditorului, înainte de deschiderea procedurii de insolvenţă (Cass., s. com., 30 iunie 2004, Bull. civ. IV, nr. 142).
2. Dacă acela care a plătit datoria are drept de regres împotriva celuilalt pentru cota parte a fiecăruia, prevederea potrivit căreia sarcina acestei datorii faţă de creditor este distribuită în mod diferit nu este ilegală (Coss., s. com., 11 iunie 1991, Bull. civ. IV, nr. 215).
3. Codebitorul unei obligaţii in
Citește mai mult
solidum care a plătit în întregime poate, precum cel al unei obligaţii solidare, să se regreseze împotriva celorlalţi, pentru fiecare parte a lor (Coss., s. civ., 7 iunie 1977).Citește mai mult
raporturile sale cu ceilalţi debitori. Recursul între dânşii se exercită fie prin acţiune directă din mandat (care va da debitorului care a plătit, dreptul la procente chiar când datoria nu producea dobânzii - art. 1550, art. 1669) sau prin acţiunea ce aparţinea creditorului şi în care intră debitorul care a plătit în puterea unei subrogaţiuni legale; dar chiar în acest din urmă caz recursul nu poate fi exercitat decât pro-parte (M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 520).2. Din punct de vedere procesual, temeiul regresului va putea fi: a) acţiunea subrogatorie, întemeiată pe subrogaţia legală, prevăzută de art. 1596 lit. c) NCC; b) acţiunea personală, întemeiată, după caz, pe mandat sau pe gestiunea de afaceri (Colectiv, Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, p. 539).
3. Regresul se divizează (art. 1213 C. civ. fr.), ceea ce se explică prin voinţa de a evita o serie de acţiuni succesive, sursă de cheltuieli şi de întârzieri. El poate fi exercitat de două maniere. Fie cu ajutorul unei acţiuni personale, ce se bazează pe un mandat, tacit sau expres, sau pe o gestiune de afaceri. Debitorul care a plătit mai mult decât partea sa, a acţionat într-adevăr în contul celorlalţi. Acţiunea recursorie fondată pe mandat sau pe gestiunea de afaceri este pur chirografară, adică nu beneficiază de garanţiile creditorului. Dar prezintă avantajul că sumele plătite de debitor lui solvens, în plus de partea sa, produc dobândă de plin drept, din ziua în care ele au fost vărsate (art. 2001 C. civ. fr.). Solvens-ul poate, de asemenea, să exercite acţiunea însăşi a creditorului, pe care l-a plătit şi căruia i s-a subrogat (art. 1251 alin. (3) C. civ. fr.]. El va profita de toate garanţiile de care beneficia creditorul. Totuşi, ideea de subrogaţie nu este dusă până la capăt: solvens-ul nu beneficiază de solidaritate, garanţie doar a creditorului, deoarece el trebuie să-şi divizeze regresul, să suporte sarcina datoriei care-i revine şi să ia în sarcină insolvabilitatea unuia dintre codebitori: subrogaţia nu este perfectă (P. Malaurie, L. Aynes, P. Stoffel-Munck, op. cit., p. 762-763).
4. în obligaţia in solidum se regăsesc aproximativ efectele principale ale solidarităţii. Ideea de obligaţii diferite având fiecare drept obiect întregul, care este aceea a obligaţiei in solidum, este evident analoagă noţiunilor de pluralitate de raporturi şi de unitate de obiect, degajate în solidaritate. Există totuşi o diferenţă esenţială între cele două instituţii, în solidaritate, datoriile decurg din aceeaşi sursă (spre exemplu, acelaşi contract), ceea ce explică faptul că ele au întotdeauna acelaşi obiect. Din contră, în obligaţia in solidum datoriile decurg din surse diferite şi trebuie să se explice de ce au acelaşi obiect. Problema este dezbătută în special atunci când este vorba de răspunderea delictuală a coautorilor; se ezită între trei fundamente: cel al „solidarităţii imperfecte", care nu mai prezintă decât un interes istoric, cel al „naturii lucrurilor" şi cel al unei garanţii conferite victimei (Idem, p. 771).
5. Cu excepţia regulii sau stipulaţiei contrare, fiecare dintre codebitori este ţinut pentru o parte egală cu aceea a celorlalţi. Convenţia părţilor poate să repartizeze în alt fel sarcina datoriei; această voinţă de repartizare inegală poate fi tacită şi să rezulte, de exemplu, din interesul inegal pe care codebitorii îl au în datorie. Se poate chiar întâmpla ca debitorul solidar să nu fie obligat să suporte, în definitiv, nicio parte din datorie: dacă a plătit, el are un regres pentru întreg contra codebitorului principal; astfel stau lucrurile atunci când datoria solidară nu prezintă un interes decât pentru unul dintre codebitori. Cel care a plătit, fără a fi interesat să o facă, este într-o situaţie similară aceleia a unui garant şi angajamentul său nu se explică decât prin dorinţa de a-i da creditorului garanţia pe care o reprezintă obligaţia solidară (art. 1216 C. civ. fr.). Această repartizare este modificată prin insolvabilitatea unuia dintre codebitori, care nu trebuie să fie suportată de către solvens, ci este repartizată asupra tuturor codebitorilor (art. 1214 alin. (2) C. civ. fr.]. Solidaritatea este deci eliminată între codebitori, ceea ce este, în special, perceptibil în regresul pe care-l exercită solvens contra celorlalţi codebitori (Idem, p. 762).
► „Art. 1052. Obligaţia solidară, în privinţa creditorului, se împarte de drept între debitori; fiecare din ei nu este dator unul către altul decât numai partea sa (C. civ. 778, 1057 şi urm.);
►„Art. 1053. (1) Codebitorul solidar care a plătit debitul în totalitate nu poate repeţi de la ceilalţi decât numai de la fiecare partea sa".