Art. 1453 Noul cod civil Renunţarea la solidaritate Obligaţiile solidare între debitori Obligaţiile solidare
| Comentarii |
|
Obligaţiile solidare
SECŢIUNEA a 2-a
Obligaţiile solidare între debitori
Art. 1453
Renunţarea la solidaritate
(1) Renunţarea la solidaritate în privinţa unuia dintre codebitorii solidari nu afectează existenţa obligaţiei solidare în raport cu ceilalţi. Codebitorul solidar care beneficiază de renunţarea la solidaritate rămâne ţinut pentru partea sa atât faţă de creditor, cât şi faţă de ceilalţi codebitori în cazul regresului acestora din urmă.
(2) Renunţarea la solidaritate trebuie să fie expresă.
(3) De asemenea, creditorul renunţă la solidaritate atunci când:
a) fără a-şi rezerva beneficiul solidarităţii în raport cu debitorul solidar care a făcut plata, menţionează în chitanţă că plata reprezintă partea acestuia din urmă din obligaţia solidară. Dacă plata are ca obiect numai o parte din dobânzi, renunţarea la solidaritate nu se întinde şi asupra dobânzilor neplătite ori asupra capitalului decât dacă plata separată a dobânzilor, astfel menţionată în chitanţă, se face timp de 3 ani;
b) îl cheamă în judecată pe unul dintre codebitorii solidari pentru partea acestuia, iar cererea având acest obiect este admisă.
| ← Art. 1452 Noul cod civil Confuziunea Obligaţiile solidare... | Art. 1454 Noul cod civil Imposibilitatea executării obligaţiei... → |
|---|
1. Creditorul care a pornit la urmărire silită, efectuând poprire pe salariul unuia din debitorii solidari şi numai pentru o cotă parte din suma de bani datorată, nu înseamnă că a renunţat implicit la efectele solidarităţii şi că astfel solidaritatea pasivă ar înceta pentru viitor (Trib. Bucureşti, dec. civ. nr. 825/1968, în R.R.D. nr. 7/1968, p. 167).
2. Soluţia prevăzută în privinţa renunţării la solidaritate diferă de cea cuprinsă în art. 1049 C. civ. 1864, în condiţiile în care renunţarea la datorie nu afectează (nu micşorează) existenţa obligaţiei solidare. Codebitorul „eliberat" de solidaritate rămâne ţinut în limita părţii sale de datorie atât faţă de creditor, cât şi faţă de ceilalţi codebitori solidari, în caz
Citește mai mult
de regres. Alineatul al treilea prevede două situaţii când creditorul renunţă tacit la solidaritate. Din a doua situaţie se degajă ideea că un creditor cu mai mulţi codebitori solidari trebuie să manifeste atenţie atunci când cheamă în judecată pe acela dintre ei mai solvabil, în sensul de a solicita acestuia plata întregii datorii, în caz contrar urmând a se ajunge la renunţarea la solidaritate în ceea ce îl priveşte pe acesta. Regulile sunt preluate din art. 1050 C. civ. 1864 (Colectiv, Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, p. 538).► „Art. 1049. Creditorul, care consimte a se împărţi datoria în privinţa unuia din codebitori, conservă acţiunea solidară în contra celorlalţi debitori, dar cu scăzământul părţii debitorului, pe care l-a liberat de solidaritate (C. civ. 1050, 1064, 1141);
► „Art. 1050. (1) Creditorul care primeşte separat partea unuia din debitori, fără ca în chitanţă să-şi rezerve solidaritatea sau drepturile sale în genere, nu renunţă la solidaritate decât în privinţa acestui debitor. (2) Nu se înţelege că creditorul a renunţat la solidaritate în favoarea unui
Citește mai mult
debitor, când primeşte de la el o sumă egală cu partea ce e dator, dacă chitanţa nu zice că acea sumă este primită pentru partea debitorului. (3) Asemenea, din simpla cerere în judecată formată în contra unuia din debitori pentru partea sa, dacă acesta n-a aderat la cerere sau dacă nu s-a dat o sentinţă de condamnaţiune, nu se prezumă renunţarea la solidaritatea în favoarea acelui debitor (C. civ. 1049)";► „Art. 1051. Creditorul, care primeşte separat şi fără rezerva solidarităţii porţiunea unuia din codebitori din venitul renditei sau în dobânzile unei datorii solidare, nu pierde solidaritatea decât pentru venitul şi dobânda trecută, iar nu şi pentru cele viitoare, nici pentru capital, afară dacă plata separată nu s-a urmat în curs de 10 ani consecutivi".