Art. 1971 Noul cod civil Împiedicarea executării transportului. Consecinţe Contractul de transport de bunuri Contractul de transport

CAPITOLUL VIII
Contractul de transport

SECŢIUNEA a 2-a
Contractul de transport de bunuri

Art. 1971

Împiedicarea executării transportului. Consecinţe

(1) În caz de împiedicare la transport, transportatorul are dreptul să îi ceară instrucţiuni expeditorului sau, în lipsa unui răspuns din partea acestuia, să transporte bunul la destinaţie, modificând itinerarul. În acest din urmă caz, dacă nu a fost o faptă ce îi este imputabilă, transportatorul are drept la preţul transportului, la taxele accesorii şi la cheltuieli, pe ruta efectiv parcursă, precum şi la modificarea, în mod corespunzător, a termenului de executare a transportului.

(2) Dacă nu există o altă rută de transport sau dacă, din alte motive, continuarea transportului nu este posibilă, transportatorul va proceda potrivit instrucţiunilor date de expeditor prin documentul de transport pentru cazul împiedicării la transport, iar în lipsa acestora sau dacă instrucţiunile nu pot fi executate, împiedicarea va fi adusă fără întârziere la cunoştinţa expeditorului, cerându-i-se instrucţiuni.

(3) Expeditorul înştiinţat de ivirea împiedicării poate denunţa contractul plătind transportatorului numai cheltuielile făcute de acesta şi preţul transportului în proporţie cu parcursul efectuat.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1971 Noul cod civil Împiedicarea executării transportului. Consecinţe Contractul de transport de bunuri Contractul de transport




Ionita Cristina 15.02.2014
(3) Expeditorul înştiinţat de ivirea împiedicării poate denunţa contractul plătind transportatorului numai cheltuielile făcute de acesta şi preţul transportului în proporţie cu parcursul efectuat.

Reglementarea anterioară: C. com.: „Art. 420. Dacă, din caz fortuit sau forţă majoră, transportul este împiedicat sau peste măsură întârziat, cărăuşul trebuie să încunoştinţeze îndată pe expeditor, care are facultatea de a rezilia contractul, plătind numai cheltuielile făcute de cărăuş şi dacă împiedicarea are loc în timpul efectuării transportului, cărăuşul are încă dreptul la plata portului în
Citește mai mult proporţie cu drumul făcut. în amândouă cazurile se va înapoia cărăuşului exemplarul scrisorii de cărat la ordin sau la purtător, pe care l-a subscris".

1. Nou Cod civil foloseşte noţiunea de „împiedicare la transport" fără a se mai raporta la cazul fortuit sau forţa majoră. Totuşi, prin „împiedicare la transport" nu s-a putea înţelege altceva decât acele situaţii cum ar fi calamităţile naturale: inundaţii, înzăpeziri şi alte fenomene naturale, care ar putea opri continuarea transportului, perturbări de serviciu: accidente şi alte evenimente asemănătoare din cauza cărora transportul se opreşte în parcurs, sechestrarea mărfii, deraieri, lipsa documentelor însoţitoare pentru îndeplinirea formalităţilor vamale sau administrative, grevele şi alte cazuri similare, situaţii care se subscriu ideii de caz fortuit şi forţă majoră, aşa cum sunt definite de art. 1351 NCC (A.G. Atanosiu, în Colectiv, Noul Cod civil. Note. Corelaţii. Explicaţii, p. 724).

2. Art. 1971 reprezintă o dezvoltare a vechiului 420 C. com., descriind coordonatele aplicabile în cazul incidenţei noţiunii de „transport deficitar", anume apariţia unei cauze de împiedicare la executarea transportului, pe care le extinde dincolo de obstacolele la transport cauzate de cazuri de forţă majoră sau caz fortuit, reglementând şi situaţia unei împiedicări la transport cauzate de fapta culpabilă a transportatorului. în acest din urmă caz, executantul nu are dreptul la preţul transportului, la taxele accesorii şi cheltuieli, putând fi şi ţinut răspunzător pentru încălcarea obligaţiei sale. în ceea ce priveşte opţiunile aflate la dispoziţia expeditorului în caz de transport deficitar - (i) menţinerea contractului cu acceptarea prelungirii termenului de executare sau (ii) încetarea contractului, reglementarea noului cod aduce un corectiv binevenit în raport de prevederile art. 420 C. com: modalitatea de încetare a contractului constă în facultatea legal conferită expeditorului de a denunţa unilateral acordul, iar nu de a-l rezilia. în reglementarea anterioară, în care textul făcea referire la dreptul comun al rezoluţiunii, era neclar atât temeiul aptitudinii expeditorului de a rezilia un contract, în absenţa culpei debitorului, cât şi temeiul efectului imediat al acestei rezilieri, în absenţa unui pact comisoriu expres (Proiect „Asistenţă tehnică cu privire la pregătirea implementării noului Cod civil, cod penal, cod de procedură civilă şi cod de procedură penală", Raport Interimar I, Tuca, Zbarcea &Asociaţii, www.just.ro).
Răspunde