Art. 1978 Noul cod civil Preţul şi alte cheltuieli Contractul de transport de bunuri Contractul de transport
| Comentarii |
|
Contractul de transport
SECŢIUNEA a 2-a
Contractul de transport de bunuri
Art. 1978
Preţul şi alte cheltuieli
(1) Preţul transportului şi al serviciilor accesorii prestate de transportator sunt datorate de expeditor şi se plătesc la predarea bunurilor pentru transport, dacă nu se prevede altfel prin contract sau legea specială, după caz.
(2) Dacă bunurile nu sunt de aceeaşi natură cu cele descrise în documentul de transport sau valoarea lor este superioară, transportatorul are dreptul la preţul pe care l-ar fi cerut dacă ar fi cunoscut aceste împrejurări, dispoziţiile legii speciale fiind aplicabile.
(3) Dacă preţul se plăteşte la destinaţie, transportatorul va preda bunurile contra plăţii acestuia de către destinatar.
(4) Preţul serviciilor accesorii şi al cheltuielilor efectuate pe parcursul transportului este datorat de destinatar, dacă prin contract sau legea specială nu se prevede altfel.
| ← Art. 1977 Noul cod civil Data dobândirii drepturilor şi... | Art. 1979 Noul cod civil Constatarea stării bunului Contractul... → |
|---|
Art. 1978 codifică soluţiile din practica şi doctrina doctrinare anterioară cu privire la plata preţului.
JURISPRUDENŢĂ
1. Critica recurentei în sensul că instanţa de apel a obligat-o la penalităţi de întârziere pentru perioada ianuarie-februarie 2006 când între părţi nu a existat un contract încheiat, iar transportul cărbunelui s-a făcut în baza scrisorii de trăsură, care nu cuprinde
Citește mai mult
nicio menţiune privind clauza penală, nu are temei legal. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 37.2 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, contractul de transport se consideră încheiat dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: operatorul de transport feroviar a primit marfa încărcată în mijlocul de transport însoţit de scrisoarea de trăsătură completată de expeditor în rubricile care îi sunt rezervate şi semnate de către acesta şi operatorul de transport feroviar a aplicat ştampila cu data pe toate exemplarele scrisorii de trăsură. în speţă, contractul de transport a fost încheiat între părţi, potrivit acestor prevederi legale, deoarece între acestea nu a existat o convenţie de transport prin care să se fi stabilit tarifele aplicabile serviciilor de transport. Aşa fiind, scrisoarea de trăsură constituie contractul de transport pentru prestaţiile efectuate de reclamantă. Cele două convenţii încheiate între părţi nu reprezintă contractul de transport, deoarece acestea privesc numai programarea încărcărilor, asigurarea încărcărilor-descărcărilor şi avizarea transporturilor şi vagoanelor goale pentru încărcare. Susţinerea recurentei că decizia instanţei de apel a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii întrucât a obligat-o la plata penalităţilor de întârziere, fără ca acestea să fi fost stabilite anterior prin acordul de voinţă al părţilor, nu are temei legal. Dispoziţiile art. 40.5.1 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România prevăd că „în cazul întârzierii plăţii prestaţiei de transport operatorul de transport feroviar este în drept să perceapă majorări de întârziere conform tarifelor proprii sau convenţiilor încheiate". Aşa fiind, intimata-reclamantă a pretins în mod justificat, în raport de aceste prevederi legale, obligarea recurentei-pârâte la plata majorărilor de întârziere. Recurenta se află într-o confuzie întrucât face referire la penalităţi de întârziere, iar aceasta a fost obligată la majorări de întârziere care îşi au temeiul legal în dispoziţiile art. 40.5.1, şi nu la penalităţi de întârziere, care presupune existenţa unui acord de voinţă al părţilor conform art. 969 C. civ. 1864, concretizat într-o clauză penală (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 151 din 23/2009)