Art. 2004 Noul cod civil Răspunderea pentru persoana călătorului Contractul de transport de persoane şi bagaje Contractul de transport

CAPITOLUL VIII
Contractul de transport

SECŢIUNEA a 3-a
Contractul de transport de persoane şi bagaje

Art. 2004

Răspunderea pentru persoana călătorului

(1) Transportatorul răspunde pentru moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii călătorului.

(2) El răspunde, de asemenea, pentru daunele directe şi imediate rezultând din neexecutarea transportului, din executarea lui în alte condiţii decât cele stabilite sau din întârzierea executării acestuia.

(3) În cazul în care, după împrejurări, din cauza întârzierii executării transportului, contractul nu mai prezintă interes pentru călător, acesta îl poate denunţa, solicitând rambursarea preţului.

(4) Transportatorul nu răspunde dacă dovedeşte că paguba a fost cauzată de călător, cu intenţie sau din culpă gravă. De asemenea, transportatorul nu răspunde nici atunci când dovedeşte că paguba a fost cauzată de starea de sănătate a călătorului, fapta unui terţ pentru care nu este ţinut să răspundă sau forţa majoră. Cu toate acestea, transportatorul rămâne răspunzător pentru paguba cauzată de mijlocul de transport folosit sau de starea sa de sănătate ori a angajaţilor lui.

(5) Este considerată nescrisă orice clauză prin care se înlătură sau se restrânge răspunderea transportatorului pentru prejudiciile prevăzute în prezentul articol.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 2004 Noul cod civil Răspunderea pentru persoana călătorului Contractul de transport de persoane şi bagaje Contractul de transport




Ionita Cristina 15.02.2014
1.în special după anul 1989, ca urmare a accidentelor de transport persoane, călătorii, victime care au suferit leziuni şi vătămări corporale cauzatoare de suferinţe personale şi neajunsuri sociale, au formulat acţiuni în justiţie prin care au solicitat acordarea de despăgubiri băneşti pentru astfel de prejudicii nepatrimoniale cauzate prin neexecutarea corespunzătoare a obligaţiilor asumate prin contractul de transport.

2. în jurisprudenţa recentă s-au evidenţiat puţine cazuri în care instanţele au acordat despăgubiri pentru astfel de prejudicii. Potrivit unor exemple jurisprudenţiale de dată
Citește mai mult mai îndepărtată (/. Rosetti-Bâlânescu, Al. Băicoianu, Drept civil român. Studiu de doctrină şi de jurisprudenţa, voi. II, Bucureşti, 1943, p. 89), după unele ezitări, instanţele de judecată au acordat victimelor despăgubiri băneşti pentru astfel de prejudicii nepatrimoniale, cu motivarea că întreprinderile de transport nu şi-au îndeplinit obligaţia de a garanta protecţia călătorilor. Această orientare novatoare, susţinută şi de doctrină, se explică prin faptul că, prin contractul de transport, cărăuşul îşi asumă, pe lângă obligaţia expresă de a efectua transportul, şi obligaţia implicită de a proteja viaţa şi integritatea corporală a călătorilor, ca obligaţie de rezultat. Fiind vorba de o obligaţie de rezultat, răspunderea contractuală a cărăuşului va fi angajată, ori de câte ori executarea ei defectuoasă a cauzat prejudicii călătorilor, probaţiunea limitându-se la dovada contractului şi a prejudiciului (D.E. Sîngeorzan, Răspunderea contractuală în materie civilă şi comercială, Ed. Hamangiu, 2009, p. 32).

3. Prejudiciile morale sunt consecinţele dăunătoare care iau naştere din încălcările drepturilor personale, care nu au conţinut economic. Astfel de consecinţe se referă la suferinţele cauzate celor apropiaţi prin decesul călătorului sau la suferinţele acestuia în cazul leziunilor produse de accidente, distrugerea unui obiect cu valoare sentimentală deosebită pentru destinatar etc.

4. Prejudiciul material constă în lezarea unui drept ori interes patrimonial al creditorului obligaţiei contractuale, lezare care poate fi evaluată pecuniar, cum ar fi: distrugerea sau degradarea încărcăturii ori avarierea ei în timpul deplasării, accidentarea unui călător. Paguba materială este alcătuită din paguba efectivă (damnum emergens) şi beneficiul nerealizat (pretium dolosis).

5. Normele uniforme privind transporturile pe căile ferate din România, aplicabile operatorilor si beneficiarilor de transport feroviar public de călători prevăd reguli speciale în caz de împiedicare la transport. Astfel după plecarea din staţia de pornire, dacă apare o împiedicare la transport pe care operatorul de transport feroviar public de călători nu o poate evita, iar continuarea călătoriei nu mai este posibilă, operatorul de transport feroviar public de călători este obligat, la solicitarea acestuia, să-l transporte pe călător împreună cu bagajele sale în staţia iniţială, fără plata tarifului. în acest caz, operatorul de transport feroviar public de călători nu este obligat să despăgubească în vreun fel pe călător, se restituie tariful pe parcursul rămas neefectuat, în condiţiile prevăzute de lege.
Răspunde