Art. 2002 Noul cod civil Conţinutul obligaţiei de a transporta Contractul de transport de persoane şi bagaje Contractul de transport
| Comentarii |
|
CAPITOLUL VIII
Contractul de transport
SECŢIUNEA a 3-a
Contractul de transport de persoane şi bagaje
Contractul de transport
SECŢIUNEA a 3-a
Contractul de transport de persoane şi bagaje
Art. 2002
Conţinutul obligaţiei de a transporta
(1) Obligaţia de transport al persoanelor cuprinde, în afara operaţiunilor de transport, şi operaţiunile de îmbarcare şi debarcare.
(2) Transportatorul este ţinut să aducă la timp călătorul, nevătămat şi în siguranţă, la locul de destinaţie.
(3) Transportatorul poate refuza sau accepta transportul în anumite condiţii, în cazurile prevăzute de legea specială.
(4) Transportatorul este obligat să aibă asigurare de răspundere civilă, încheiată în condiţiile legii.
| ← Art. 2001 Noul cod civil Reprezentarea în transportul succesiv... | Art. 2003 Noul cod civil Obligaţii ale părţilor Contractul de... → |
|---|
Citește mai mult
privesc conţinutul obligaţiei de a transporta, obligaţiilor speciale ale transportatorului şi ale călătorului şi obligaţia de răspundere pentru persoana călătorului.§ 1. Conţinutul obligaţiei de a transporta
Specificul obligaţiei de a transporta în cazul transportului de persoane este reglementat în cuprinsul art. 2002 Noul Cod Civil Astfel, potrivit textului citat, obligaţia de transport al persoanelor cuprinde, în afara operaţiunilor de transport, şi operaţiunile de îmbarcare şi debarcare.
Transportatorul este ţinut să aducă la timp călătorul, nevătămat şi în siguranţă, la locul de destinaţie. Transportatorul poate refuza sau accepta transportul în anumite condiţii, în cazurile prevăzute de legea specială.
Transportatorul este obligat să aibă asigurare de răspundere civilă, încheiată în condiţiile legii.
§ 2. Obligaţii ale părţilor
Legea consacră anumite obligaţii speciale în sarcina părţilor contractante pentru cazul transportului de persoane. în concret, art. 2003 Noul Cod Civil prevede că, în temeiul contractului de transport, transportatorul este obligat faţă de călător:
- să pună la dispoziţia acestuia un loc corespunzător legitimaţiei sale de călătorie;
- să transporte copiii care călătoresc împreună cu acesta, fără plată sau cu tarif redus, în condiţiile legii speciale;
- să transporte fără o altă plată bagajele acestuia, în cantitatea şi condiţiile prevăzute prin dispoziţiile legii speciale.
în timpul transportului, călătorul este obligat să se supună măsurilor luate potrivit dispoziţiilor legale de către prepuşii transportatorului.
§ 3. Răspunderea pentru persoana călătorului
Regulile privind răspunderea cărăuşului pentru persoana călătorului sunt prevăzute, în principal, de art. 2004 Noul Cod Civil Ca regulă generală, norma legală menţionată prevede că transportatorul răspunde pentru moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii călătorului. Transportatorul răspunde, de asemenea, pentru daunele directe şi imediate rezultând din neexecutarea transportului, din executarea lui în alte condiţii decât cele stabilite sau din întârzierea executării acestuia.
În cazul în care, după împrejurări, din cauza întârzierii executării transportului, contractul nu mai prezintă interes pentru călător, acesta îl poate denunţa, solicitând rambursarea preţului.
Cum era şi firesc, legea dispune că transportatorul nu răspunde dacă dovedeşte că paguba a fost cauzată de călător, cu intenţie sau din culpă gravă. De asemenea, transportatorul nu răspunde nici atunci când dovedeşte că paguba a fost cauzată de starea de sănătate a călătorului, fapta unui terţ pentru care nu este ţinut să răspundă sau forţa majoră. Cu toate acestea, transportatorul rămâne răspunzător pentru paguba cauzată de mijlocul de transport folosit sau de starea sa de sănătate ori a angajaţilor lui.
Potrivit legii, este considerată nescrisă orice clauză prin care se înlătură sau se restrânge răspunderea transportatorului pentru prejudiciile produse în condiţiile de mai sus (art. 2004 alin. 5 Noul Cod Civil).
§ 4. Răspunderea pentru bagaje şi alte bunuri
În ceea ce priveşte răspunderea transportatorului pentru bagaje, aceasta constituie obiect de reglementare pentru art. 2005 Noul Cod Civil Astfel, potrivit prevederilor articolului menţionat, transportatorul răspunde pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor sau a altor bunuri ale călătorului, dacă nu se dovedeşte că prejudiciul a fost cauzat de viciul acestora, culpa călătorului sau forţa majoră. Pentru bagajele de mână sau alte bunuri pe care călătorul le ţine cu sine, transportatorul răspunde numai dacă se dovedeşte intenţia sau culpa acestuia din urmă cu privire la pierderea sau deteriorarea lor.
în legătură cu întinderea răspunderii, legea dispune că transportatorul răspunde pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor ori a altor bunuri ale călătorului în limita valorii declarate sau, dacă valoarea nu a fost declarată, în raport cu natura, conţinutul obişnuit al acestora şi alte asemenea elemente, după împrejurări.
Se impune a fi reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 2005 Noul Cod Civil, în măsura în care nu se prevede altfel, dispoziţiile secţiunii privind transportul de bunuri se aplică în mod corespunzător transportului bagajelor şi al altor bunuri pe care călătorul le ţine cu sine, fără a deosebi după cum acestea au fost sau nu au fost predate transportatorului.
§ 5. Transportul succesiv sau combinat
Codul civil reglementează şi regimul juridic al răspunderii în cadrul transportului succesiv sau combinat, după caz. Această formă de răspundere este prevăzută de art. 2006 Noul Cod Civil, care dispune că, în cadrul transportului succesiv sau combinat, transportatorul pe al cărui parcurs al transportului a intervenit decesul, vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii călătorului, pierderea sau deteriorarea bagajelor ori a altor bunuri ale călătorului, răspunde pentru prejudiciul astfel cauzat. Cu toate acestea, transportatorul nu răspunde dacă prin contractul de transport s-a stipulat în mod expres că unul dintre transportatori răspunde integral.
Pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor sau a altor bunuri ale călătorului ce au fost predate, fiecare dintre transportatori este ţinut să contribuie la despăgubire, potrivit art. 2000 Noul Cod Civil, care se aplică în mod corespunzător.
Răspunderea pentru întârzierea sau întreruperea transportului intervine numai dacă, la terminarea întregului parcurs, întârzierea subzistă.
§ 6. Cedarea drepturilor călătorului
Călătorul poate valorifica el aceste drepturi izvorâte din contractul de transport de persoane sau de bagaje ori poate ceda drepturile sale înainte de începerea transportului. Astfel, potrivit prevederilor art. 2007 Noul Cod Civil, în lipsă de stipulaţie contrară sau dacă prin lege nu se prevede altfel, călătorul poate ceda drepturile sale ce izvorăsc din contractul de transport înainte de începerea transportului, fără a fi obligat să îl înştiinţeze pe transportator.
2. în contractul de transport de persoane, durata răspunderii transportatorului (cărăuşului) este limitată în timp, de momentul în care pasagerul urcă în mijlocul de transport şi de acela al părăsirii lui la destinaţie.
3. Calea ferată răspunde de paguba care rezultă din moartea, rănirea sau orice altă vătămare a integrităţii fizice sau mintale a unui călător provocată printr-un accident în legătură cu exploatarea feroviară,
Citește mai mult
produs în timpul în care călătorul se afla în vehicule, intră sau iese din acestea.4. înainte sau după momentele amintite, în eventualitatea producerii unor accidente pe peron, în sala de aşteptare a gării etc. nu se poate angaja răspunderea transportatorului (cărăuşului) decât în măsura în care sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, deoarece raporturile părţilor nu sunt contractuale, depăşind sfera contractului de transport.
5. în cazul accidentelor care survin datorită faptei călătorului, răspunderea transportatorului (cărăuşului) este eliminată. Transportatorul (cărăuşul) este exonerat de răspundere şi când accidentul se datorează faptei unui terţ.
6. Atunci când rănirea sau moartea sunt datorate culpei transportatorului (cărăuşului), acesta este obligat să plătească daune-interese, astfel:
7. în caz de rănire sau vătămare a integrităţii fizice, daunele vor cuprinde cheltuielile necesare, atât pentru tratament cât şi pentru transport la care se cumulează sumele pentru repararea prejudiciului cauzat, fie prin incapacitatea de muncă parţială sau totală, fie „prin sporirea trebuinţelor".
8. în caz de moarte, daunele-interese vor cuprinde cheltuielile necesare înmormântării, transportului cadavrului ori incinerării, la care se pot adăuga şi daunele-interese enunţate mai sus, atunci când decesul nu a survenit imediat după producerea accidentului.
9. Răspunderea operatorului de transport aerian: pentru dauna cauzată ca urmare a decesului ori vătămării personale a pasagerilor, cu condiţia ca accidentul care a provocat consecinţele să se fi produs la bordul aeronavei sau în timpul operaţiunilor de îmbarcare sau debarcare.
10. Transportul de călători nu este o locaţiune de lucru, căci transportatorul conservă proprietatea vehiculului de care se foloseşte călătorul (P. Malaurie, L. Aynes, P.-Y. Gautier, Contractele speciale, Ed. Wolters Kluwer, Bucureşti, 2009, p. 324).
11. Legislaţie conexă: Ordinul nr. 655/2007 pentru aprobarea Normelor uniforme privind transporturile pe căile ferate din România (M. Of. nr. 16bis/2008), cu modificările şi completările ulterioare.