Art. 2183 Noul cod civil Încetarea contractului de cont curent Contractul de cont curent
Comentarii |
|
Contractul de cont curent
Art. 2183
Încetarea contractului de cont curent
(1) Contractul de cont curent încetează de drept la expirarea termenului convenit expres de părţi în cuprinsul contractului sau ulterior, prin convenţie separată încheiată în formă scrisă.
(2) În cazul contractului încheiat pe durată nedeterminată, fiecare parte poate declara încetarea acestuia la încheierea contului, înştiinţând-o pe cealaltă parte cu 15 zile înainte. Dacă părţile nu au convenit altfel, contractul de cont curent pe durată nedeterminată se consideră că are ca termen intermediar de încheiere a contului ultima zi a fiecărei luni.
(3) În caz de incapacitate, insolvenţă sau moarte, oricare dintre curentişti, reprezentantul incapabilului sau moştenitorul poate denunţa contractul înştiinţând cealaltă parte cu 15 zile înainte.
← Art. 2182 Noul cod civil Termenul de prescripţie Contractul de... | Art. 2184 Noul cod civil Dreptul de a dispune de soldul creditor... → |
---|
1. Potrivit reglementării comerciale anterioare, contractul de cont curent înceta de drept, în cazurile expres prevăzute de lege, dar, conform art. 373 C. com., şi la cererea uneia din părţi, în caz de moarte sau punere sub
Citește mai mult
interdicţie.2. Prin alin. (1) al art. 2183 NCC, se menţionează drept primă cauză de încetare de drept a contractului expirarea termenului stabilit de părţi.
3. Acest termen poate fi inserat de părţi în cuprinsul contractului, chiar la momentul încheierii contractului, fiind necesară menţionarea expresă. Totodată, se permite părţilor să stabilească termenul contractului şi prin convenţie ulterioară încheierii contractului, dar această convenţie, ad probationem, în respectarea principiului simetriei actelor juridice, trebuie să îmbrace aceeaşi formă ca şi contractul iniţial. Din punct de vedere tehnic, acest act juridic ulterior, prin care părţile stabilesc termenul contractului, reprezintă un act adiţional.
4. încetarea de drept a contractului la expirarea termenului stabilit de părţi semnifică faptul că efectele contractului încetează - fără nicio formalitate - la momentul împlinirii termenului. Orice înscriere în contul curent ulterioară acestei date nu mai este luată în considerare la stabilirea soldului şi nu va mai produce dobânzi.
5. în ipoteza în care părţile nu au stabilit, în mod expres, un termen la expirarea căruia contractul să înceteze a-şi produce efectele juridice, încetarea contractului de cont curent poate avea loc prin denunţarea de către una din părţi, la încheierea contului. Având în vedere necesitatea stabilităţii circuitului civil, legiuitorul noului Cod civil a prevăzut că denunţarea trebuie să aibă loc la încheierea contului cu înştiinţarea celeilalte părţi cu 15 zile înainte. Mai mult, întrucât există posibilitatea ca părţile să nu fi stabilit termene intermediare de încheiere a contului, în cazul contractului de cont curent pe durată nedeterminată, se consideră termen intermediar ultima zi a fiecărei luni.
6. Aşadar, pentru a putea apela la denunţarea unilaterală a contractului de cont curent, sunt instituite următoarele reguli: a) contractul să fi fost încheiat pe durată nedeterminată;
b) înştiinţarea celeilalte părţi cu 15 zile înainte de încheierea contului; c) în lipsa unor termene convenţionale, intermediare de închidere a contului, se consideră termen intermediar ultima zi a fiecărei luni, astfel încât înştiinţarea trebuie să aibă loc înainte cu 15 zile de ultima zi a lunii.
7. Şi în această ipoteză, a încetării contractului prin denunţare unilaterală, efectele juridice vor înceta de drept în termen de 15 zile după înştiinţarea părţii.
8. înştiinţarea părţii cocontractante trebuie să se producă în conformitate cu clauzele asumate de părţi, ştiut fiind că de obicei comercianţii (în noua reglementare civilă, incluşi în categoria profesioniştilor) stipulează clauze privind persoanele împuternicite să primească acte de corespondenţă şi adresele la care se trimit înştiinţările, precum şi dacă este nevoie de o anume confirmare de primire.
9. Părţii care denunţă contractul nu i se cere să justifice această manifestare de voinţă, dar partea ar trebui să se prevaleze de denunţarea unilaterală, cu bună-credinţă, în practica judiciară stabilindu-se că partea interesată poate dovedi reaua-credinţă sau abuzul de drept (C.C.J., s. III, dec. nr. 1928/1935, în Practică judiciară în materie comercială, voi. I, p. 162). Potrivit art. 1170 NCC, părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă atât la negocierea contractului, cât şi la încheierea contractului, precum şi pe tot timpul executării sale. Ele nu pot înlătura sau limita această obligaţie. De asemenea, potrivit art. 15 NCC, niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe.
10. Sunt instituite drept cauze de încetare a contractului: incapacitatea, insolvenţa şi moartea uneia dintre părţi. în aceste ipoteze, curentistul, reprezentantul incapabilului sau moştenitorul poate denunţa contractul, înştiinţându-o pe cealaltă parte cu 15 zile înainte.
11. Aceste cauze de încetare a contractului sunt expresia caracterului intuitu personae al contractului, fiind prevăzute şi în art. 373 alin. (2) C. com., cu excepţia falimentului uneia din părţi, care era tratat drept cauză de încetare de drept a contractului, potrivit art. 47 din Legea nr. 85/2006.
12. Oricum, este de menţionat faptul că denunţarea contractului poate interveni la cererea oricărei părţi sau a reprezentantului legal.