Art. 2193 Noul cod civil Noţiune Facilitatea de credit Contul bancar curent şi alte contracte bancare

CAPITOLUL XV
Contul bancar curent şi alte contracte bancare

SECŢIUNEA a 3-a
Facilitatea de credit

Art. 2193

Noţiune

Facilitatea de credit este contractul prin care o instituţie de credit, o instituţie financiară nebancară sau orice altă entitate autorizată prin lege specială, denumită finanţator, se obligă să ţină la dispoziţia clientului o sumă de bani pentru o perioadă de timp determinată sau nedeterminată.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 2193 Noul cod civil Noţiune Facilitatea de credit Contul bancar curent şi alte contracte bancare




Ionita Cristina 24.02.2014
Legea de aplicare: Art. 145. Efectele contractului de facilitate de credit încheiat înainte de data intrării în vigoare a Codului civil şi care s-a încheiat pe termen nedeterminat sunt guvernate de legea în vigoare la data producerii lor.

1. Facilitatea de credit, aşa cum arată denumirea, reprezintă contractul bancar prin intermediul căruia o instituţie de credit îşi asumă obligaţia de a pune la dispoziţia clientului o anumită sumă de bani pentru o perioadă de timp determinată sau nedeterminată.

2. Contractul este reglementat, pentru prima oară, cu caracter general, în Codul civil.

3. Părţile
Citește mai mult contractului sunt finanţatorul, persoana juridică autorizată prin legea specială să crediteze, şi clientul, care poate fi orice persoană fizică sau juridică.

4. în ceea ce priveşte finanţatorul, aşadar, legea nu permite deţinerea acestei calităţi de orice persoană, ci numai de instituţiile abilitate în acest sens prin legea specială.

5. Instituţiile de credit sunt reglementate prin O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului (M. Of. nr. 1027/2006), iar instituţiile financiare nebancare prin Legea nr. 93/2009 (M. Of. nr. 259/2009).

6. De altfel, în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 93/2009 se prevede că activitatea de creditare se desfăşoară cu titlu profesional prin instituţii de credit şi prin instituţiile financiare prevăzute în Partea I, Titlul I, Capitolul IV, Secţiunea a 2-a din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, prin prestatori de servicii de plată care acordă credite legate de serviciile de plată, în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 113/2009 privind serviciile de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prin instituţii financiare nebancare, în condiţiile stabilite prin prezenta lege, prin legile speciale care le reglementează activitatea şi prin reglementările emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentei legi. Este interzisă desfăşurarea cu titlu profesional a activităţii de creditare de alte persoane decât cele prevăzute anterior.

7. Privitor la caracterele acestui tip de contract, amintim: caracterul consensual (în practică, de regulă, se încheie în scris), sinalagmatic, cu titlu oneros.

8. Principala obligaţie care incumbă finanţatorului este aceea de a pune la dispoziţia clientului o anumită sumă de bani, determinată la momentul stabilirii obiectului contractului, pe o perioadă determinată sau nedeterminată. Bineînţeles că, anterior încheierii contractului, finanţatorul va stabili cu precădere puterea clientului de a restitui suma.

9. Clientului îi revine obligaţia de a respecta destinaţia creditului şi a de o rambursa sumele şi accesoriile, potrivit contractului.
Răspunde