Art. 2230 Noul cod civil Beneficiarul indemnizaţiei Asigurarea de persoane Contractul de asigurare

Reglementarea anterioară: Legea nr. 136/1995: „Art. 32. Indemnizaţia de asigurare se plăteşte asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. în cazul decesului asiguratului, dacă nu s-a desemnat un beneficiar, indemnizaţia de asigurare se plăteşte moştenitorilor legali ai asiguratului".

1. în cazul în care indemnizaţia se plăteşte moştenitorilor în urma decesului asiguratului, aceasta se împarte între moştenitori potrivit regulilor moştenirii legale, cu precizarea că suma ce intră în masa succesorală de împărţit nu este supusă reducţiunii, ca liberalitate excesivă, nici raportului, ca

Citește mai mult

donaţie şi nici nu poate fi urmărită de creditorii asiguratului. Aceste consecinţe sunt determinate de natura indemnizaţiei.

2. Actuala reglementare înlătură menţiunea din veche reglementare care făcea trimitere doar la moştenitorii legali, ceea ce înseamnă că beneficiari ai indemnizaţiei de asigurare pot fi atât moştenitorii legali cât şi/sau cei testamentari.

JURISPRUDENŢĂ

1. Dacă în contractul de asigurare asupra vieţii nu e desemnată persoana terţului căruia să se plătească suma asigurată în caz de moarte, acea sumă rămâne în patrimoniul asiguratului şi face parte din moştenirea lui. Desemnarea pe care el ar face-o în testament în scopul ca terţul astfel desemnat să dobândească în mod direct şi jure proprio suma asigurată are numai valoarea unui legat către acest terţ şi trebuie să urmeze soarta tuturor legatelor (Curtea de Apel Turin, 14 iulie 1891, în L. lancovici, op. cit., voi. I, p. 54).

2. Fiind stipulată o asigurare asupra propriei sale vieţi, care să fie plătibilă unui terţ, dacă acest terţ moare înaintea stipulatorului, suma asigurată trebuie să fie plătită moştenitorilor terţului, iar nu moştenitorilor stipulatorului, dacă acesta a murit fără a fi revocat stipulaţiunea în favoarea terţului (Curtea de Casaţie Turin, 8 iunie 1908, în „La Giurisprudenza", Torino, 1253. în acelaşi sens, Curtea de Apel Roma, 25 aprilie 1912, în L. lancovici, op. cit., voi. I, p. 54). Beneficiarul unei poliţe de asigurare asupra vieţii n-are drept să menţină în vigoare contractul, plătind el primele în contra voinţei asiguratului, afară de cazul când beneficiul i-a fost atribuit cu titlu oneros, ca garanţie a unei obligaţiuni (Curtea de Apel Florenţa, 16 iulie 1898, în L. lancovici, op. cit., voi. I, p. 55).