Art. 2307 Noul cod civil Regresul contra debitorului incapabil Efectele fideiusiunii Fideiusiunea

1. Textul vizează o situaţie specială legată de incapacitatea de exerciţiu a debitorului principal, care, în plan procesual, se manifestă prin invocarea uneia dintre excepţiile definite de art. 2296 NCC ca fiind „strict personală", respectiv excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu, ca excepţie de fond, absolută şi mixtă (începând printr-un efect dilatoriu şi tinzând spre un efect peremptoriu, constând în nulitatea cererii de chemare în judecată îndreptată împotriva sa, efect peremptoriu care intervine numai dacă, în termenul acordat de instanţă, reprezentantul legal nu ratifică actele celui

Citește mai mult

aflat în incapacitate de exerciţiu, restrânsă sau deplină). într-o astfel de ipoteză, debitorul principal nemaifiind ţinut de obligaţia asumată în stare de incapacitate de exerciţiu (prezumată de lege, în cazul minorilor, sau statuată prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, în cazul interzişilor judecătoreşti), cel care a garantat pentru el, fideiusorul, va fi cel care va trebui să îndestuleze creanţa creditorului.

2. Regresul recunoscut de lege fideiusorului, în majoritatea cazurilor, cunoaşte în această ipoteză o limitare (o atenuare) descrisă de norma legală ca fiind echivalentă exclusiv cu suma în care ar fi vorba de o „îmbogăţire" a minorului. Per a contrario, atunci când fideiusorul nu probează o astfel de creştere patrimonială în privinţa minorului garantat, nu va exista nici dreptul de regres. Practic, ar fi vorba despre o inodmisibilitote de drept substanţial, care ar conduce la respingerea cererii ca neîntemeiată.