Art. 2311 Noul cod civil Înştiinţarea fideiusorului Efectele fideiusiunii Fideiusiunea

Noul Cod Civil actualizat 2024 - Legea 287/2009
CAPITOLUL II
Fideiusiunea

SECŢIUNEA a 2-a
Efectele fideiusiunii

Art. 2311

Înştiinţarea fideiusorului

(1) Debitorul care cunoaşte existenţa fideiusiunii este obligat să îl înştiinţeze de îndată pe fideiusor când plăteşte creditorului.

(2) Dacă o asemenea înştiinţare nu a fost făcută, fideiusorul care plăteşte creditorului fără să ştie că acesta a fost plătit are acţiune în restituire şi împotriva debitorului.

← Art. 2310 Noul cod civil Pierderea dreptului de regres Efectele...  Art. 2312 Noul cod civil Regresul anticipat Efectele... →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 2311 Noul cod civil Înştiinţarea fideiusorului Efectele fideiusiunii Fideiusiunea




isac.violeta 1.03.2014
1. Din corelarea acestei norme cu cea de la art. 2283 NCC, care stabileşte că fideiusiunea poate fi contractată indiferent de ştiinţa sau voinţa debitorului principal, legea prezumă că debitorul care a fost de acord cu garantarea de către fideiusor sau care s-a opus acesteia, cunoaşte existenţa fideiusiunii. Această situaţie particulară poate fi dovedită de fideiusor prin orice mijloc de probă, dar mai ales atunci când există înscrisuri care atestă direct sau indirect că debitorul cunoştea că fideiusorul a garantat pentru el. Dacă debitorul l-a înştiinţat pe fideiusor că a achitat datoria
Citește mai mult creditorului, se deduce şi faptul că acesta cunoştea existenţa fideiusiunii.

2. în ceea ce priveşte teza a ll-a a art. 2311, legiuitorul instituie o sancţiune împotriva debitorului principal care, cunoscând existenţa fideiusiunii, nu l-a înştiinţat pe fideiusor că a stins datoria sa faţă de creditor, astfel încât şi fideiusorul a plătit pe creditor. Sancţiunea constă în aceea că fideiusorul poate exercita acţiunea sa întemeiată pe plată nedatorată (acţiune în repetiţiune) atât împotriva creditorului, cât şi împotriva debitorului principal, aflat în culpă. Raţiunea legiuitorului pare să aibă la bază ideea că riscul eventualei insolvabilităţi viitoare a creditorului trebuie suportat de către debitorul culpabil, iar nu de fideiusor.

3. JURISPRUDENŢĂ. Fideiusorul care a plătit datoria se poate întoarce împotriva debitorului şi poate recupera de la acesta suma plătită creditorului, precum şi cheltuielile făcute după ce a notificat debitorului începerea urmăririi asupra sa. Dreptul de regres nu operează însă pentru sumele achitate de fideiusor fără a fi debit, chiar dacă au fost solicitate de către creditor. Temeiul regresului îl constituie subrogaţia legală în drepturile creditorului plătit. în cauză însă, reclamanţii au executat plata după achitarea de către debitoare a datoriei, iar creanţa fusese constatată stinsă prin hotărâre judecătorească. Prin urmare, au efectuat o plata nedatorată, pentru restituirea căreia aceştia au acţiune împotriva creditoarei, pe temeiul art. 1092 C. civ. 1864 (art. 1341 NCC - n.n.), iar nu o acţiune în regres (Trib. Constanţa, sent. civ. nr. 1399COM/2001, irevocabilă prin dec. civ. nr. 457/2001 a C.A. Constanţa, portal.just.ro).
Răspunde