Art. 2339 Noul cod civil Privilegiile speciale Privilegiile generale şi privilegiile speciale Privilegiile

Art. 2339

Privilegiile speciale

(1) Creanţele privilegiate asupra anumitor bunuri mobile sunt următoarele:

a) creanţa vânzătorului neplătit pentru preţul bunului mobil vândut unei persoane fizice este privilegiată cu privire la bunul vândut, cu excepţia cazului în care cumpărătorul dobândeşte bunul pentru serviciul sau exploatarea unei întreprinderi;

b) creanţa celui care exercită un drept de retenţie este privilegiată cu privire la bunul asupra căruia se exercită dreptul de retenţie, atât timp cât acest drept subzistă.

(2) În caz de concurs, privilegiile se exercită în ordinea prevăzută la alin. (1). Orice stipulaţie contrară se consideră nescrisă.

Comentarii despre Art. 2339 Noul cod civil Privilegiile speciale Privilegiile generale şi privilegiile speciale Privilegiile

isac.violeta 1.03.2014

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1730. Creanţele privilegiate asupra oarecăror mobile sunt: 1. Chiriile şi arenzile. Când contractul este autentic sau are o dată certă, proprietarul are privilegiul pentru toată chiria sau arenda pe anul curent, precum şi pe tot timpul ce rămâne a curge până la expirarea contractului. Când contractul nu e autentic, sau nu are dată certă, proprietarul are privilegiul numai pentru chiria sau arenda pe anul curent şi pe anul viitor. în cazul dintâi, dacă prin contractul de arendare sau închiriere nu va fi fost expres prohibită subarendarea sau

Citește mai mult

subînchirierea, ceilalţi creditori ai debitorului pot reînchiria casa sau rearenda moşia pentru timpul ce mai rămâne a curge după contract; dar sunt obligaţi de a plăti proprietarului tot ce-i este datorit. Obiectele asupra cărora se exercită privilegiul sunt:Pentru casă, toate mobilele din ea. Pentru moşie, toată recolta anului curent, precum şi tot ce serveşte la exploatarea moşiei. Acelaşi privilegiu are loc pentru reparaţiile locative şi pentru tot ce priveşte execuţia contractului. Proprietarul poate sechestra mobilele care se află în casa sa sau pe moşia sa, când ele au fost duse în alt loc, fără consimţământul său, şi proprietarul conservă privilegiul său pe aceste mobile, întrucât timp le-a revendicat; adică, când sunt în chestiune mobilele unei moşii, dacă a făcut cererea sa în termen de 40 zile, şi când sunt în chestiune mobilele unei case, în termen de 15 zile. 2. Sumele datorite pentru seminţe sau pentru cheltuiala recoltei anului curent, asupra preţului acestei recolte, şi sumele datorite pentru instrumente de exploataţiune, pe preţul acestor instrumente; în ambele aceste cazuri, cu preferinţă chiar înaintea proprietarului moşiei pentru privilegiul arendei. 3. Creanţa pe amanetul ce este în posesiunea creditorului. 4. Cheltuielile făcute pentru conservarea lucrului. 5. Preţul pentru lucruri mobile neplătite, dacă se află încă în posesiunea debitorului, chiar şi în cazul când a cumpărat cu termen de plată. Dacă vânzarea s-a făcut fără termen de plată, vânzătorul poate chiar să revendice obiectele vândute, pe cât timp se află în posesiunea cumpărătorului, şi poate să împiedice revinderea acelor lucruri, dacă însă s-a făcut cererea sa în termen de opt zile după trădarea lucrurilor, şi dacă lucrurile se află încă tot în starea în care se găseau la timpul trădării lor. Pierderea acţiunii de revendicare aduce cu sine şi pierderea acţiunii rezolutorie a contractului vânzării, în privinţa celorlalţi creditori. 6. Creanţele ce are un hangiu, în această calitate, asupra efectelor voiajorilor, ce se află în ospătăria sa. 7. Creanţa cheltuielilor de transport şi a cheltuielilor accesorii asupra lucrului transportat, întrucât timp acela ce l-a transportat, îl are în posesiunea sa, şi în cele 24 ore ce vor urma trădării lucrului la destinatarul său, dacă acesta din urmă a conservat posesiunea lucrului (C. civ. 991, 1080, 1361, 1429 şi urm., 1473 şi urm., 1574, 1618, 1623, 1685 şi urm., 1691

1. Privilegiile speciale au ca obiect, în prezent, doar bunurile mobile. Acestea sunt privilegiul vânzătorului neplătit pentru preţul bunului mobil vândut unei persoane fizice (deci nu şi acela rezultând din raportul juridic cu un profesionist) şi privilegiul celui care exercită un drept de retenţie. Dreptul de retenţie reprezintă dreptul celui care este dator să remită sau să restituie un bun de a-l reţine atât timp cât creditorul nu îl despăgubeşte pentru cheltuielile necesare şi utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat. în caz de urmărire silită, acesta se transformă într-un privilegiu.

2. Doar privilegiile speciale (mobiliare) sunt preferate creanţelor ipotecare sau garantate cu gaj.

3. în fine, în ipoteza unui concurs între categoriile de privilegii reglementate de primul alineat al art. 2339 NCC, prioritatea va fi apreciată exact în conformitate cu ordinea fixată de legiuitor (întâi cea de la lit. a), apoi cea de la lit. b)], derogările convenţionale fiind sancţionate cu nulitatea absolută ope legis, deoarece legiuitorul le declară ab initio, anticipat, ca fiind „nescrise".

Răspunde

irina.bianca 11.01.2013

Deşi în cuprinsul art. 2.339 alin. (1) lit. b) NCC nu s-a precizat faptul că dreptul de retenţie se exercită cu privire la un bun mobil, aceasta rezultă din prima parte a textului.

În art. 2.339 alin. (1) lit. b) nu este vorba de o creanţă privilegiată (căci nu se face nicio precizare cu privire la obiectul creanţei), ci este privilegiată o stare, o calitate. Numai cel care are un drept de retenţie asupra unui bun mobil beneficiază de privilegiu, indiferent de obiectul creanţei. Atunci când dreptul de retenţie încetează, se stinge şi privilegiul.

Astfel, cel care are un drept de retenţie asupra

Citește mai mult

unui bun mobil – dreptul de retenţie fiind consacrat legal în art. 2.495 NCC, având natura juridică a unei garanţii – beneficiază, de fapt, de două garanţii:
(1) dreptul de retenţie şi
(2) privilegiul asupra bunului mobil cu privire la care se exercită dreptul de retenţie

Răspunde