Art. 2464 Noul cod civil Ipoteca asupra titlurilor reprezentative Executarea ipotecii mobiliare Executarea ipotecii

Reglementarea anterioară: Legea nr. 99/1999, Titlul VI: „Art. 83. (1) Când garanţia reală este reprezentată prin titluri care atestă drepturi reale asupra unor bunuri mobile, inclusiv recipise de depozit şi warant, creditorul poate să vândă bunurile şi să distribuie preţul, potrivit prevederilor prezentului capitol. (2) în caz de neplată, creditorul garantat cu o garanţie asupra unor titluri de valoare negociabile are dreptul de a executa garanţia împotriva giranţilor şi avaliştilor".

1. Titlurile reprezentative sunt acele titluri de valoare care conferă titularului lor un drept determinat

Citește mai mult

asupra unei cantităţi determinate de marfă, care este depozitată în locuri speciale sau este predată spre a fi transportată, cu alte cuvinte încorporează un drept real asupra unor mărfuri într-un înscris (D. Mazilu, Dreptul comerţului internaţional. Partea specială, ed. a 5-a, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2006, p. 321).

2. Creditorul îşi poate valorifica ipoteca ce poartă asupra unor titluri reprezentative privind bunuri mobile, inclusiv recipise de depozit şi warante, prin vânzarea bunurilor la care se referă aceste bunuri, urmată de distribuirea preţului.

3. Recipisă de depozit este un înscris care conferă titularului dreptul de proprietate asupra mărfurilor depozitate în magazii specializate, precum docuri, antrepozite (St.D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p. 628). Iar warantul reprezintă un titlu de valoare ce încorporează dreptul de garanţie reală asupra mărfurilor, după cum dreptul de proprietate asupra bunurilor este încorporat în recipisă de depozit. Cât timp ambele documente se află în posesiunea aceleiaşi persoane, dreptul de proprietate este nedezmembrat. Când însă posesorul recipisei nu deţine şi warantul, înseamnă că asupra mărfurilor constatate prin certificatul de depozit s-a constituit o garanţie (A.M. Gâinâ, op. cit., p. 123; A. Ilie, op. cit., p. 140).

4. Titlurile reprezentative pot fi la ordin sau la purtător (art. 1587 NCC). Posesia acestor titluri reprezentative face dovada proprietăţii creditorului asupra bunurilor mobile înscrise în ele, astfel încât creditorul urmează să se îndestuleze din vânzarea bunurilor a căror proprietate a fost înscrisă în titlu.

5. Dreptul de proprietate se confundă cu bunul pe care îl are ca obiect (C. Bîrsan, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2001, p. 29-30). însă, cu titlu de excepţie de la regula generală, dreptul de proprietate este separat de existenţa materială a bunului, fiind încorporată într-un document (A. Ilie, op. cit., p. 138).

6. în exercitarea dreptului său, creditorul va putea, la alegere, fie să vândă bunul la care se referă titlul, fie chiar să înstrăineze titlul reprezentativ ca atare, în acest din urmă caz, urmând a se îndestula din preţul obţinut. Acest drept presupune cu necesitate deţinerea înscrisului.

7. Preţul obţinut în urma vânzării se distribuie potrivit ordinii de prioritate stabilite de art. 2459 NCC.

8. Titlurile de valoare negociabile sunt cambia, cecul, biletul la ordin, acţiunile unei societăţi comerciale pe acţiuni sau alte instrumente financiare şi prezintă particularitatea că oferă creditorului dreptul de a executa garanţia împotriva giranţilor şi avaliştilor.

9. Ca regulă, textul are în vedere pe ultimul giratar, întrucât acesta se află în posesia titlului la momentul executării garanţiei. Şi în reglementarea anterioară a art. 83 alin. (2) din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 se preciza că executarea se putea face împotriva giranţilor şi avaliştilor. Astfel, în cazul titlurilor de credit negociabile refuzate la plată, creditorul avea dreptul de a executa garanţia împotriva giranţilor şi avaliştilor. Textul a fost criticat în doctrină (/. Teves, loc. cit., p. 373), pe de o parte, pentru că el nu se referă şi la neacceptare, or, în cazul unei cambii, refuzul de acceptare a ei echivalează cu neplata ei, iar, pe de altă parte, deoarece el are în vedere numai giranţii şi avaliştii, or o răspundere numai a acestora, fără răspunderea emitentului, adică a debitorului din contractul de garanţie reală mobiliară, în cazul în care acesta a emis titlul negociabil în cauză, ar fi inadmisibilă. S-a propus o reformulare a textului cu următorul conţinut: „în caz de neacceptare sau neplată, creditorul garantat cu o garanţie asupra unor titluri de valoare negociabile are dreptul de a executa garanţia şi împotriva giranţilor şi avaliştilor". Este o opinie care ţine seama de specificul acestor titluri, având în vedere că emitentul titlului negociabil, de cele mai multe ori debitorul, cât şi giranţii şi avaliştii răspund solidar (L. Mocanu, op. cit., p. 164-165).

10. Datorită faptului că asupra obiectului garanţiei în acest caz există două proceduri de executare care, în comparaţie cu regulile generale de executare ale Codului de procedură civilă, au caracter special, apare problema conflictului de legi urmând a se stabili normele legale aplicabile. Având în vedere că titlul de valoare în cauză a fost afectat drept garanţie în cadrul unui contract de garanţie reală mobiliară, s-ar putea trage concluzia că executarea se face potrivit regulilor instituite de regimul juridic al garanţiilor mobiliare. O analiză atentă a constituirii garanţiei reale mobilare asupra titlurilor negociabile arată că aceasta poate avea loc în două modalităţi, şi anume, fie că debitorul este emitentul titlului în cauză, situaţie în care creditorul va fi beneficiarul acestuia, fie că debitorul este giratarul titlului, caz în care el transmite drept garanţie prin gir acest titlu creditorului. în momentul în care titlul de valoare negociabil în cauză fie nu este acceptat, fie este refuzat la plată, beneficiarul, respectiv giratarul, ar avea posibilitatea să se îndestuleze din obiectul garanţiei, potrivit regulilor de executare instituite de (fostul n.n.) Titlul VI al Legii nr. 99/1999. Dar, în acest caz, obiectul este însuşi titlul în cauză care nu este achitat de tras. Potrivit caracterului autonom al titlurilor de valoare negociabile, între titlul în cauză şi raportul juridic fundamental care i-a dat naştere există o relaţie de independenţă. Datorită caracterului originar al dreptului dobânditorului unui titlu de valoare, în măsura în care acesta nu-şi poate realiza dreptul din cauza refuzului la plată, el nu va avea posibilitatea, potrivit regulilor de executare a garanţiilor mobilare, să se îndrepte asupra altor bunuri ale debitorului întrucât acestea nu sunt afectate garanţiei. Garanţia priveşte doar titlul în cauză, titlu asupra căruia s-a exercitat refuzul acceptării ori, după caz, al plăţii. Ca atare, într-un asemenea caz, creditorul nu are deschisă decât calea executării potrivit normelor speciale referitoare la cambie, bilet la ordin sau cec" (fi. Papandopol, Garanţiile în materie cambială. Corelaţia între Legea nr. 58/1934 şi noua Lege nr. 99/1999, în Juridica nr. 2/2001, p. 74). Executarea potrivit reglementării cambiale, respectiv asupra cecului, are mari avantaje nelimitându-se la bunurile mobile şi la drepturile de creanţă ale debitorului potrivit executării garanţiilor reale mobiliare. Datorită răspunderii solidare în materia titlurilor de valoare negociabile, creditorul are posibilitatea de a executa silit pe oricare din cei obligaţi la plată. Bineînţeles că el nu va putea încasa suma datorată decât o singură dată, dar este evident că răspunderea solidară a celor obligaţi reprezintă un mare avantaj pentru creditor. Aceste împrejurări fundamentează opinia în sensul că executarea garanţiei ce are ca obiect titluri de valoare negociabile se face urmând regulile de executare stabilite prin normele speciale referitoare la cambie, bilet la ordin sau cec (L. Mocanu, op. cit., p. 165-166).

11. Potrivit art. 2390 alin. (2) NCC, ipoteca asupra acţiunilor sau părţilor sociale ale unei societăţi comerciale se constituie potrivit regulilor stabilite prin lege specială. Şi cum Legea nr. 31/1990 nu conţine prevederi exprese referitoare la constituirea ipotecilor mobiliare, înseamnă că o asemenea garanţie se va constitui în mod valabil prin încheierea unui contract de ipotecă, formalităţile de publicitate urmând a fi îndeplinite prin efectuarea înscrierii la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare. Potrivit art. 202 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990, părţile sociale pot fi transmise între asociaţi, transmiterea către persoane din afara societăţii fiind permisă numai dacă a fost aprobată de asociaţi reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social. Prin urmare, părţile sociale pot face şi obiect al executării silite, cu precizarea că adjudecatarul va deveni asociat doar în cazul în care îşi va exprima expres intenţia şi cu condiţia aprobării de asociaţii reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social, în caz contrar, societatea urmând a fi obligată la plata contravalorii părţilor sociale către adjudecatar. Totodată, trebuie avute în vedere şi prevederile art. 66 din Legea nr. 31/1990, potrivit cu care, pe durata societăţii, creditorii asociatului pot să-şi exercite drepturile lor numai asupra părţii din beneficiile cuvenite asociatului după bilanţul contabil, iar după dizolvarea societăţii, asupra părţii ce i s-ar cuveni prin lichidare. Creditorii prevăzuţi la alin. (1) pot totuşi popri, în timpul duratei societăţii, părţile ce s-ar cuveni asociaţilor prin lichidare sau pot sechestra şi vinde acţiunile debitorului lor.