Art. 373 Noul cod civil Motive de divorţ Cazurile de divorţ Desfacerea căsătoriei
| Comentarii |
|
CAPITOLUL VII
Desfacerea căsătoriei
SECŢIUNEA 1
Cazurile de divorţ
Desfacerea căsătoriei
SECŢIUNEA 1
Cazurile de divorţ
Art. 373
Motive de divorţ
Divorţul poate avea loc:
a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ;
b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
c) la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani;
d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.
| ← Art. 372 Noul cod civil Efectele faţă de terţi Modificarea... | Art. 374 Noul cod civil Condiţii Cazurile de divorţ Desfacerea... → |
|---|
Va multumesc!
Iubita mea are 33 de ani, eu 36. Dorim sa ne gratificam sexual unul pe altul si vrem casatorie religioasa ca sa nu ardem in iad.
In plus, eu vreau ca Romania sa nu beneficieze cu nici un leu din unirea noastra, sau s-o foloseasca pe iubita mea ca sa ma ruineze financiar, in caz ca ea s-ar razgandi sa traiasca cu mine.
Dar popa nu ne cununa decat daca venim cu certificat civil de nunta, conform constitutiei (art 48).
Intrebarea mea este daca pot sa ma casatoresc cu ea doar pentru hartia aia si sa divortez secunda doi de la principiul egalitatii, ca sa arat degetul mijlociu la Romania,
Citește mai mult
si sa raman doar cununat religios, si sa pot mereu s-o arunc in strada din casa mea gratis in caz ca nu mai coopereaza cu mine?Citește mai mult
mari sanse sa beneficiezi de o casatorie frumoasa.Gandeste-te si la faptul ca Dumnezeu uraste despartirea in familie . Si divortul e foarte grav din perspectiva Bibliei . Da stiu ca femeile sunt capabile de multe dar daca inveti sa iubesti si sa i “umplii rezervorul ei afectiv “ vei beneficia de o relatie de familie foarte frumoasa . Trebuie sa inveti NU sa o iubesti cum percepi tu , ci sa o faci sa se simta iubita printr-un limbaj al iubirii pe care ea sa il inteleaga.
In final doresc sa iti mai spun ca Dumnezeu binecuvinteaza casatoria oamenilor care aleg sa se pastreze “curati “ inainte de casatorie . Ai nota 10 din partea mea .
Citește mai mult
femeile cu democratia impusa de ocupatia Natoreliana (Isaia 3:21, 2Petru 3:3, Numerii 25:1-4) ca Hristos n-a cerut multiculturalism si sexe egale cand vorbea la Galateni 3:28 cum zice la baptistii interpretarea sau la Americani constitutia, ci supunere in numele Lui (Matei 5:17) si nu al unui stat saturnian si al unei biserici pagane invinse de Constantin cel Mare la 312dHr. Statul Roman si Marile Puteri care se dau crestine (Daniel 7:25) imi pune piatra de poticneala impotriva fiilor lui Israel de ma pune sa semnez principiul lui Adam (Geneza 3:5 = Art.46 Constitutie) la starea civila inainte sa ajung cu aleasa mea in biserica neamului meu dac! Intrebarea era daca procesul asta care imi atinge dreptul la religie, se poate bulversa divortand in secunda 2 ca sa ramana doar un act pentru popa sau trebuie sa-mi rascol poporul sa strigam #JosRomania (Apocalipsa 18:4-8) si sa vina Rusia lui Putin cu stema lui Sfantu Gheorghe (Apocalipsa 19:11) sa ne elibereze de nazistii care ne genocideaza de 33 de ani (Apocalipsa 20:1-3)? Ca eu sunt dac, fidel cauzei, si nu mi-e frica sa lupt contra Americii, fie ce-o fi! (Apocalipsa 13:4-10). Deci nu ma mai batjocori, Petrule, ca sunt sfintit de Hristos si la Judecata eu decid cine ajunge in iad si cine trece, nu tu! Daca nu stii, lasa pe altul sa raspunda cum putem ocolii articolele nationale din constitutie!Intrebarea mea este.
Luna asta ajung in tara unde pot cere divortul de ea ,cat timp dureaza si cat ma costa?
Multumesc.
Si recunoaste ca daca un barbat isi respecta mama asta nu inseamna ca nu poate sa raneasca o femeie pe care trebuie s-o iubeasca, ci din contra... trebuia sa-l lasi fatalau la fusta ma-si pana se maturiza si rupea cordonul ombilical!
Isi lasa fetele minore sotului (normal ca sa plateasca pensie alimentara pt fete). Fetele pot revendica la fel si primul sot!
Copilul de 1 an este facut cu primul sot? Daca da primul sot trebuie sa plateasca pensie alimentara pentru copilul de 1 an.
A facut o mare greseala ca s-a instrainat de copii! Oamenii se mai despart dar una este sa parasesti si alta este sa te separi contribuind economic si afectiv. Fetele alea nu s-au nascut singure ca au vrut ele!
Plata pensiei ar fi un gest reparator (pur economic)!
multumesc.
Una este un divort alta un partaj. Faptul ca el a obtinut divortul nu va da dreptul sa mosteniti ceva de la sot. Daca divortul a fost pronuntat, copiii sunt mostenitori. Aveti drept doar la partea dumneavoastra din bunuri (daca ati agonisit ceva). Se stabileste prin partaj. Riscati sa va pierdeti copiii daca la divort au demonstrat ca a-ti abandonat familia.
sant o persoana grav bolnava grad l ,nedeplasabila .situatia se impune. nu stiu cine ar putea sa ma ingrijasca ,,,,nu vreau sa plec din casa mea.
multumesc
Citește mai mult
ce presupune copiii si nu avem nimic de impartit.va multumesc anticipat pt raspunsCitește mai mult
parintii lui , nici copiii nu au avut o relatie de nepoti-bunici...acest aspect fiind confirmat intr-o inregistrare audio intre mine si socrii. Noi am avut domiciliu la parintii mei cu care am stat in tot acest timp. Nu am locuit cu socrii. Cum pot face sa aman divortul ? El si-a imputernicit avocata sa il reprezinte deoarece se gandeste sa plece in strainatate sa munceasca. Ca si cerere vrea executarea drepturilor parintesti la comun specific ca in acea locuinta stau socrii, cumnatul impreuna cu sotia si sotul (p.3 camere)....ca si spatiu mi se pare insuficient pentru inca 2 copiii minori . Va rog sa ma ajutati cu sfaturi !Am divortat in 2010 la judecatorie. In sentinta civila s-a dispus desfacerea casatoriei din culpa comuna si revenirea mea la numele purtat anterior casatoriei, desi niciuna dintre parti nu a solicitat acest lucru, instanta motivand ca nu exista o invoiala a partilor ptr pastrarea numelui si ca nu s-a invocat niciun mtiv temeinic in acest sens.
Va rog frumos sa-mi spuneti ce trebuie sa fac pentru ca sa pot sa-mi pastrez numele din timpul casatoriei. Multumesc frumos
Citește mai mult
inițial .Din toate acestea rezulta ca trebuie sa plătesc avocatului deplasările la București de cite ori o să fie nevoie aproximativ 500 euro deplasarea cei ce mi se pare absurd și exagerat .
Copii minori avem o fetiță care în luna viitoarea august 2016 face 18 ani
Ce sfaturi puteți sa mi dați și dacă este o problema legala avid în vedere faptul că am plăti tot ce trebuia plătit înclus fiind și onorariul avocatului care sincer sa fiu nu a fost mic deloc și neinforminduma despre ceia ce ar urma sa se imtimple propriu zis am plătit pină în momentul de față degeaba pentru mine nu și pentru el .
Va multumesc
Citește mai mult
si bagat divortu de frica ca o sai fac probleme pe parcursu casatoriei dar eu am iertato si nu vreau sa divortez ce pot face ? pot sa mai amin divortu poate se razgandeste si anuleaza acel dosar sau se poate face o cerere de anulare acelui dosar .Multumesc
sunt in procedura de divort, mai exact in termenul de 30 zile, actul ar trebuie sa iasa pe 01.04.2016.
Cand am depus actele am optat de comun acord sa pastrez numele din timpul casatoriei. Acum M-am gandit ca nu a fost cea mai buna decizie si as vrea sa revin a numele de fata. am sunat 3 zile consecutiv la notariatul unde am depus actele si i s-a spus ca d-na notar nu stie daca se poate face acest lucru si trebuie sa citeasca legea sa vada s-ar putea. Intre timp m-am interesat si la alt notariat si mi s-a spus ca se poate prin refacerea declaratiei initiale, inainte de eliberarea
Citește mai mult
certificatului de divort.Daca se poate sa imi spuneti cum as putea sa procedez in acesc caz.
Multumesc frumos
Vreau sa va intreb cum pot divorta daca el sta in alta tara de 1 an si nu reusim sa ne sincronizam? Cand vine in tara sta cam 2 sapt. Nu avem copii, nu avem bunuri comune.
Suntem ambii de acord. Multumesc
Ma intereseaza daca martorii sunt obligatorii la divort,sotul meu are doi,eu nu am...avem doi copii,unul major si unul minot(18,12) vreau sa divortez din motive personale,senza implicare terze persone,ce trebuie sa fac si cum....dupa cate am inteles notarul ar fi zis ca nu pot daca nu am martori,si atunci se pierde custodia minorului???
Casatorita de anul 2002,dupa un a. de casatorie suntem separati din multe moltive de neintelegere, desi avem un copil minor nascut in anul 2002, ,la prezentare doresc sa divorsez pe motin o continuare este imposibila dorim un divort comun deacord. va rog sa -mi spuneti daca este posibile ,cat costa taxa de timbru si conf legi putem benefici de un duvort .multumesc
Divortul in instanta este recomandat doar pentru sotii care nu se inteleg sa divorteze amiabil si dureaza/costa considerabil mai mult avand in vedere si procedura mai complexa.
Si in instanta doar pentru motive intemeiate se poate depune cererea prin avocat sau alt mandatar pentru ca cererea de divort este una strict personala.
Avocati gasesti pe internet cauta "avocat civil", "avocat divort" etc. ca sa gasesti pe cineva specializat in asa ceva.
Citește mai mult
insistente si telefoane.Avind o sanatate nu prea buna in urma acestei situatii si evident un buget f.mic nu am mai avut posibilitatea sa reiat actiunea in instanta.In tot acest timp am crezut ca o sa isi schimbe atitudinea,ca a fost o ratacirew,dar au trecut 3 ani si jumatate si el nu ia nici o decizie.nici nu da divort dar nici nu e conciliant;ci are o atitudine indiferenta.Acest lucru ma deruteaza f.tare pt.ca nu ii inteleg intentiile.Ce urmareste sa obtina.
Poate reusiti sa ma ajutati dvs.Multumesc
Citește mai mult
copil iam lasat si masina care era pe numele meu. Ce pot sa fac?Instanta va stabili cota-parte, in functie de cat ati contribuit fiecare la dobandirea garsonierei.
Cererea de divort se depune personal sau prin procura la notarul de la locul incheierii casatoriei sau de la ultimul domiciliu comun al sotilor.
Referitor la despagubiri, art. 388 NCC prevede ca soţul nevinovat (de ex, sotul inselat) poate solicita de la soţul vinovat de destrămarea relaţiilor de căsătorie despăgubiri pentru prejudiciul suferit prin desfacerea căsătoriei.
Trebuie sa gasiti martorii respectivi si sa continuati procesul.
Citește mai mult
acest caz. Vreau sa stiu care sunt legile in vigoare, un model de cerere de divort si ce conditii trebuie indeplinite pentru realizarea partajului. Pe de alta parte, vreau ca tata sa plateasca pensie alimentara pentru toti 3, nu doar pentru fratele meu minor, dat fiind faptul ca suntem inca in continuarea studiilor toti 3. As vrea sa stiu care este calea cea mai rapida si mai ieftina, avand in vedere faptul ca tata nu este de acord cu divortul. Va multumesc!legeaz.net/modele/actiune-divort-instanta
Chiar dacă soţii au reşedinţa obişnuită în Italia aceasta nu înlătură competenţa notarului public de a constata divorţul prin acordul soţilor, întrucât, conform art.375 alin.(l) Cod civil, se va ţine seama alternativ şi de criteriul locului încheierii căsătoriei. Incident în această materie este Regulamentul Consiliului (CE) Nr. 2201/2003 din 27 noiembrie 2003 cu privire la competenţa jurisdicţională, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în domeniul matrimonial şi al răspunderii părinteşti,
Citește mai mult
care abrogă Regulamentul (CE) Nr. 1347/2000.Cât priveşte realizarea anchetei sociale de către autoritatea tutelară sau altă autoritate cu atribuţii echivalente în acest sens în cazul minorului cu reşedinţa obişnuită în Italia, soţii sunt singurii în măsură să o solicite, notarul public putând doar să-i sprijine, după obţinerea acordului parental ce va i ii prinde aspectele prevăzute de art.375 alin.(2) Cod civil. In Nituaţia în care soţii nu vor putea obţine acest raport sau un document echivalent ori din concluziile acestuia va rezulta că acordul soţilor privind stabilirea locuinţei sau cel privind exercitarea în comun a autorităţii părinteşti nu sunt conforme cu interesul superior al copilului, notarul public urmează să lespingă cererea soţilor.
Si-as vrea sa divortez. Cum procedam? Si el este de acord. In Tm!
Ce trebe mai exact(ce declaratie,unde sa sunam,mergem)! Intai se merge la politie sa nu-mi dee parasire de domiciliu?
Cat v-a costa totu,calea mai rapida;usoara,ieftina!!!???
Iar eu nu lucrez,am primit indemnizatia constand c-am nascut in timpul scolii
El are salariu foarte bunicel
Asta v-a insemna?
Si sti si voi(care-ati trecut; odata-i bine o saptamana rea etc)
Eu f geloasa;(el a ridicat de multe dati mana,tonu,injurat,jignit)
Cum eu sa procedez. El are
Citește mai mult
30 de ani eu 20 si ce sa facem? Tinem unu la altu plus un copil si nu putem fii linistitDaca nu va intelegeti cu privire la aspectele astea, mergeti in instanta, insa costa si dureaza mai mult.
Citește mai mult
partaj, puteti sa-l faceti in instanta separat de divort, insa partajul in instanta costa cam de 3 ori mult mai mult decat la notar si poate dura in jur de 1-2 ani.Daca va puteti intelege, adresati-va unui notar pentru ca scapati mai ieftin si terminati divortul in 30 de zile in loc de 1-2 ani cat dureaza un divort in instanta.
Fratele meu, doreste sa divorteze de sotia bolnava pshic ,internata de mai mult de 10 ani, intr-un sanatoriu de specialitate.ce trebuie sa faca si cui trebuie sa se-adreseze in situatia de fata?
Va multumesc !
1. Reclamantul, cetăţean italian, a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâta, care are dublă cetăţenie şi domiciliul în Italia. Rezultă indubitabil că acest litigiu are elemente de extraneitate, existând un conflict de jurisdicţii, instanţei revenindu-i rolul de a determina statul căruia îî revine competenţa să soluţioneze litigiul. întrucât ambele state, Italia şi România, sunt state membre ale Uniunii Europene, în materia divorţului cu elemente de extraneitate, normele privind competenţa se regăsesc în Regulamentul (CE) nr. 2201/2003. în cauză sunt întrunite
Citește mai mult
condiţiile prevăzute la art. 3 pct. 2 din Regulament, deoarece ultima reşedinţă obişnuită a soţilor a fost în Italia şi pârâta locuieşte şi în prezent în Italia. Faptul că soţii nu mai locuiesc împreună în prezent, ce rezultă din hotărârea de separare de drept pronunţată de Tribunalul din Pisa, exclude aplicarea dispoziţiilor art. 3 pct. 1, dar şi pct. 3-6. Pe de altă parte, reclamantul nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 3 pct. 5 din Regulament, deoarece nu are reşedinţa obişnuită în România cu cel puţin un an înainte de promovarea acţiunii, el locuind în Cluj-Napoca cam o lună, cât era necesară supravegherea afacerilor şi fiind perceput de martori ca fiind o persoană care locuieşte în mod statornic în Italia. Aşadar, nicio instanţă din România nu este competentă să soluţioneze cauza, deoarece părţile au avut ultimul domiciliu în Italia şi pârâta locuieşte şi în prezent în această ţară, care este competentă să se pronunţe şi asupra divorţului, potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 2 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003. Competenţa naţională prevăzută de art. 3 este determinată în funcţie de „reşedinţa obişnuită a soţilor". Deşi Regulamentul nu defineşte termenul de „reşedinţă", se consideră că înţelesul termenului de reşedinţă este dat de sensul obişnuit al acestui cuvânt, respectiv locul în care o persoană îşi desfăşoară viaţa privată, având caracter de stabilitate. Articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 nu instituie obligativitatea pentru reclamant de a înregistra acţiunea de divorţ la instanţa care a pronunţat separaţia de corp, însă criteriile privind competenţa stabilite în art. 3 şi art. 5 din regulament se exclud unele pe altele, preferinţa legiuitorului bazându-se pe reşedinţa obişnuită a soţilor sau reşedinţa unuia dintre soţi. împrejurarea că între soţi s-a pronunţat şi o hotărâre de separaţie de corp poate conduce la concluzia că instanţa din statul în care s-a pronunţat hotărârea de separare de drept este competentă să soluţioneze şi acţiunea de divorţ, în ipoteza în care nu este îndeplinit niciunul din celelalte criterii prevăzute la art. 3 din Regulament [C.A. Cluj, s. civ., dec. nr. 2241/2011, nepublicatâ).2. în materia competenţei în litigiile privitoare la răspunderea părintească, atunci când una dintre părţi domiciliază în România, iar cealaltă parte îşi are domiciliul pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, sunt incidente prevederile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003. Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 se aplică, potrivit art. 1 alin. (1) lit. b), materiilor civile privind atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea totală sau parţială a răspunderii părinteşti, materii care, potrivit art. 1 alin. (2) lit. a) din Regulament, cuprind şi încredinţarea copilului minor. Potrivit art. 8 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, ce reglementează competenţa de fond în materia răspunderii părinteşti, instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părinteşti privind un copil care are reşedinţa obişnuită în acest stat membru la momentul la care instanţa este sesizată, sub rezerva dispoziţiilor art. 9, art. 10 şi art. 12.
Conform art. 9 al Regulamentului, care se referă la menţinerea competenţei fostei reşedinţe obişnuite a copilului, în cazul în care copilul se mută în mod legal dintr-un stat membru în altul şi dobândeşte o nouă reşedinţă obişnuită, instanţele judecătoreşti din statul membru al fostei reşedinţe obişnuite a copilului îşi păstrează competenţa, prin derogare de la art. 8, pe o perioadă de trei luni de la mutare, pentru modificarea unei hotărâri privind dreptul de vizită pronunţată în acest stat membru înainte de mutarea copilului, în cazul în care titularul dreptului de vizită în temeiul hotărârii privind dreptul de vizită continuă să locuiască în mod obişnuit în statul membru al fostei reşedinţe obişnuite a copilului.
Articolul 12 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 reglementează prorogarea de competenţă, statuând că instanţele judecătoreşti din statul membru care exercită competenţa în temeiul art. 3 cu privire la o cerere de divorţ, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei sunt competente în orice chestiune privind răspunderea părintească în legătură cu această cerere atunci când: (a) cel puţin unul dintre soţi exercită răspunderea părintească faţă de copil şi (b) competenţa instanţelor a fost acceptată expres sau în orice alt mod neechivoc de către soţi şi de către titularii răspunderii părinteşti, la data sesizării instanţei judecătoreşti, iar aceasta este în interesul superior al copilului. Aşa cum rezultă din cuprinsul său, textul este incident numai acţiunilor în materia răspunderii părinteşti în legătură cu cererile strict enumerate, şi anume de divorţ, de separare de drept, de anulare a căsătoriei. Or, cererea având ca obiect reîn-credinţare minor, deşi priveşte materia răspunderii părinteşti, nu este în legătură cu cererile expres şi limitativ prevăzute de art. 12 alin. (1). Conform art. 12 alin. (3) al Regulamentului, instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru sunt competente, de asemenea, în materie de răspundere părintească în alte proceduri decât cele menţionate la alin. (1) atunci când: (a) copilul are o legătură strânsă cu acest stat membru, în special datorită faptului că unul dintre titularii răspunderii părinteşti îşi are reşedinţa obişnuită aici sau copilul este resortisant al acestui stat membru şi (b) competenţa instanţelor a fost acceptată în mod expres sau în orice alt mod neechivoc de către toate părţile la procedură la data sesizării instanţei, iar competenţa este în interesul superior al copilului.
Raportat la această prevedere legală, derogatorie de la competenţa stabilită în art. 8 din Regulament, în favoarea instanţei din statul membru în care minorul îşi are reşedinţa obişnuită, în speţă instanţa engleză, rezultă că pentru a opera prorogarea de competenţă în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului, în speţă Judecătoria Beclean, se cer întrunite cumulativ următoarele condiţii prevăzute de alin. (3) al art. 12, şi anume: a) copilul are o legătură strânsă cu România, în special datorită faptului că unul dintre titularii răspunderii părinteşti îşi are reşedinţa obişnuită aici sau copilul este resortisant al acestui stat membru; b) competenţa instanţelor a fost acceptată în mod expres sau în orice alt mod neechivoc de către toate părţile la procedură la data sesizării instanţei, iar competenţa este în interesul superior al copilului. în examinarea acestui interes al minorului (de a se judeca la instanţa de la locul unde locuieşte efectiv sau la instanţa de la domiciliul său avut în România) trebuie să se ţină seama şi să se acorde prioritate criteriului proximităţii. în acest sens, se impune a se sublinia faptul că acest criteriu este afirmat şi în preambulul Regulamentului (CE) nr. 2201/2003, unde la alin. (12) se subliniază că „temeiurile de competenţă stabilite prin prezentul regulament în materia răspunderii părinteşti sunt concepute în funcţie de interesul superior al copilului şi, în special, de criteriul proximităţii. Prin urmare, ar trebui să fie competente în primul rând instanţele statului membru în care copilul îşi are reşedinţa obişnuită, cu excepţia unor cazuri de schimbare a reşedinţei copilului sau ca urmare a unui acord încheiat între titularii răspunderii părinteşti". în condiţiile în care nu sunt întrunite cumulativ cerinţele prorogării de competenţă, prevăzute de art. 12 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, minorul locuieşte efectiv în Anglia împreună cu mama sa de mai mult de 3 luni anterior promovării prezentei acţiuni, în temeiul dispoziţiilor art. 8 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, competenţa soluţionării acţiunii revine instanţelor engleze, astfel că în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea ca nefiind de competenţa instanţelor române. Necompetenţa generală este una absolută, conform art. 159 C. proc. civ., care poate fi invocată oricând, chiar şi de instanţă din oficiu (Trib. Bistriţa-Năsâud, s. civ., dec. nr. 35/2011, nepublicată).
3. în aplicarea dispoziţiilor art. 155 din Legea nr. 105/1992, într-o speţă având ca obiect desfacerea unei căsătorii înregistrate în România, s-a ivit un conflict pozitiv de competenţă, între instanţa de la ultimul domiciliu comun al soţilor din România şi instanţa prevăzută de art. 155 din Legea nr. 105/1992. întrucât unul dintre soţi era cetăţean român, iar ambii aveau domiciliul în străinătate, regulatorul de competenţă a fost pronunţat în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, cu motivarea că în ipoteza din speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 155 din Legea nr. 105/1992, şi nu cele ale art. 607 C. proc. civ. (C.S.J., s. civ., dec. nr. 3295/2003, în Dreptul nr. 5/2004, p. 201-202).
4. Durata excesivă a procesului de divorţ, de 27 de ani, datorată exclusiv părţilor din litigiu, poate pune în discuţie eficacitatea şi imaginea justiţiei. Şi într-o asemenea situaţie Curtea Europeană a reţinut încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenţie, pe considerentul că statele sunt obligate să-şi construiască sistemele judiciare de aşa manieră încât să evite prelungirea procedurilor (C.E.D.O., Berlin c. Luxembourg, 15 iulie 2003, www.cmiskp.ech.coe.int).
5. Statul nu poate invoca în sprijinul său, ca motiv al prelungirii procedurilor, supraaglomerarea instanţelor, deoarece acesta are obligaţia de a-şi organiza sistemul judiciar astfel încât să evite acest lucru (C.E.D.O., Ferreira Alves c. Portugaliei, 4 decembrie 2003, www.cmiskp.ech.coe.int).
Citește mai mult
intrarea în vigoare a Codului civil.Reglementarea anterioară: C. fam.: „Art. 37. (1) Căsătoria încetează prin moartea unuia dintre soţi sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre ei. (2) Căsătoria se poate desface prin divorţ. Divorţul poate avea loc: a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi; b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; c) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei".
1. Spre deosebire de nulitatea căsătoriei, care sancţionează căsătoria încheiată cu nerespectarea cerinţelor de valabilitate anterioare sau concomitente celebrării acesteia, iar efectele sale se produc retroactiv - ex tune, divorţul sancţionează o căsătorie încheiată în mod valabil, vătămată iremediabil din cauze ulterioare încheierii căsătoriei, iar efectele sale se produc numai pentru viitor - ex nune.
2. Divorţul este singura modalitate de disoluţie a căsătoriei valabil încheiate. Cu excepţia a două state, Filipine şi Vatican, care interzic divorţul, toate celelalte state ale lumii recunosc această formă de disoluţie a căsătoriei.
3. în general, divorţul se pronunţă de instanţa de judecată. Din punct de vedere al competenţei materiale, aceasta revine, conform art. 607 C. proc. civ., judecătoriei, iar din punct de vedere al competenţei teritoriale, conform aceluiaşi articol, revine judecătoriei în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor, dacă aceştia au avut un astfel de domiciliu. Dacă soţii nu au avut domiciliu comun sau dacă niciunul din soţi nu mai locuieşte în circumscripţia instanţei în care se află cel din urmă domiciliu comun, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în ţară, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamantul. Competenţa teritorială nu este una alternativă, ci ordinea prevăzută de art. 607 C. proc. civ. trebuie respectată.
4. în ceea ce priveşte competenţa în materia divorţului reglementată de normele europene, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, au devenit aplicabile prevederile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000. Regulamentul a intrat în vigoare la 1 august 2004, iar dispoziţiile sale se aplică din 1 martie 2005, cu excepţia art. 67-70, care se aplică de la 1 august 2004. El este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre (cu excepţia Danemarcei), în conformitate cu Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Conform art. 3 al Regulamentului, sunt competente să hotărască în problemele privind divorţul, separarea de drept şi anularea căsătoriei a) instanţele judecătoreşti din statul membru pe teritoriul căruia se află: reşedinţa obişnuită a soţilor; ultima reşedinţă obişnuită a soţilor, în condiţiile în care unul dintre ei încă locuieşte acolo; reşedinţa obişnuită a pârâtului; în caz de cerere comună, reşedinţa obişnuită a unuia dintre soţi; reşedinţa obişnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puţin un an imediat înaintea introducerii cererii; reşedinţa obişnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puţin şase luni imediat înaintea introducerii cererii şi în cazul în care acesta este fie resortisant al statului membru respectiv, fie, în cazul Regatului Unit şi al Irlandei, are „domiciliul" în acel loc; respectiv b) instanţele judecătoreşti din statul membru de cetăţenie a celor doi soţi sau, în cazul Regatului Unit şi al Irlandei, statul „domiciliului" comun. Potrivit art. 5 din Regulament, fără a aduce atingere art. 3, instanţa judecătorească dintr-un stat membru care a pronunţat o hotărâre privind separarea de drept este competentă, de asemenea, să transforme această hotărâre în divorţ, în cazul în care dreptul acestui stat membru prevede aceasta.
5. Aşadar, dacă soţii locuiesc împreună, este competentă să soluţioneze acţiunea de divorţ instanţa din statul pe teritoriul căruia soţii îşi au reşedinţa obişnuită - potrivit art. 3 lit. a) pct. 1 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, fiind excluse pct. 2-6 ale art. 3, precum şi art. 5. Dacă soţii nu mai locuiesc împreună, sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 pct. 2, adică statul în care soţii au avut ultima reşedinţă comună, în condiţiile în care unul mai locuieşte în acel stat şi sunt excluse criteriile menţionate la art. 3 pct. 1 şi pct. 3-6. Criteriile privind competenţa stabilite în art. 3 şi art. 5 se exclud unele pe altele, preferinţa legiuitorului bazându-se pe reşedinţa obişnuită a soţilor sau reşedinţa unuia dintre soţi. împrejurarea că între soţi s-a pronunţat şi o hotărâre de separaţie de corp poate conduce la concluzia că instanţa din statul în care s-a pronunţat hotărârea de separare de drept este competentă să soluţioneze şi acţiunea de divorţ, în ipoteza în care nu este îndeplinit niciunul din celelalte criterii prevăzute la art. 3 din Regulament.
6. în materia divorţului şi separării de corp în situaţiile în care există un conflict de legi se va aplica Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 al Consiliului din 20 decembrie 2010 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorţului şi separării de corp. Acesta nu se va aplica următoarelor aspecte, chiar dacă acestea sunt doar chestiuni preliminare în contextul procedurilor privind divorţul sau separarea de corp: a) capacitatea juridică a persoanelor fizice; b) existenţa, valabilitatea sau recunoaşterea unei căsătorii; c) anularea căsătoriei; d) numele soţilor; e) consecinţele referitoare la efectele patrimoniale ale căsătoriei; f) răspunderea părintească; g) obligaţiile de întreţinere; h) fiducia/actul fiduciar sau succesiunile. Regulamentul se aplică acţiunilor judiciare intentate şi acordurilor menţionate la art. 5 şi încheiate începând cu 21 iunie 2012 (art. 17 se aplică de la 21 iunie 2011). Regulamentul se aplică acţiunilor judiciare intentate şi acordurilor menţionate la art. 5 şi încheiate începând cu 21 iunie 2012 (art. 17 se aplică de la 21 iunie 2011). Regulamentul nu aduce atingere aplicării Regulamentului (CE) nr. 2201/2003.
7. Conform art. 5 alin. (1) al Regulamentului (UE) nr. 1259/2010, soţii pot conveni să desemneze legea aplicabilă divorţului şi separării de corp, cu condiţia ca aceasta să fie una dintre următoarele legi: a) legea statului pe teritoriul căruia soţii îşi au reşedinţa obişnuită în data încheierii acordului; b) legea statului pe teritoriul căruia soţii şi-au avut ultima reşedinţă obişnuită, cu condiţia ca unul dintre ei să aibă încă reşedinţa respectivă în data încheierii acordului; c) legea statului de cetăţenie a unuia dintre soţi la data încheierii acordului; d) legea forului.
8. Acordul care desemnează legea aplicabilă poate fi încheiat şi modificat în orice moment, dar nu ulterior datei sesizării instanţei judecătoreşti. în cazul în care această posibilitate este prevăzută de legea forului, soţii pot desemna legea aplicabilă şi în faţa instanţei judecătoreşti pe parcursul procedurii. în acest caz, instanţa judecătorească ia act de acordul soţilor, în conformitate cu legea forului [art. 5 alin. (2) şi (3) din Regulamentul (UE) nr. 1259/2010). Acordul este încheiat în scris, datat şi semnat de ambii soţi. Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea durabilă a acordului este considerată ca reprezentând o formă scrisă. în cazul în care legea statului membru participant în care ambii soţi îşi au reşedinţa obişnuită la data încheierii acordului prevede condiţii formale suplimentare în cazul unor astfel de acorduri, se aplică aceste condiţii. Dacă, la data încheierii acordului, soţii au reşedinţa obişnuită în state membre participante diferite şi dacă legile din aceste state prevăd condiţii formale diferite, acordul este valabil din punctul de vedere al formei dacă satisface condiţiile prevăzute de oricare dintre legile respective. Dacă, la data încheierii acordului, numai unul dintre soţi are reşedinţa obişnuită într-un stat membru participant, iar acest stat prevede condiţii formale suplimentare pentru acest tip de acord, se aplică respectivele condiţii.
9. în absenţa unei opţiuni, divorţul şi separarea de corp sunt reglementate de: a) legea statului pe teritoriul căruia soţii îşi au reşedinţa obişnuită la data sesizării instanţei judecătoreşti; sau, în caz contrar, b) legea statului pe teritoriul căruia soţii îşi aveau ultima reşedinţă obişnuită, cu condiţia ca perioada respectivă să nu se fi încheiat cu mai mult de un an înaintea sesizării instanţei judecătoreşti, atât timp cât unul dintre ei încă mai are reşedinţa în cauză la data sesizării instanţei judecătoreşti; sau, în lipsa acestuia, c) legea statului a cărui cetăţenie este deţinută de ambii soţi la data sesizării instanţei judecătoreşti; sau, în caz contrar, d) unde este sesizată instanţa judecătorească.
10. Deşi Regulamentul nu defineşte termenul de „reşedinţă", se consideră că înţelesul acestui termen este dat de sensul obişnuit al acestui cuvânt, respectiv locul în care o persoană îşi desfăşoară viaţa privată, având caracter de stabilitate.
11. în cazul în care legea aplicabilă în temeiul art. 5 sau art. 8 din Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 nu prevede divorţul sau nu acordă unuia dintre soţi, din cauza apartenenţei la unul dintre sexe, egalitate de acces la divorţ sau la separarea de corp, se aplică legea forului.
12. în cazul în care niciunul dintre soţi nu domiciliază în România, în relaţiile dintre statele care nu sunt membre ale Uniunii Europene, devin incidente dispoziţiile art. 155 din Legea nr. 105/1992 (M. Of. nr. 245/1992), conform cărora cererea de divorţ se introduce la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. în reglementarea noului Cod de procedură civilă, dacă niciunul dintre soţi nu are locuinţa în ţară, soţii pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. Dacă soţii nu cad de acord asupra instanţei, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.
13. Potrivit art. 150 pct. 1 din Legea nr. 105/1992, instanţele române sunt competente să judece procesele dintre persoane cu domiciliul în străinătate, referitoare la acte sau fapte de stare civilă înregistrate în România, dacă cel puţin una dintre părţi este cetăţean român.
14. în ceea ce priveşte temeiurile divorţului, potrivit normei analizate, divorţul poate fi pronunţat: a) pe baza învoielii soţilor, la cererea lor comună ori la cererea unuia dintre ei acceptată de celălalt; b) în temeiul culpei, la cererea unuia dintre soţi când raporturile de căsătorie sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă din vina unuia sau ambilor soţi; c) în temeiul culpei, la cererea unuia dintre soţi, în cazul intervenirii
separaţiei în fapt a soţilor a cărei durată este de minim 2 ani; d) pe motiv de boală, la cererea soţului a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei. Avem astfel divorţul remediu (cel prin acordul soţilor, cel la cererea unui soţ acceptată de celălalt, cel din motive de sănătate) şi divorţul din culpa soţilor (cel cerut atunci când relaţiile dintre soţi sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, cel cerut în cazul intervenirii separaţiei în fapt a soţilor a cărei durată este de cel puţin 2 ani).
În cazul cererilor de divorţ formulate anterior intrării în vigoare a Codului civil, instanţa poate să dispună divorţul prin acordul soţilor, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 373 lit. a) şi art. 374 din Codul civil.
Potrivit prevederilor art. 42 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil:
În cazul cererilor de divorţ formulate anterior intrării în vigoare a Codului civil, instanţa de judecată poate să dispună
Citește mai mult
divorţul în temeiul prevederilor art. 373 lit. b) şi art. 379 alin. (1) din Codul civil, chiar dacă reţine culpa exclusivă a reclamantului, în măsura în care motivele de divorţ subzistă şi după intrarea în vigoare a Codului civil.Am procedat asa: m-am dus la un notar public care mi-a cerut de trei ori mai putin decat un avocat (nu e vina avocatului pentru ca in instanta e mai multa munca-mai complicat si pentru el), am completat o cerere, depus certificatul de divorti si revenit peste 30 de zile sa-mi ridic frumos certificatul de divort.
Citește mai mult
numai la el se gindeste va rog ziceti in asa mod cu cine ramine copilul el mereu ma ameninta ca imi va lua copilul astept un raspunsCitește mai mult
nu vreau ca copilul sa ramina cu el ca veata la fata e in pericol ajutatima va rog el numi permite nici cu parintii sa ma vad nicaierea sa nu ma duc va rog astept un raspun cum sa procedez ca fata sa ramina linga mine