Art. 408 Noul cod civil Modurile de stabilire a filiaţiei Stabilirea filiaţiei Filiaţia

CAPITOLUL II
Filiaţia

SECŢIUNEA 1
Stabilirea filiaţiei

Art. 408

Modurile de stabilire a filiaţiei

(1) Filiaţia faţă de mamă rezultă din faptul naşterii; ea se poate stabili şi prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească.

(2) Filiaţia faţă de tatăl din căsătorie se stabileşte prin efectul prezumţiei de paternitate.

(3) Filiaţia faţă de tatăl din afara căsătoriei se stabileşte prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească, după caz.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 408 Noul cod civil Modurile de stabilire a filiaţiei Stabilirea filiaţiei Filiaţia




Ursu 19.12.2016
Buna ziua. Va rog frumos daca binevoiti sa-mi acordați sprijin prin a-mi spune ceea ce am de facut. In urma casniciei fratelui meu au rezultat trei copii , copii care nu sunt ai lui. Fratele meu este un om la 52 de ani cu probleme de sanatate si nu isi poate gasi de lucru. Am depus toate documentele solicitate pentru ajutor public judiciar. In prima faza ne-a fost refuzat acest ajutor apoi au acceptat un procent de 50 la suta, cu toate ca el se încadrează la salar sub 500 lei ( el neavând nici un venit) prin lege fiind scutit de aceasta taxa acordandui-se in totalitate acest ajutor. Va rog sa imi spuneti ce pot face in acest caz. Multumesc.
Răspunde
Nelson Denisa 12.01.2014
JURISPRUDENŢĂ

Franţa a fost condamnată de instanţa europeană, întrucât instanţa naţională a decis că un copil adulterin nu putea veni la moştenirea părinţilor săi, decât pentru jumătate din cât ar reveni unui copil legitim. în ceea ce priveşte cererea referitoare la incompatibilitatea discriminării între copilul legitim şi copilul adulterin cu dispoziţiile Convenţiei, curtea de apel a reţinut că dispoziţiile art. 760 C. civ. francez, care limitează drepturile succesorale ale copilului adulterin, au o legătură nemijlocită cu principiul ordinii publice din dreptul francez, conform căruia
Citește mai mult mariajul are un caracter monogam şi conform căruia este necesar a proteja soţia şi copiii, care sunt victime ale adulterului. în aprecierea Curţii, statele membre ale Consiliului Europei atribuie în prezent importanţă egalităţii în materie de drepturi cu caracter civil între copiii născuţi din căsătorie şi copiii născuţi în afara acesteia. O dovadă este Convenţia europeană din 1975 cu privire la statutul juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei, care nu a fost ratificată de Franţa. Deci numai din motive excepţionale o distincţie fondată pe naşterea în afara căsătoriei ar putea să fie considerată compatibilă cu Convenţia (mutatis mutondis, Abdulaziz, Cabales şi Balkandali c. Regatului Unit, 28 mai 1985) (C.E.D.O., Mazurekc. Franţei, 1 februarie 2000, www.echr.coe.int).
Răspunde
Nelson Denisa 12.01.2014
Legea de aplicare: Art. 47. Stabilirea filiaţiei, tăgăduirea paternităţii sau orice altă acţiune privitoare la filiaţie este supusă dispoziţiilor Codului civil şi produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuţi după intrarea lui în vigoare.

Reglementarea anterioară: C. fam.: ► „Art. 47. (1) Filiaţia faţă de mamă rezultă din faptul naşterii"; ► „Art. 56. Filiaţia faţă de tată se stabileşte, în afară de cazurile prevăzute în art. 53, prin recunoaştere sau hotărâre judecătorească"; ► „Art. 57. (1) Copilul conceput şi născut în afară de căsătorie poate fi recunoscut de către
Citește mai mult tatăl său; după moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai dacă a lăsat descendenţi fireşti. (2) Recunoaşterea se face prin declaraţie făcută la serviciul de stare civilă, fie odată cu înregistrarea naşterii, fie după această dată; recunoaşterea poate fi făcută şi prin înscris autentic sau prin testament. (3) Recunoaşterea, chiar făcută prin testament, nu se poate revoca".

Legislaţie conexă: art. 2 şi art. 3 din Convenţia europeană asupra statutului juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei, încheiată la Strasbourg la 15 octombrie 1975, la care România a aderat prin Legea nr. 101/1992 (M. Of. nr. 243/1992).

1. Filiaţia desemnează un şir neîntrerupt de naşteri care leagă o persoană de un strămoş al ei (I.P. Filipescu, Tratat, 1998, p. 303 şi autorul acolo citat). Ea se întemeiază pe legătura de sânge dintre copil şi părinţi, care rezultă din faptul naşterii şi cel al concepţiei.

2. Filiaţia poate fi faţă de mamă, numită şi maternitate, şi faţă de tată, numită şi paternitate. Totodată, filiaţia poate fi din căsătorie şi din afara căsătoriei.

3. Stabilirea filiaţiei faţă de mamă are aceeaşi reglementare juridică, fie că un copil este din căsătorie, fie că este din afara acesteia.

4. Filiaţia faţă de mamă rezultă din faptul naşterii. De aceea, pentru stabilirea filiaţiei faţă de mamă trebuie să se dovedească (I.P. Filipescu, Unele probleme privind filiaţia faţă de mamă, în R.R.D. nr. 7/1969, p. 89 şi urm.): a) faptul naşterii copilului; b) identitatea dintre copilul născut şi cel care vrea să-şi stabilească filiaţia. Aceste împrejurări se pot dovedi cu certificatul constatator al naşterii (/. Chiş, Consideraţii teoretice cu privire la întinderea puterii doveditoare a certificatului de naştere, în R.R.D. nr. 2/1987, p. 39; I.P. Filipescu, Unele probleme privind filiaţia faţă de mamă, în R.R.D. nr. 7/1969, p. 89 şi urm.).

5. în cazul adopţiei, când adoptatul va avea un nou act de naştere, în care adoptatorii sunt trecuţi ca părinţi, iar vechiul act de naştere se păstrează şi se face menţiune pe el cu privire la adopţie, dovada naşterii se face cu vechiul act de naştere.

6. Filiaţia copilului din căsătorie se stabileşte potrivit legii care, la data când s-a născut, cârmuieşte efectele generale ale căsătoriei părinţilor săi. Dacă, înainte de naşterea copilului, căsătoria părinţilor a încetat sau a fost desfăcută, se aplică legea care, la data încetării sau desfacerii, îi cârmuia efectele. Această lege se aplică, de asemenea, tăgăduirii paternităţii copilului născut din căsătorie, precum şi dobândirii numelui de către copil.

7. Filiaţia copilului din afara căsătoriei se stabileşte potrivit legii naţionale a copilului de la data naşterii. Această lege se aplică îndeosebi recunoaşterii filiaţiei şi efectelor ei, precum şi contestării recunoaşterii filiaţiei. în situaţia în care copilul are mai multe cetăţenii, altele decât cea română, se aplică legea cetăţeniei care îi este cea mai favorabilă.

8. Stabilirea filiaţiei este supusă dispoziţiilor noului Cod civil şi produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuţi după intrarea lui în vigoare. Ca atare, în privinţa copiilor născuţi până la data de 1 octombrie 2011, sunt incidente dispoziţiile Codului familiei.

9. Filiaţia faţă de mamă se stabileşte identic, fie că este vorba de un copil din căsătorie, fie că vorbim de un copil din afara căsătoriei, fie că este vorba de un copil minor, fie că vorbim de o persoană majoră. Astfel, filiaţia faţă de mamă se poate stabili în două modalităţi expres şi limitativ prevăzute de lege, şi anume: prin recunoaştere; prin hotărâre judecătorească.

10. Stabilirea filiaţiei faţă de tată diferă după cum copilul este din căsătorie sau din afara acesteia. în cazul copilului din căsătorie operează ope legis prezumţia de paternitate, filiaţia dovedindu-se cu actul de naştere al copilului şi actul de căsătorie al părinţilor săi. Filiaţia copilului din afara căsătoriei se stabileşte la fel ca filiaţia faţă de mamă, prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească.

11. Modalităţile de stabilire a filiaţiei sunt expres prevăzute de lege, filiaţia neputând fi stabilită altfel decât prin modurile indicate.
Răspunde