Art. 409 Noul cod civil Dovada filiaţiei Stabilirea filiaţiei Filiaţia
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Filiaţia
SECŢIUNEA 1
Stabilirea filiaţiei
Filiaţia
SECŢIUNEA 1
Stabilirea filiaţiei
Art. 409
Dovada filiaţiei
(1) Filiaţia se dovedeşte prin actul de naştere întocmit în registrul de stare civilă, precum şi cu certificatul de naştere eliberat pe baza acestuia.
(2) În cazul copilului din căsătorie, dovada se face prin actul de naştere şi prin actul de căsătorie al părinţilor, trecute în registrele de stare civilă, precum şi prin certificatele de stare civilă corespunzătoare.
| ← Art. 408 Noul cod civil Modurile de stabilire a filiaţiei... | Art. 410 Noul cod civil Posesia de stat Stabilirea filiaţiei... → |
|---|
Orice persoană are dreptul de a cunoaşte toate datele privitoare la propria naştere. S-a considerat atingere adusă vieţii private refuzul autorităţilor britanice de a furniza unui tânăr, care îşi petrecuse copilăria în mai multe cămine de copii, dosarele cu privire la această perioadă din viaţa sa, aflate la asistenţa publică, pe motiv că informaţiile cu privire la tânăr fuseseră furnizate de persoane care au solicitat păstrarea confidenţialităţii. în acest caz, Curtea Europeană a pus în balanţă interesul tânărului de a obţine informaţii privind propria sa viaţă (dreptul la
Citește mai mult
protecţia vieţii private) şi cel al terţilor de a păstra caracterul confidenţial al informaţiilor (C.E.D.O., Gaskin c. Regatului Unit, 7 iulie 1989, www.echr.coe.int).1. Dovada filiaţiei faţă de mamă se face cu actul de naştere al copilului întocmit în registrul de stare civilă, ce atestă că naşterea unui
Citește mai mult
copil s-a înregistrat la starea civilă, şi cu certificatul de naştere eliberat în baza actului de naştere. Dispoziţia se coroborează cu prevederile art. 13 din Legea nr. 119/1996, republicată, conform cărora „starea civilă se dovedeşte cu actele întocmite în registrele de stare civilă, precum şi cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora".2. Prin derogare de la această regulă, conform art. 411 alin. (3) NCC, atunci când printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit că a avut loc o substituire de copil ori că s-a înregistrat ca mamă a copilului o altă femeie decât cea care i-a dat naştere, dovada adevăratei filiaţii faţă de mamă poate fi făcută cu orice mijloc de probă.
3. în cazul în care filiaţia faţă de mamă nu se poate dovedi cu actul de naştere şi cu certificatul de naştere eliberat în baza actului de naştere, aceasta se poate stabili fie prin recunoaştere, fie prin hotărâre judecătorească, pe calea acţiunii în justiţie pentru stabilirea filiaţiei faţă de mamă.
4. în situaţia unui copil din căsătorie, dovada naşterii se face cu actul de naştere şi cel de căsătorie al părinţilor, înscrise în registrele de stare civilă şi cu certificatele de naştere şi căsătorie emise în baza actelor de naştere, respectiv de căsătorie.
5. în conformitate cu art. 11 alin. (1) din Legea nr. 119/1996, republicată, pe baza actelor de stare civilă se eliberează certificate de naştere şi de căsătorie titularilor sau reprezentanţilor legali ai acestora. Potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 119/1996, republicată, întocmirea actului de naştere se face la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, de ofiţerul de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul (când în localitate nu este înfiinţat serviciu public comunitar local), pe baza declaraţiei verbale a persoanelor prevăzute la art. 19 (este vorba de părinţi, iar dacă, din diferite motive, aceştia nu pot declara naşterea copilului lor, obligaţia declarării revine medicului, persoanelor care au fost de faţă la naştere, personalului desemnat din unitatea sanitară în care a avut loc naşterea sau oricărei persoane care a luat cunoştinţă despre naşterea copilului), a actului de identitate al mamei şi al declarantului, a certificatului medical constatator al naşterii şi, după caz, a certificatului de căsătorie al părinţilor. Conform art. 99 alin. (2) NCC, actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice care fac dovada, până la înscrierea în fals, pentru ceea ce reprezintă constatările personale ale ofiţerului de stare civilă şi, până la proba contrară, pentru celelalte menţiuni.
6. Actul de naştere este centralizatorul înregistrărilor de stare civilă, el fiind un receptacul destinat să culeagă menţiunile tuturor faptelor sau actelor juridice care afectează personalitatea de-a lungul vieţii, precum naşterea, căsătoria, adopţia.
7. Declararea naşterii se face în termen de 15 zile pentru copilul născut viu şi în termen de 3 zile pentru copilul născut mort. Termenele se socotesc de la data naşterii. în cazul în care copilul născut viu a decedat înăuntrul termenului de 15 zile, declararea naşterii se face în termen de 24 de ore de la data decesului. Pentru copilul născut mort se întocmeşte numai actul de naştere.
8. Când declaraţia de naştere a fost făcută după expirarea termenelor mai sus amintite, însă înăuntrul termenului de un an de la naştere, întocmirea actului de naştere se face cu aprobarea primarului, respectiv a şefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră, în cazul în care naşterea a avut loc în străinătate. Dacă naşterea s-a produs în străinătate şi întocmirea actului nu a fost făcută la misiunea diplomatică sau la oficiul consular de carieră al României ori la autoritatea locală din străinătate, întocmirea actului de naştere se face în ţară, la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor (S.P.C.L.E.P.) sau, după caz, de ofiţerul de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale pe a cărei rază se află domiciliul părinţilor, după ce Ministerul Administraţiei şi Internelor verifică, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, dacă naşterea nu a fost înregistrată în străinătate.
9. Dacă declaraţia a fost făcută după trecerea unui an de la data naşterii, întocmirea actului se face în baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, care trebuie să conţină toate datele necesare întocmirii actului de naştere.
10. Acţiunea pentru înregistrarea tardivă a naşterii se introduce la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul persoana interesată sau unde îşi are sediul instituţia de ocrotire a copilului. în vederea soluţionării, instanţa solicită S.P.C.L.E.P.-ului sau, după caz, primăriei, verificări pentru stabilirea identităţii, precum şi avizul medicului legist cu privire la vârsta şi sexul persoanei al cărei act de naştere se cere a fi întocmit. Judecarea cauzei se face cu participarea procurorului.
11. Aceste dispoziţii sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul în care naşterea unui cetăţean român s-a produs în străinătate, iar declaraţia de naştere se face în ţară.
12. Dacă naşterea are loc în tren, pe o navă sau aeronavă, ori într-un alt mijloc de transport în timpul călătoriei pe teritoriul României, întocmirea actului de stare civilă se face la S.P.C.L.E.P. al locului de coborâre sau de debarcare, ori, după caz, de ofiţerul de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale pe a cărei rază are loc coborârea sau debarcarea. în cazul în care naşterea are loc pe o navă, în timpul unei călătorii în afara apelor teritoriale române, evenimentul se înregistrează în jurnalul de bord de către comandantul navei. Dacă naşterea are loc pe o aeronavă, în timpul unei călătorii în afara teritoriului României, evenimentul se înregistrează de comandantul aeronavei în carnetul de drum. Comandantul navei sau al aeronavei eliberează persoanelor îndreptăţite o dovadă cu privire la înregistrarea făcută, iar în termen de 30 de zile de la sosirea în ţară înaintează prin căpitănia portului, respectiv prin comandantul aeroportului, un extras de pe jurnalul de bord sau de pe carnetul de drum, la Direcţia de Stare Civilă a Sectorului 1 Bucureşti, care va întocmi actul de stare civilă şi va elibera certificatul corespunzător.