Art. 428 Noul cod civil Despăgubiri Stabilirea filiaţiei Filiaţia
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Filiaţia
SECŢIUNEA 1
Stabilirea filiaţiei
Filiaţia
SECŢIUNEA 1
Stabilirea filiaţiei
Art. 428
Despăgubiri
(1) Mama copilului poate cere pretinsului tată să îi plătească jumătate din:
a) cheltuielile naşterii şi ale lehuziei;
b) cheltuielile făcute cu întreţinerea ei în timpul sarcinii şi în perioada de lehuzie.
(2) Mama poate solicita aceste despăgubiri chiar şi atunci când copilul s-a născut mort sau a murit înainte de pronunţarea hotărârii privind stabilirea paternităţii.
(3) Dreptul la acţiune al mamei se prescrie în termen de 3 ani de la naşterea copilului.
(4) Mama nu poate cere aceste despăgubiri dacă nu a formulat şi acţiune pentru stabilirea paternităţii.
(5) În afara cheltuielilor prevăzute la alin. (1), mama şi moştenitorii ei au dreptul la despăgubiri pentru orice alte prejudicii, potrivit dreptului comun.
| ← Art. 427 Noul cod civil Termenul de prescripţie Stabilirea... | Art. 429 Noul cod civil Acţiunea în tăgada paternităţii... → |
|---|
Citește mai mult
prejudiciul material constând în diferenţa de venituri dintre cele realizate de mamă anterior concediului de maternitate şi cel obţinut pe perioada maternităţii; cheltuielile de întreţinere a copilului, cheltuielile necesare refacerii corporale a mamei).2. Pentru acordarea acestor despăgubiri mama trebuie să dovedească: faptul că a născut un copil (viu sau mort); faptul că a efectuat cheltuieli cu naşterea, lehuzia, cheltuieli cu întreţinerea sa pe perioada sarcinii şi a lehuziei ori că a suferit orice alt prejudiciu în strânsă şi directă legătură cu naşterea, lehuzia; faptul că a promovat acţiune în stabilirea paternităţii copilului (deoarece cât timp filiaţia faţă de tatăl din afara căsătoriei nu este stabilită, acesta nu are absolut nicio obligaţie legală faţă de copil şi mama acestuia).
3. Dreptul la despăgubiri este recunoscut mamei atât în cazul în care copilul se naşte viu, cât şi atunci când el se naşte mort ori decedează pe parcursul judecării acţiunii în despăgubiri. Despăgubirile au rolul de a suplini, aşa cum s-a arătat în doctrină, lipsa de asistenţă pe care tatăl copilului o datora mamei şi copilului (D. Lupaşcu, C.M. Crâciunescu, Dreptul familiei 2011 p. 295).
4. Mama se poate prevala de dreptul la despăgubiri numai dacă pentru a se stabili paternitatea copilului său, a fost nevoită să recurgă la acţiunea în stabilirea paternităţii, deoarece tatăl nu şi-a recunoscut voluntar copilul. Dreptul la despăgubiri este recunoscut, chiar dacă ulterior introducerii acţiunii în stabilirea paternităţii pe cale judecătorească, bărbatul chemat în judecată a recunoscut voluntar paternitatea copilului său.
5. în cazul în care recunoaşterea a intervenit anterior introducerii acţiunii în stabilirea paternităţii, însă ea a fost declarată nulă sau anulată, dreptul la despăgubiri nu mai poate opera (E. Florian, Dreptul familiei, 2011, p. 222).
6. Vor putea fi obţinute despăgubiri de către mama copilului numai în cazul în care bărbatul împotriva căruia s-a promovat acţiunea a fost declarat ca fiind tată al copilului.
7. Sub aspectul întinderii sale, despăgubirea ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor legate de sarcină şi lehuzie este de 1/2 părţi din totalul cheltuielilor cu naşterea, lehuzia, cu întreţinerea mamei pe perioada naşterii şi a lehuziei. Orice alt prejudiciu solicitat de mamă (moral sau material), în afara cheltuielilor mai sus amintite, va fi reparat în proporţie de 1/1 părţi din cuantumul acestuia, putând fi dovedit prin orice mijloc de probâ.
8. Acţiunea în despăgubiri a mamei este supusă termenului general de prescripţie de 3 ani, care începe să curgă de la momentul naşterii copilului.
9. în cazul în care mama decedează pe parcursul judecăţii, acţiunea va fi continuată de moştenitori. Dacă decesul mamei survine anterior promovării acţiunii, acţiunea în despăgubiri se poate promova de moştenitorii mamei. O asemenea acţiune poate fi promovată numai pentru obţinerea de despăgubiri pentru acoperirea cheltuielilor făcute cu întreţinerea mamei pe timpul sarcinii şi pe perioada de lehuzie, a prejudiciului moral sau material suferit în legătură cu naşterea sau lehuzia, nu şi a cheltuielilor naşterii şi lehuziei, care sunt intim legate de purtarea sarcinii şi de naştere.
10. în lipsa unei reglementări cu privire la termenul de promovare a acţiunii în despăgubiri de moştenitorii femeii decedate anterior introducerii acţiunii, suntem de părere că acţiunea moştenitorilor trebuie promovată în interiorul termenului de prescripţie stabilit pentru mamă, de 3 ani de la data naşterii copilului. Ca atare, dacă mama copilului a lăsat să treacă cei 3 ani de la data naşterii copilului şi nu a promovat acţiune în despăgubiri, moştenitorii nu vor mai putea promova acţiunea. în lipsa stipulării exprese a momentului începerii curgerii termenului de prescripţie pentru moştenitori, întrucât moştenitorii preiau drepturile şi obligaţiile defunctului, deci inclusiv dreptul la despăgubiri supus unui termen de prescripţie, ei preiau dreptul aşa cum exista el în patrimoniul defunctului.
11. Dreptul la despăgubiri este condiţionat de dovada promovării de către mamă a acţiunii în stabilirea paternităţii. în caz de deces al mamei anterior promovării acţiunii în despăgubiri şi anterior promovării acţiunii în stabilirea paternităţii, moştenitorii pot promova atât acţiunea în stabilirea paternităţii, cât şi acţiunea în despăgubiri, condiţionat de dovada introducerii acţiunii în stabilirea paternităţii copilului.
12. Conform art. 47 din Legea nr. 71/2011, orice acţiune privitoare la filiaţie este supusă dispoziţiilor noului Cod civil şi produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuţi după intrarea lui în vigoare. Prin urmare, acţiunea în despăgubiri nu poate fi promovată de mama unui copil născut anterior datei de 1 octombrie 2011, întrucât Codul familiei nu recunoştea un asemenea drept.