Art. 736 Noul cod civil Obligaţiile în caz de pieire a turmei Drepturile şi obligaţiile uzufructuarului şi ale nudului proprietar Uzufructul

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 556. (1) Dacă turma pe care un uzufruct a fost constituit, din întâmplare sau din boală, va pieri cu totul şi fără culpa uzufructuarului, acesta nu este obligat decât a-i da seama de piei sau de valoarea lor. (2) Dacă turma nu va pieri cu totul, uzufructuarul este dator de a înlocui numărul vitelor pierdute, prin vitele ce dă sporul".

1. Textul stabileşte regulile privind suportarea riscului pieirii turmei din cauze neimputabile uzufructuarului. Textul nu este aplicabil în cazul în care turma piere din motive imputabile uzufructuarului, când acesta

Citește mai mult

este obligat să îl despăgubească pe nudul proprietar pentru prejudiciul cauzat (art. 725 NCC).

2. Riscul pieirii turmei se divide între nudul proprietar şi uzufructuar, după cum turma a pierit în întregime sau numai în parte: a) în situaţia pieirii totale a turmei, uzufructuarul este obligat doar la restituirea pieilor sau a valorii acestora. „Când lucrul a pierit fără culpă din partea uzufructuarului, proprietatea e redusă la rămăşiţele lucrului" (M.B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Ed. AII Beck, Bucureşti, 1998, p. 160). „Riscul pentru cazurile fortuite incumbă în întregime proprietarului, ceea ce înseamnă că ne găsim în faţa unui uzufruct, şi nu a unui quasi-uzufruct, cum am fi tentaţi să credem" (G.N. Luţescu p. 495; C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Bâicoianu voi. II, p. 210). „Uzufructul se socoteşte aşezat asupra ansamblului turmei, iar nu asupra fiecărui animal considerat în mod individual, căci animalele nu sunt decât elemente ale turmei privite în întregul ei. Este un caz analog uzufructului unei pepiniere sau al unui fond de comerţ. De aceea, se recunoaşte uzufructuarului dreptul de a dispune de animale, consumându-le sau înstrăinându-le, cu condiţia de a le înlocui prin altele, aşa încât la expirarea uzufructului turma să se regăsească cu aceeaşi valoare şi cu acelaşi aspect global în ansamblul ei" (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Bâicoianu voi. II, p. 210); b) dacă turma „nu a pierit în întregime" (a pierit în parte), uzufructuarul va fi obligat să înlocuiască animalele pierite cu cele de prăsilă; în acest caz, riscul va fi suportat de către uzufructuar. Uzufructuarul este ţinut să utilizeze prăsila la completarea lipsurilor parţiale, indiferent dacă acestea provin dintr-un caz fortuit sau din acte de înstrăinare consimţite de uzufructuar. „Când lucrul are putere reproducătoare, legea obligă pe uzufructuar să înlocuiască din reproducţie pierderile parţiale provenite din caz fortuit. Aşa cere îngrijirea unui bonus et vigilens pater familias" (M.B. Cantacuzino p. 160). „Turma trebuie privită ca universum corpus, adică abstracţie făcându-se de animalele ce o compun. Uzufructuarul va trebui să se îngrijească, ca orice bun proprietar, de a menţine neatinsă universalitatea ale cărei beneficii le trage şi să se folosească de ea în aşa fel încât, la încetarea uzufructului, proprietarul să-şi recapete bunurile în starea în care le-a cedat" (G.N. Luţescu p. 496).