Art. 84 Noul cod civil Dobândirea numelui Numele Identificarea persoanei fizice
| Comentarii |
|
Identificarea persoanei fizice
SECŢIUNEA 1
Numele
Art. 84
Dobândirea numelui
(1) Numele de familie se dobândeşte prin efectul filiaţiei şi poate fi modificat prin efectul schimbării stării civile, în condiţiile prevăzute de lege.
(2) Prenumele se stabileşte la data înregistrării naşterii, pe baza declaraţiei de naştere. Este interzisă înregistrarea de către ofiţerul de stare civilă a prenumelor indecente, ridicole şi a altora asemenea, de natură a afecta ordinea publică şi bunele moravuri ori interesele copilului, după caz.
(3) Numele de familie şi prenumele copilului găsit, născut din părinţi necunoscuţi, precum şi cele ale copilului care este părăsit de către mamă în spital, iar identitatea acesteia nu a fost stabilită în termenul prevăzut de lege, se stabilesc prin dispoziţia primarului comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială a fost găsit copilul ori, după caz, s-a constatat părăsirea lui, în condiţiile legii speciale.
| ← Art. 83 Noul cod civil Structura numelui Numele Identificarea... | Art. 85 Noul cod civil Schimbarea numelui pe cale... → |
|---|
1. în cazul admiterii unei acţiuni în tăgăduirea paternităţii, copilul păstrează numele pe care mama l-a avut în momentul naşterii lui. Când căsătoria mamei cu bărbatul care a tăgăduit paternitatea şi a cărui acţiune a fost admisă nu fusese desfăcută până în momentul naşterii, iar soţii purtau în timpul căsătoriei acelaşi nume, copilul îşi menţine numele în continuare (Jud. Bacău, dec. civ. nr. 849/1978, în L Irinescu, Filiaţia faţă de tată. Practică judiciară, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 77).
2. în cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior faţă de celălalt părinte,
Citește mai mult
instanţa judecătorească va da încuviinţare copilului să poarte numele acestuia din urmă. Din probele administrate în cauză a rezultat că tatăl a fost preocupat încă de la naştere de creşterea copilului şi, cum ambii părinţi contribuie în egală măsură la creşterea şi educarea acestuia, este în interesul minorului să poarte numele tatălui său (C.A. Braşov, s. civ., dec. nr. 730/R/2002, în L. Irinescu p. 172).3. Dacă între soţi nu a intervenit o învoială sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi va purta numele pe care îl purta înainte de încheierea căsătoriei. Aşa fiind, nu este legală hotărârea dacă atât reclamanta, cât şi pârâtul au arătat că se solicită ca cea dintâi să reia numele purtat anterior încheierii căsătoriei, instanţa de fond reţinând în mod eronat în considerente că a existat acest acord al pârâtului (Trib. Bucureşti, s. o V-a civ., dec. nr. 469/2010, în E. Roşu, D.A.T. Rădulescu p. 81).
4. în urma divorţului, fiecare dintre foştii soţi redobândeşte numele avut înainte de încheierea căsătoriei. Dacă, mai înainte de încheierea căsătoriei desfăcute prin divorţ, un soţ a purtat numele de familie al celuilalt soţ urmare a hotărârii de divorţ pronunţate anterior, el va lua acel nume, şi nu pe cel avut anterior primei căsătorii (C.A. Alba lulio, s. min. şi fam., dec. civ. nr. 9/2008, în E. Roşu, D.A.T. Râdulescu p. 82).
5. în ipoteza în care unul dintre soţi adoptă copilul celuilalt soţ şi ei nu au nume de familie comun, soţii sunt obligaţi să declare instanţei judecătoreşti care încuviinţează adopţia numele pe care adoptatul urmează să îl poarte. în mod excepţional, instanţa poate lua act de manifestarea de voinţe a soţilor, în sensul ca adoptatul să păstreze numele avut anterior încuviinţării adopţiei, comun cu acela al mamei sale, soţia adoptatorului (Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., sent. nr. 419/F/2005, în A.F. Mateescu, I.C. Gheorghe-Bădescu, Protecţia copilului şi adopţia. Practică judiciară, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 46).
6. Alegerea prenumelui copilului de către părinţii săi este o chestiune personală, emoţională şi, prin urmare, intră în sfera vieţii private. Cu toate acestea, refuzul autorităţilor de a înregistra un anumit prenume pentru copil nu constituie întotdeauna o încălcarea a dreptului la viaţă privată al acestuia sau al părinţilor săi (C.E.D.O., Guillot c. Franţei, 24 octombrie 1993, www.echr.coe.int).
2. în cazul copilului din căsătorie, dacă părinţii au nume de familie comun, copilul va lua acest nume. Dacă părinţii nu au nume comun, stabilirea numelui de familie al copilului se face
Citește mai mult
prin acordul părinţilor şi se declară, odată cu naşterea copilului, la serviciul de stare civilă, în lipsa acordului părinţilor, instanţa de tutelă hotărăşte şi comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă şi irevocabilă la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, ofiţerului de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale unde s-a produs naşterea, în vederea întocmirii actului de naştere. Astfel, copilul va putea purta numele unuia dintre părinţi sau numele lor reunite. Dacă din căsătorie au rezultat mai mulţi copii şi părinţii nu au un nume de familie comun, nu este obligatoriu ca toţi copiii să poarte acelaşi nume, deci legea permite stabilirea unor nume de familie diferite (de exemplu, un copil ia numele tatălui, alt copil ia numele mamei, un al treilea copil ia numele lor reunite). în ceea ce priveşte prenumele copilului din căsătorie, el se stabileşte la data înregistrării naşterii, pe baza declaraţiei de naştere. Numărul cuvintelor care pot fi atribuite cu semnificaţia de prenume nu este limitat, deci părinţii au libertate deplină în această privinţă. Totuşi, ofiţerul de stare civilă poate refuza înscrierea unor prenume care sunt formate din cuvinte indecente ori ridicole, de natură a afecta ordinea publică şi bunele moravuri ori interesele copilului, caz în care părinţii pot opta pentru alte cuvinte, având semnificaţia de prenume (C.T. Ungureanu p. 333).3. Copilul din afara căsătoriei care are la naştere stabilită filiaţia numai faţă de un părinte dobândeşte numele de familie pe care îl poartă acest părinte. Dacă la naştere copilul din afara căsătoriei a fost recunoscut în acelaşi timp de ambii părinţi (mai exact, ambii părinţi au recunoscut copilul mai înainte de sau, cel mai târziu, odată cu declararea naşterii acestuia), numele de familie al copilului se stabileşte ca în cazul în care ar fi vorba despre numele de
familie al copilului din căsătorie, ai cărui părinţi nu au nume de familie comun. Prenumele copilului care are stabilită filiaţia numai faţă de un părinte va fi fixat de către acesta. Dacă la data declarării naşterii copilul are stabilită filiaţia faţă de ambii părinţi, atunci, în privinţa stabilirii prenumelui, se va proceda ca şi în cazul copilului din căsătorie (G. Boroi p. 359).
4. în cazul copilului găsit, născut din părinţi necunoscuţi, precum şi al copilului care este părăsit de către mamă în spital, iar identitatea acesteia nu este stabilită în termenul de 30 de zile de la întocmirea procesului-verbal de constatare a părăsirii copilului (semnat de reprezentantul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, de reprezentantul poliţiei şi de cel al maternităţii), numele de familie şi prenumele copilului se vor stabili prin dispoziţie de către primarul localităţii unde a fost găsit copilul sau unde s-a constatat părăsirea lui. Primarul are libertate deplină în determinarea cuvântului, vocabulei care va fi numele de familie, fără însă a încălca interesul acestui copil (I. Dogaru, S. Cercel P-125).
5. Prin modificarea numelui de familie se înţelege înlocuirea acestuia datorită unor schimbări intervenite în starea civilă a persoanei fizice. Schimbările de stare civilă care pot determina modificarea numelui de familie pot fi grupate în: schimbări în filiaţia persoanei fizice; schimbări generate de adopţie; schimbări determinate de instituţia căsătoriei (I. Dogaru, S. Cercel 126).
6. în cazul copilului născut din părinţi necunoscuţi, găsit sau abandonat care îşi stabileşte filiaţia faţă de unul sau ambii părinţi, modificarea va consta în înlocuirea numelui astfel stabilit cu un nume de familie atribuit, după caz, de un părinte sau de ambii părinţi faţă de care s-a stabilit filiaţia. în ipoteza în care părintele faţă de care copilul şi-a stabilit filiaţia avea un alt nume decât cel pe care îl are în momentul stabilirii filiaţiei copilului, acesta din urmă va lua numele de familie pe care respectivul părinte îl avea în momentul naşterii copilului, deoarece filiaţia este stabilită cu efect retroactiv (G. Boroi p. 362).
7. Atunci când copilul din afara căsătoriei îşi stabileşte ulterior filiaţia şi faţă de al doilea părinte, acesta, prin acordul părinţilor, poate lua numele de familie al părintelui faţă de care şi-a stabilit filiaţia ulterior sau numele reunite ale acestora. în lipsa acordului părinţilor, va decide instanţa de tutelă. Noul nume de familie al copilului se declară, de către părinţi împreună, la serviciul de stare civilă la care a fost înregistrată naşterea sau instanţa de tutelă va comunica de îndată hotărârea rămasă definitivă la serviciul de stare civilă unde a fost înregistrată naşterea.
8. în ipoteza admiterii acţiunii în tăgada paternităţii, în contestarea filiaţiei sau a anulării recunoaşterii de filiaţie intervin schimbări în starea civilă a copilului, care afectează numele său de familie. Astfel, copilul va redobândi, după caz, numele părintelui faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită, numele pe care îl purta la data când a intervenit recunoaşterea sau cel care i-a fost stabilit de către primar. Deşi schimbarea stării civile a copilului se produce cu efect retroactiv, modificarea numelui de familie al copilului se va produce numai pentru viitor (E. Lupan, I. Sabău-Pop p. 119).
9. Copilul adoptat dobândeşte prin adopţie numele de familie al adoptatorului. Dacă adopţia se face de către doi soţi ori de către soţul care adoptă copilul celuilalt soţ, iar soţii au nume comun, copilul adoptat poartă acest nume. în cazul în care soţii nu au nume de familie comun, ei sunt obligaţi să declare instanţei judecătoreşti care încuviinţează adopţia numele pe care adoptatul urmează să îl poarte. Dacă soţii nu se înţeleg, hotărăşte instanţa de tutelă.
10. Pentru motive temeinice, instanţa, încuviinţând adopţia, la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare şi cu consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat. în cazul adopţiei unei persoane căsătorite, care poartă un nume comun cu celălalt soţ, soţul adoptat poate lua numele adoptatorului, cu consimţământul celuilalt soţ, dat în faţa instanţei care încuviinţează adopţia. La încetarea adopţiei, adoptatul redobândeşte numele de familie şi, după caz, prenumele avut înainte de încuviinţarea adopţiei. Cu toate acestea, pentru motive temeinice şi după ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, instanţa poate încuviinţa ca adoptatul să păstreze numele dobândit prin adopţie.
11. încheierea căsătoriei atrage schimbarea stării civile, care poate să afecteze numele de familie al celor doi soţi. Astfel, viitorii soţi pot conveni să îşi păstreze numele dinaintea căsătoriei, să ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite. De asemenea, un soţ poate să îşi păstreze numele de dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte numele lor reunite. Aşadar, încheierea căsătoriei nu atrage modificarea numelui de familie numai în două situaţii, şi anume: când soţii şi-au păstrat numele dinaintea căsătoriei şi când numai un soţ a luat numele de familie al celuilalt sau numele lor reunite.
12. Desfacerea căsătoriei prin divorţ afectează numele de familie al foştilor soţi numai dacă au avut în timpul căsătoriei nume comun şi numai în privinţa acelui soţ al cărui nume a fost modificat în urma încheierii căsătoriei. Cu toate acestea, soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. Totodată, pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soţi sau de interesul superior al copilului, instanţa poate să încuviinţeze ca soţii să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înţelegeri între ei. Nulitatea căsătoriei va conduce la reluarea numelui purtat înaintea căsătoriei, întrucât nulitatea produce efecte retroactiv.
Art. 18 şi urm. din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă
(1) Numele de familie şi prenumele copilului se stabilesc potrivit art. 84 din Legea nr. 287/2009, republicată.
(2) Ofiţerul de stare civilă are obligaţia de a refuza înregistrarea prenumelor formate din cuvinte indecente, ridicole ori altele asemenea, de natură a afecta ordinea publică şi bunele moravuri sau interesele copilului, după caz.
(3) Dacă părinţii nu au nume de familie comun sau există neconcordanţă între prenumele copilului trecut în certificatul medical constatator al naşterii şi
Citește mai mult
declaraţia verbală a declarantului, întocmirea actului de naştere se face pe baza declaraţiei scrise şi semnate de ambii părinţi, din care să rezulte numele de familie şi prenumele copilului. În lipsa acordului părinţilor cu privire la numele de familie, instanţa de tutelă hotărăşte şi comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă şi irevocabilă serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, ofiţerului de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale unde s-a produs evenimentul, în vederea întocmirii actului de naştere.Alegerea numelui de familie
Viitorii soţi pot conveni să îşi păstreze numele dinaintea căsătoriei, să ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite. De asemenea, un soţ poate să îşi păstreze numele de dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte numele lor reunite.
Art. 311 NCC
Schimbarea numelui de familie
(1) Soţii sunt obligaţi să poarte numele declarat la încheierea căsătoriei.
(2) Dacă soţii au convenit să poarte în timpul căsătoriei un nume comun şi l-au declarat potrivit dispoziţiilor art. 281, unul dintre soţi nu poate cere schimbarea acestui nume pe cale administrativă
Citește mai mult
decât cu consimţământul celuilalt soţ.Art. 383 NCC
Numele de familie după căsătorie
(1) La desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. Instanţa ia act de această înţelegere prin hotărârea de divorţ.
(2) Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soţi sau de interesul superior al copilului, instanţa poate să încuviinţeze ca soţii să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înţelegeri între ei.
(3) Dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei.
Art. 449
Numele copilului din căsătorie
(1) Copilul din căsătorie ia numele de familie comun al părinţilor săi.
(2) Dacă părinţii nu au un nume comun, copilul ia numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. În acest caz numele copilului se stabileşte prin acordul părinţilor şi se declară, odată cu naşterea copilului, la serviciul de stare civilă.
(3) În lipsa acordului părinţilor, instanţa de tutelă hotărăşte şi comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă la serviciul de stare civilă unde a fost înregistrată naşterea.
Art. 473 NCC
Numele adoptatului
(1) Copilul adoptat dobândeşte prin adopţie numele de familie al celui care adoptă.
(2) Dacă adopţia se face de către 2 soţi ori de către soţul care adoptă copilul celuilalt soţ, iar soţii au nume comun, copilul adoptat poartă acest nume. În cazul în care soţii nu au nume de familie comun, ei sunt obligaţi să declare instanţei care încuviinţează adopţia numele pe care acesta urmează să îl poarte. Dacă soţii nu se înţeleg, hotărăşte instanţa. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile.
(3) Pentru motive temeinice, instanţa, încuviinţând adopţia, la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare şi cu consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat.
(4) În cazul adopţiei unei persoane căsătorite, care poartă un nume comun cu celălalt soţ, soţul adoptat poate lua numele adoptatorului, cu consimţământul celuilalt soţ, dat în faţa instanţei care încuviinţează adopţia.
(5) Pe baza hotărârii definitive de încuviinţare a adopţiei, serviciul de stare civilă competent întocmeşte, în condiţiile legii, un nou act de naştere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca fiind părinţii săi fireşti. Vechiul act de naştere se păstrează, menţionându-se pe marginea acestuia întocmirea noului act.
Art. 482 NCC
Efectele încetării adopţiei
(1) La încetarea adopţiei, părinţii fireşti ai copilului redobândesc drepturile şi îndatoririle părinteşti, cu excepţia cazului când instanţa hotărăşte că este în interesul superior al copilului să instituie tutela sau o altă măsură de protecţie a copilului, în condiţiile legii.
(2) De asemenea, adoptatul redobândeşte numele de familie şi, după caz, prenumele avut înainte de încuviinţarea adopţiei. Cu toate acestea, pentru motive temeinice, instanţa poate încuviinţa ca acesta să păstreze numele dobândit prin adopţie.
(3) Adoptatul este întotdeauna ascultat în condiţiile art. 264.
Art. 492 NCC
Numele copilului
Părinţii aleg prenumele şi, când este cazul, numele de familie al copilului, în condiţiile legii.