Art. 234 Noul Cod de Procedură Civilă Reguli aplicabile Dispoziţii generale Judecata
| Comentarii |
|
Judecata
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 234
Reguli aplicabile
(1) Dispoziţiile privitoare la deliberare, opinie separată, precum şi orice alte dispoziţii referitoare la hotărârile prin care instanţa se dezînvesteşte de judecarea fondului cererii se aplică în mod corespunzător şi încheierilor.
(2) În cazul în care încheierile pronunţate de instanţă pe parcursul judecăţii sunt supuse apelului sau, după caz, recursului separat de hotărârea de fond, dosarul se înaintează instanţei superioare în copie certificată de grefa instanţei a cărei încheiere se atacă.
(3) În cazul în care se declară apel sau, după caz, recurs împotriva unei încheieri cu privire la care există o chestiune litigioasă asupra admisibilităţii atacării pe cale separată a încheierii, cererea de exercitare a căii de atac se înaintează instanţei superioare împreună cu o copie de pe încheierea atacată, certificată de grefa instanţei. Dacă instanţa de control judiciar constată admisibilitatea căii de atac, va cere instanţei care a pronunţat încheierea atacată să înainteze dosarul cauzei, în condiţiile alin. (2).
| ← Art. 233 Noul Cod de Procedură Civilă Cuprinsul încheierii de... | Art. 235 Noul Cod de Procedură Civilă Încheieri preparatorii... → |
|---|
Ca atare, dacă un membru al completului formulează opinie separată în privinţa soluţiei de încuviinţare a unei cereri de amânare a judecării cauzei pentru lipsă de apărare, atât soluţia divergentă, cât şi motivarea acesteia, precum şi numele
Citește mai mult
judecătorului care a împărtăşit-o trebuie consemnate în cuprinsul încheierii.Ca regulă, încheierile de şedinţă pot fi atacate odată cu fondul, cu aceeaşi cale de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii judecătoreşti prin care cauza a fost soluţionată, aspect ce decurge din prevederile art. 466 alin. (4) şi art. 494 NCPC. A se ataca odată cu fondul are semnificaţia faptului că încheierea poate fi apelată sau recurată numai la momentul la care instanţa a pronunţat o hotărâre judecătorească în cauză, dezînvestindu-se de soluţionarea sa. Chiar dacă textul legal face referire la fondul cauzei, nu înseamnă că dacă pricina a fost soluţionată în temeiul unei excepţii procesuale, o încheiere premergătoare acestei soluţii nu ar putea fi atacată odată cu hotărârea prin care a fost admisă excepţia procesuală şi soluţionată cauza. Spre exemplu, dacă cererea de chemare în judecată a fost respinsă în temeiul excepţiei lipsei calităţii procesuale active, reclamantul poate să atace odată cu fondul cauzei şi încheierea prin care s-a respins solicitarea sa de suspendare a judecăţii în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 NCPC, în măsura în care legitimarea procesuală activă ar fi depins de existenţa sau inexistenţa unui drept ce făcea obiectul unei alte judecăţi, până la soluţionarea definitivă a căreia se solicitase suspendarea cauzei.
Prin excepţie, dacă legea prevede în mod expres, încheierile pronunţate de instanţă pe parcursul judecăţii pot fi atacate şi în mod separat cu apel sau cu recurs [spre exemplu, încheierea prin care se respinge ca inadmisibilă cererea de intervenţie, potrivit art. 64 alin. (4) NCPC, încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, potrivit art. 414 NCPC etc.].
în aceste cazuri, dosarul se înaintează instanţei superioare în copie certificată de grefa instanţei a cărei încheiere se atacă, iar nu în original, pentru a da posibilitatea continuării judecării cauzei în dosar (dacă legea nu prevede în mod expres o altă soluţie sau nu se impune suspendarea facultativă a cauzei).
Dacă admisibilitatea atacării pe cale separată a unei încheieri este discutabilă, în ipoteza exercitării căii de atac instanţa nu va înainta de la început dosarul în copie instanţei superioare, ci doar cererea de exercitare a căii de atac şi copia încheierii atacate, certificate de grefa instanţei. Numai în măsura în care instanţa de control judiciar constată admisibilitatea căii de atac, va cere instanţei care a pronunţat încheierea atacată să înainteze dosarul cauzei, în condiţiile alin. (2) al art. 234 NCPC. O atare măsură este instituită pentru a preveni efectuarea unor demersuri inutile de către instanţă, în măsura în care rezultă cu evidenţă din dispoziţiile legale că respectiva încheiere nu poate fi atacată separat.
O a doua excepţie de la regula potrivit căreia încheierile premergătoare se atacă odată cu fondul este prevăzută de art. 465 NCPC. Astfel, dacă prin încheierea de şedinţă a fost luată o măsură de administrare judiciară (disjungerea, spre exemplu), aceasta nu poate face obiectul niciunei căi de atac.