Art. 681 Noul Cod de Procedură Civilă Măsuri în cazul opunerii la executare Efectuarea actelor de executare silită Efectuarea executării silite

CAPITOLUL IV
Efectuarea executării silite

SECŢIUNEA a 2-a
Efectuarea actelor de executare silită

Art. 681

Măsuri în cazul opunerii la executare

(1) În cazul în care executorul judecătoresc întâmpină opunere la efectuarea unui act de executare, la cererea acestuia, făcută în condiţiile art. 658 alin. (2), organele de poliţie, jandarmerie şi alţi agenţi ai forţei publice sunt obligaţi să asigure îndeplinirea efectivă a activităţii de executare silită, inclusiv prin îndepărtarea de la locul executării a debitorului sau a oricărei alte persoane.

(2) Dacă opunerea la executare întruneşte elementele constitutive ale unei fapte prevăzute de legea penală, executorul judecătoresc încheie un proces-verbal, pe care îl va trimite de îndată parchetului de pe lângă instanţa de executare. Sesizarea parchetului nu împiedică continuarea executării silite.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 681 Noul Cod de Procedură Civilă Măsuri în cazul opunerii la executare Efectuarea actelor de executare silită Efectuarea executării silite




Mary Hailean 20.07.2014
1. Opunerea la executare. Măsurile reglementate de art. 681 sunt materializări ale rolului statului în cadrul executării silite, astfel cum acesta este stabilit în art. 626 NCPC.

Opunerea la executare se poate realiza prin orice acţiuni sau inacţiuni al căror rezultat este împiedicarea executorului judecătoresc în efectuarea unui act de executare silită.

Din perspectiva articolului analizat, nu este relevantă persoana care se opune la executare, aceasta putând fi debitorul, membri ai familiei acestuia sau orice altă persoană. Intră sub incidenţa art. 681 inclusiv faptele de opunere la executare
Citește mai mult care sunt consecinţa neprimirii de către executor a unor obiecţiuni de natură juridică formulate cu privire la actul de executare ce urmează să se efectueze. Aceasta, deoarece nimănui nu îi este permis să îşi facă singur dreptate, iar nelegalitatea actelor de executare sau existenţa unor impedimente la efectuarea acestora sunt aspecte care pot fi invocate pe calea contestaţiei la executare atât de către părţi, cât şi de către orice persoană interesată.

Dacă opunerea la executare nu poate fi înlăturată pe cale amiabilă, executorul nu este îndrituit să folosească forţa pentru înlăturarea ei, ci va trebui să se adreseze autorităţii competente pentru a asigura concursul forţei publice. Formalismul procedurii presupune că executarea silită va continua la un moment ulterior, după ce se va asigura concursul forţei publice. Persoana care s-a opus executării va putea fi obligată şi la despăgubiri în condiţiile dreptului comun.

Organele de poliţie, jandarmerie sau alţi agenţi ai forţei publice au obligaţia de a asigura îndeplinirea efectivă a activităţii de executare silită de către executor, prin luarea măsurilor necesare pentru a înlătura opunerea la executare.

2. Sesizarea infracţiunii. Dacă apreciază că faptele de opunere la executare întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni, executorul va încheia de îndată un proces-verbal, pe care îl va trimite parchetului de pe lângă instanţa de executare. Executorului nu i se lasă posibilitatea sesizării parchetului competent, ci doar a parchetului de pe lângă instanţa de executare, pe considerentul că acest parchet poate efectua în mod prompt actele de urmărire penală.

Sesizarea parchetului în condiţiile alin. (2) nu împiedică continuarea executării silite, executorul putând solicita, dacă este cazul, concursul forţei publice.
Răspunde