Art. 719 Noul Cod de Procedură Civilă Efectele soluţionării contestaţiei Contestaţia la executare
| Comentarii |
|
Contestaţia la executare
Art. 719
Efectele soluţionării contestaţiei
(1) Dacă admite contestaţia la executare, instanţa, ţinând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseşi, va anula ori lămuri titlul executoriu.
(2) De asemenea, dacă prin contestaţia la executare s-a cerut de către partea interesată împărţirea bunurilor proprietate comună, instanţa va hotărî şi asupra împărţelii acestora, potrivit legii.
(3) În cazul respingerii contestaţiei, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestaţia a fost exercitată cu rea-credinţă, el va fi obligat şi la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei.
(4) Hotărârea de admitere sau de respingere a contestaţiei, rămasă definitivă, va fi comunicată, din oficiu şi de îndată, şi executorului judecătoresc.
(5) Dacă contestaţia este admisă, executorul judecătoresc este obligat să se conformeze măsurilor luate sau dispuse de instanţă.
(6) Atunci când contestaţia a fost respinsă, suma reprezentând cauţiunea depusă rămâne indisponibilizată, urmând a servi la acoperirea creanţelor arătate la alin. (3) sau a celor stabilite prin titlul executoriu, după caz, situaţie în care se va comunica executorului şi recipisa de consemnare a acestei sume.
(7) În cazul în care constată refuzul nejustificat al executorului de a primi ori de a înregistra cererea de executare silită sau de a îndeplini un act de executare silită ori de a lua orice altă măsură prevăzută de lege, instanţa de executare va putea obliga executorul, prin aceeaşi hotărâre, la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei, precum şi, la cererea părţii interesate, la plata de despăgubiri pentru paguba astfel cauzată.
(8) În situaţia prevăzută la alin. (7), instanţa va solicita încheierea prevăzută la art. 664 alin. (1) sau, după caz, actul care constată refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act de executare silită ori de a lua altă măsură prevăzută de lege.
| ← Art. 718 Noul Cod de Procedură Civilă Suspendarea executării... | Art. 720 Noul Cod de Procedură Civilă Condiţii Depunerea cu... → |
|---|
Admiţând contestaţia la executare, instanţa va putea dispune, în funcţie de obiectul cererii:
a) îndreptarea actului de executare contestat;
b) anularea actului de executare
Citește mai mult
contestat;c) anularea executării silite;
d) încetarea executării silite;
e) anularea titlului executoriu;
f) lămurirea titlului executoriu;
g) împărţirea bunurilor comune în cazul reglementat de art. 711 alin. (4); sau
h) obligarea la restituirea bunului sau recunoaşterea dreptului real, în cazul reglementat de art. 714 alin. (4) NCPC.
De exemplu, admiţând contestaţia la executare: instanţa va anula executarea silită însăşi, dacă a fost efectuată de un organ de executare necompetent sau dacă nu a fost pornită în baza unui titlu executoriu; instanţa va anula actul de executare efectuat cu privire la un bun care nu aparţinea debitorului sau unui terţ care era ţinut a răspunde pentru acesta; instanţa va îndrepta procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, dacă acestea nu au fost corect calculate; instanţa va anula titlul executoriu reprezentat de un contract autentificat la notariat, dacă găseşte întemeiate criticile relative la existenţa unor vicii de consimţământ; instanţa va anula încheierea de încuviinţare a executării silite şi actele de executare efectuate, dacă debitorul se bucură de imunitate de executare; instanţa va lămuri titlul executoriu ce se execută silit, dacă întinderea obligaţiilor debitorului nu este clară; instanţa va partaja bunul comun care este urmărit pentru o datorie proprie; instanţa va admite sau va respinge cererea terţului care invocă un drept de proprietate sau un alt drept real cu privire la bunurile urmărite etc.
Rigoarea juridică impune observaţia potrivit căreia încetarea executării se dispune de către executorul judecătoresc (în toate cazurile), în condiţiile art. 702 alin. (2) NCPC, ceea ce însemnă că instanţa dispune cu privire Io cazul care impune sau atrage încetarea executării silite înseşi.
2. Despăgubiri şi amenda judiciară. Alineatul (3) al art. 719 reglementează două instituţii care concură la realizarea cu celeritate a executării silite şi la asigurarea premiselor exercitării cu bună-credinţă a drepturilor procesuale.
Astfel, în cazul respingerii contestaţiei, contestatorul poate fi obligat la plato de despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executârii. Instituţia obligării contes-tatorului la plata de despăgubiri este fundamentată pe ideea culpei procesuale şi este condiţionată de formularea unei cereri în acest sens de către partea prejudiciată.
Dată fiind dispoziţia legală expresă apreciem că cererea de acordare a despăgubirilor nu trebuie să îmbrace forma unei cereri reconvenţionale, fiind suficientă formularea orală a acesteia până la momentul rezolvării chestiunilor prealabile dezbaterilor în fond. Formularea cererii de despăgubiri la finalul dezbaterilor în fond, dar înainte de închiderea acestora, nu este posibilă, din moment ce pagubele cauzate sau, altfel spus, prejudiciul suferit de parte trebuie dovedite.
O cerere în despăgubiri este admisibilă doar dacă prin formularea contestaţiei s-a întârziat executarea. îndeplinirea acestei cerinţe presupune că a fost admisă cererea de suspendare provizorie sau cererea de suspendare a executării silite, inclusiv pentru cazul art. 652 alin. (2) teza a Il-a NCPC. în caz contrar, nu se poate susţine că eventualele întârzieri ale executării silite au fost determinate de contestator.
De asemenea, în acelaşi caz al respingerii contestaţiei, dacă instanţa va constata că contestaţia a fost formulatâ cu rea-credinţâ, îl va obliga pe contestator la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei. Reaua-credinţă a contestatorului este o chestiune de fapt ce trebuie dedusă din conduita procesuală a acestuia.
Aplicarea amenzii judiciare este obligatorie în caz de rea-credinţă, cuantumul acesteia, raportat la limitele stabilite prin lege, fiind lăsat la aprecierea instanţei. în cazul amenzii judiciare pentru formularea cu rea-credinţă a contestaţiei nu este necesară îndeplinirea cerinţei relative la întârzierea executării silite şi la formularea unei cereri în acest sens de către partea adversă.
3. Comunicarea hotărârii către executorul judecătoresc. La momentul rămânerii definitive, hotărârea de admitere sau de respingere a contestaţiei se va comunica din oficiu executorului judecătoresc.
Deşi logică, prevederea din alin. (4) al articolului analizat presupune întocmirea unor evidenţe speciale la instanţa care soluţionează contestaţia, pentru raportarea la zi a cazurilor în care termenele pentru exercitarea căii de atac au expirat pentru toate părţile (textul prevede comunicare din oficiu şi de îndată).
De asemenea, în cazul declarării căii de atac, presupune ca, după restituirea dosarului pentru arhivare la prima instanţă, să se procedeze la efectuarea comunicării menţionate către executor (de îndată, dar nu înainte de restituirea dosarului de la instanţa de control judiciar). Faţă de cele arătate, apreciem că mai simplu ar fi fost ca legiuitorul sâ prevadâ obligativitatea comunicârii hotârârii pronunţate în contestaţie şi în câile de atac, inclusiv, cât re executor.
Alineatul (5) prevede că executorul este obligat să se conformeze măsurilor luate sau dispuse de instanţă prin hotărârea de admitere a contestaţiei. Din topografia alineatului în cadrul articolului rezultă că este avută în vedere hotărârea de admitere a contestaţiei, rămasă definitivă.
Instanţa de apel nu poate comunica executorului hotărârea primei instanţe.
4. Regimul cauţiunii. în caz de admitere a cererii, instanţa dispune prin hotărâre şi cu privire la restituirea cauţiunii către contestator. Dacă instanţa omite a se pronunţa cu privire la acest aspect, contestatorul va putea solicita restituirea cauţiunii ulterior, pe cale separată, în condiţiile art. 1063 NCPC.
Dacă s-a respins contestaţia, cauţiunea rămâne indisponibilizată, urmând a servi la acoperirea creanţelor arătate la alin. (3) sau a celor stabilite prin titlul executoriu, după caz. în ultima dintre situaţii, instanţa va comunica executorului, împreună cu hotărârea, recipisa de consemnare a acestei sume. Cauţiunea neutilizată până la finalul executării va fi restituită plătitorului.
5. Amendarea executorului. Prin hotărârea de soluţionare a contestaţiei la executare instanţa va obliga executorul la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei dacă se constată:
a) refuzul nejustificat al executorului de a primi ori de a înregistra cererea de executare silită sau
b) refuzul executorului de a îndeplini un act de executare silită ori de a lua orice altă măsură prevăzuta de lege.
De asemenea, la cererea părţii interesate, instanţa de executare va putea obliga executorul la plata de despăgubiri pentru paguba astfel cauzată. Paguba solicitată de către parte trebuie să fie dovedită, atât din perspectiva cuantumului, cât şi din perspectiva legăturii de cauzalitate cu conduita executorului judecătoresc, în oricare dintre formele incriminate de lege.
Pentru a se reţine că executorul a refuzat nejustificat să primească sau să înregistreze cererea de executare silită, instanţa va solicita încheierea prevăzută de art. 664 alin. (1) NCPC. Dacă încheierea menţionată a fost considerată legală de către instanţa de executare, în procedura specifică a plângerii, nu se va mai putea pune problema refuzului nejustificat sau a obligării executorului la plata de despăgubiri.
Precizarea din ultimul alineat al articolului, relativă la solicitarea de către instanţă a „actului care constată refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act de executare silită ori de a lua altă măsură prevăzută de lege", nu trebuie înţeleasă ca o condiţie de admisibilitate a acordării despăgubirilor, deoarece este posibil ca un act constatator să nu existe. Or, într-o astfel de situaţie, partea interesată poate dovedi prin alte mijloace de probă respectiva conduită a executorului. Evident că, dacă actul constatator al refuzului există, el va trebui să fie avut în vedere de către instanţă.