Art. 758 Noul Cod de Procedură Civilă Fixarea termenului de licitaţie Procedura urmăririi mobiliare Urmărirea mobiliară

Art. 758

Fixarea termenului de licitaţie

(1) Dacă valorificarea bunurilor urmează să se facă prin vânzare la licitaţie publică, executorul judecătoresc, în termen de cel mult o zi de la expirarea termenelor prevăzute la art. 752 alin. (1) sau la art. 753, iar, în cazul bunurilor prevăzute la art. 752 alin. (2), de la data procesului-verbal de sechestru, va fixa, prin încheiere definitivă, ziua, ora şi locul licitaţiei.

(2) Vânzarea nu se va putea face în mai puţin de două săptămâni, nici în mai mult de 4 săptămâni de la data expirării termenelor prevăzute la art. 752 alin. (1) sau art. 753, iar, în cazul bunurilor prevăzute la art. 752 alin. (2), de la data procesului-verbal de sechestru.

(3) Termenul se va putea scurta sau prelungi, dacă atât creditorul, cât şi debitorul o vor cere.

Comentarii despre Art. 758 Noul Cod de Procedură Civilă Fixarea termenului de licitaţie Procedura urmăririi mobiliare Urmărirea mobiliară

Mary Hailean 21.07.2014

Deşi, potrivit art. 758 alin. (2), vânzarea la licitaţie se poate face într-un interval de minim două săptămâni, respectiv moxim 4 săptămâni de la data expirarea termenelor prevăzute la art. 752 alin. (1) sau la art. 753 NCPC ori, după caz, de la data procesului-verbal de sechestru, atunci când există atât acordul creditorului, cât şi al debitorului, termenul se poate prelungi sau scurta; în cazul în care bunurile sechestrate sunt perisabile sau supuse pieirii, executorul poate scurta din oficiu termenele; nerespectarea termenului prevăzut poate atrage nulitatea numai în condiţiile art. 176

Citește mai mult

NCPC.

Termenul minimal de 2 (două) săptămâni a fost înscris ca o măsură de protecţie pentru debitor, spre a-i da posibilitatea să îşi procure, într-un interval de timp rezonabil, mijloacele băneşti necesare pentru achitarea datoriei şi să împiedice astfel vânzarea silită, în consecinţă, nerespectarea termenului este de natură să aducă debitorului un prejudiciu, pe care nu îl poate evita decât prin anularea vânzării, bineînţeles pe calea contestaţiei la executare, invocând dispoziţiile art. 176 NCPC.

Debitorul (care poate consimţi la o micşorare a termenului, nefiind vorba în acest caz despre o dispoziţie legală imperativă) este singurul în drept să aprecieze dacă are interesul să menţină vânzarea (de exemplu, pentru că ea s-a făcut la un preţ convenabil) sau, dimpotrivă, să ceară anularea vânzării, pentru a-l putea plăti pe creditor şi a ajunge la încetarea urmăririi.

Cât priveşte termenul maximal, el este înscris atât în interesul creditorului, pentru a nu se temporiza prea mult executarea, cât şi în interesul, mai redus de data aceasta, al debitorului, pentru a se pune capăt unei executări care îl poate prejudicia, cu deosebire atunci când s-au sechestrat bunuri de o valoare mai mare decât cuantumul creanţei.

Răspunde