Art. 768 Noul Cod de Procedură Civilă Efectuarea licitaţiei Procedura urmăririi mobiliare Urmărirea mobiliară
| Comentarii |
|
Urmărirea mobiliară
SECŢIUNEA a 2-a
Procedura urmăririi mobiliare
Art. 768
Efectuarea licitaţiei
(1) Vânzarea la licitaţie se va face în mod public de către executorul judecătoresc, care va oferi bunurile spre vânzare prin 3 strigări succesive.
(2) Preţul de la care începe licitaţia este cel prevăzut în publicaţii sau anunţuri, potrivit art. 761 alin. (2).
(3) În raport cu natura sau cu destinaţia lor, bunurile se vor vinde fiecare în parte sau mai multe împreună, ţinându-se seama în toate cazurile ca prin modul de vânzare acestea să nu se deprecieze.
(4) În cazul când de la debitor s-au ridicat şi sume de bani, vânzarea celorlalte bunuri nu se va putea face decât în măsura în care acele sume nu acoperă creanţa creditorului urmăritor şi accesoriile acesteia, împreună cu cheltuielile de executare.
(5) Bunul se adjudecă celui care, după 3 strigări succesive, făcute la intervale de timp care să permită opţiuni şi supralicitări, oferă preţul cel mai mare, iar atunci când există un singur concurent, acesta a oferit preţul de începere a licitaţiei.
(6) Dacă bunul este grevat de vreun drept real de folosinţă, dobândit ulterior înscrierii vreunei ipoteci, la primul termen de vânzare strigările vor începe de la preţul cel mai mare oferit sau, în lipsă, de la cel fixat în publicaţie, diminuat cu valoarea acestor drepturi socotită potrivit art. 757 alin. (2).
(7) Dacă din cauza existenţei drepturilor arătate la alin. (6) nu s-a putut obţine un preţ suficient pentru acoperirea creanţelor ipotecare înscrise anterior, executorul judecătoresc va relua în aceeaşi zi licitaţia pentru vânzarea bunului liber de acele drepturi; în acest caz, strigările vor începe de la preţul menţionat în publicaţia de vânzare, fără scăderea arătată la alin. (6).
(8) Dacă nu se obţine preţul de începere a licitaţiei, la acelaşi termen bunul va fi din nou scos la vânzare, caz în care licitaţia va începe de la preţul de 75% din cel prevăzut în publicaţii sau anunţuri, iar bunul va fi vândut celui care va oferi preţul cel mai mare.
(9) Dacă nu se oferă nici preţul minim prevăzut la alin. (8), licitaţia se va amâna la un alt termen, pentru care se vor îndeplini din nou formalităţile de publicitate prevăzute de art. 761. La acest termen, care nu poate fi mai lung de 20 de zile de la data primei licitaţii, licitaţia va începe de la 50% din preţul iniţial prevăzut în publicaţii sau anunţuri. Dacă nu se va obţine nici acest preţ, bunurile vor fi vândute, la acelaşi termen, la cel mai mare preţ oferit, chiar şi atunci când la licitaţie s-a prezentat un singur ofertant.
(10) În toate cazurile, la preţ egal, va fi preferat cel care are un drept de preempţiune asupra bunului urmărit.
(11) Dispoziţiile alin. (8) şi (9) nu sunt aplicabile la vânzarea bunurilor supuse pieirii, degradării, alterării sau deprecierii. În aceste cazuri, vânzarea se va face la orice preţ şi oricare ar fi numărul concurenţilor, chiar la primul termen.
(12) Executorul va ţine o listă cu bunurile vândute şi preţul cu care s-au vândut.
| ← Art. 767 Noul Cod de Procedură Civilă Garanţia de participare... | Art. 769 Noul Cod de Procedură Civilă Stingerea dreptului de... → |
|---|
în această materie a vânzării silite a bunurilor mobile,
Citește mai mult
prezintă o relevanţă deosebită norma art. 768 alin. (4), care stabileşte expres o limitare a posibilitâţii scoaterii la vânzare a bunurilor urmăribile ale debitorului. Această limitare devine incidenţă în situaţia în care, anterior, s-au ridicat şi sume de bani de la debitor, în sensul că executorul judecătoresc va vinde o cantitate de bunuri mobile numai în măsura în care sumele deja ridicate nu acoperă creanţa creditorului urmăritor şi accesoriile acesteia, împreună cu cheltuielile de executare. Textul are şi un al doilea înţeles, anume că, într-o astfel de situaţie, dacă debitorul are mai multe bunuri, executorul nu le va scoate pe toate la licitaţie, ci doar o cantitate suficientă dintre acestea, astfel încât să acopere creanţa creditorului urmăritor şi accesoriile ei, împreună cu cheltuielile de executare.Dacă la vânzare participă şi creditorii urmăritori şi/sau intervenienţi, aceştia nu pot adjudeca bunurile, nici personal, nici prin persoane interpuse, la un preţ mai mic de 75% din preţul de pornire a licitaţiei; dacă adjudecatar este însuşi creditorul urmăritor, la licitaţie neparticipând alţi creditori ori, deşi participă, aceştia au un rang de preferinţă inferior creditorului adjudecatar, cel din urmă poate depune în contul preţului creanţa sa, în tot sau în parte.
Preţul de la care începe vânzarea la licitaţie a bunurilor este cel înscris în publicaţiile sau anunţurile făcute anterior, în conformitate cu dispoziţiile art. 761 alin. (2) NCPC.
Cele 3 strigări la care se referă art. 768 trebuie făcute de către executorul judecătoresc în aşa manieră, încât, în intervalele de timp dintre ele, să permită posibilitatea de supralicitaţie sau alte opţiuni. Oricum, după efectuarea celor 3 strigări, bunul sau bunurile se adjudecă de către cel care a oferit cel moi mare preţ, iar dacă există un singur licitator, acesta va adjudeca doar dacă a oferit preţul de începere o licitaţiei.
Norma art. 768 alin. (6) se ocupă de o ipoteză particulară, aceea în care bunul ce face obiectul licitaţiei ar fi grevat de vreun drept real de folosinţă, care s-a născut ulterior înscrierii vreunei ipoteci. în acest caz, la primul termen fixat pentru vânzare, strigările trebuie să înceapă iniţial de la preţul cel mai mare oferit. Când lipseşte însă o astfel de ofertă, legiuitorul stabileşte un criteriu cert: licitaţia va porni de la preţul înscris în publicaţia de vânzare, din care se va scădea valoarea acestor drepturi care grevează bunul, valoare care urmează a fi calculată potrivit art. 757 alin. (2) NCPC.
Mai mult, alineatul următor stabileşte reguli şi pentru situaţia în care nu se poate obţine un preţ pe baza căruia creditorul urmăritor să îşi îndestuleze creanţa tocmai din cauza existenţei drepturilor care grevează bunurile, ipoteză în care, prin excepţie, executorul judecătoresc este obligat să reia licitaţia în aceeaşi zi. De această dată însă, bunul urmărit se va vinde liber de drepturile care îl grevează, fapt materializat prin aceea că preţul de pornire a licitaţiei va fi cel înscris iniţial în publicaţia de vânzare, fără a se mai proceda la diminuarea la care se referă art. 768 alin. (6).
Şi mai mult, dacă nici la această a doua licitaţie nu se obţine preţul de începere a licitaţiei, legiuitorul obligă la o a treia licitaţie, desfăşurată în aceeaşi zi, însă de această dată vânzarea silită a bunului va începe de la preţul de 75% din cel înscris în publicaţii sau anunţuri, iar adjudecatar va fi declarat cel care va oferi cel mai bun (mare) preţ.
Textul art. 768 alin. (8) trebuie corelat şi cu dispoziţiile art. 766 alin. (3) NCPC, astfel că adjudecarea bunurilor de către creditorul urmăritor sau de către cei intervenienţi în contul propriilor creanţe nu va putea avea loc decât la acest prim termen fixat pentru licitaţie şi numai în măsura în care aceste categorii de persoane oferă cel puţin 75% din preţul înscris în publicaţii sau anunţuri.
Precizăm că atât cea de-a doua, cât şi cea de-a treia licitaţie, chiar dacă trebuie desfăşurate la acelaşi termen, presupun tot respectarea celor 3 strigări succesive, cu lăsarea unor intervale de timp între ele, astfel încât să permită posibilitatea de supralicitaţie sau alte opţiuni.
Cu toate acestea, există posibilitatea ca nicio persoană să nu adjudece bunurile mobile scoase la vânzare la acel termen, astfel că legiuitorul a prevăzut ca licitaţia să se reia la un alt termen, care va fi fixat aşa încât să se asigure realizarea formalităţilor de publicitate prevăzute de art. 761 NCPC, însă nu mai târziu de 20 de zile de la data primei licitaţii. După cum se observă, legiuitorul a încercat să găsească o soluţie pentru a facilita vânzarea silită a bunurilor mobile cât mai rapid, chiar dacă aceasta presupune vânzarea la valori reduse cu mult faţă de contravaloarea acelor bunuri.
Astfel, la termenul nou fixat, vânzarea bunurilor va începe de la o valoare diminuată iniţial la jumătate (50%) din preţul iniţial înscris în publicaţii sau anunţuri, iar dacă nici la acest preţ bunurile mobile nu se vând, la acelaşi termen executorul va face o nouă licitaţie, oferind bunurile la cel mai mare preţ oferit, indiferent că există un singur licitator sau mai mulţi. Această soluţie, deşi pare să asigure interesul imediat al creditorului, nu este lipsită de critică. în realitate, nu credem că ar asigura nici interesul deplin al creditorului, iar debitorul va suferi în toate cazurile o diminuare forţată şi excesivă a propriului patrimoniu.
De pildă, dacă debitorul nu are şi alte bunuri urmăribile, iar prin vânzarea silită a bunurilor mobile ale acestuia, potrivit dispoziţiilor art. 768 alin. (9) NCPC, se obţine o sumă neîndestulătoare pentru acoperirea creanţei, creditorul rămâne nesatisfăcut, pentru că nu mai are altă posibilitate de recuperare a diferenţei de creanţă, iar, din punctul de vedere al debitorului, şi acesta poate suferi o pierdere, deoarece este posibil ca, în ipoteza în care s-ar fi obţinut preţul real al bunurilor vândute silit, să fi rămas în patrimoniul său o parte dintre bunuri, a căror vânzare nu ar mai fi fost necesară (dacă s-ar fi obţinut deja sumele necesare din vânzarea doar a unora dintre ele).
Din coroborarea dispoziţiilor art. 768 alin. (9) cu cele ale art. 766 alin. (3) NCPC rezultă că, la acest nou termen fixat pentru licitaţie, intervenienţii sau creditorul urmăritor nu pot adjudeca decât dacâ - indiferent de valoarea de începere a licitaţiei (de 50% din preţul înscris în publicaţii şi anunţuri) - oferâ cel mai puţin preţul de 75% din cel înscris în publicaţii sau anunţuri.
Din alt punct de vedere, o astfel de posibilitate prevăzută expres de lege poate da naştere unor abuzuri în executare, prin fraudarea legii.
Legiuitorul se preocupă şi de situaţia existenţei unui concurs între un licitator pur şi simplu şi un licitator care are un drept de preempţiune asupra bunului urmărit, ipoteză în care, la preţ egal, va fi preferat titularul unui astfel de drept. Aceasta însă numai în situaţia în care există şi un contraofertant, altfel, titularul dreptului de preemţiune ar putea adjudeca şi la cel mai mare preţ pe care chiar el îl oferă.
Dispoziţiile art. 768 alin. (11) NCPC stabilesc o excepţie, prevăzând că dispoziţiile alin. (8) şi (9) nu se aplică atunci când bunurilor scoase la licitaţie sunt din categoria celor supuse pieirii, degradârii, alterârii sau deprecierii. Derogarea constă în faptul că, în privinţa acestora, nu se vor mai aplica pragurile minime obligatorii de pornire a licitaţiei, ci vânzarea poate fi realizată la orice preţ, chiar şi la primul termen fixat pentru vânzare (pe ideea că, în privinţa acestor categorii de bunuri, un termen viitor ar echivala cu faptul că licitaţia ar putea deveni lipsită de obiect din cauza dispariţiei sau degradării lor). în acest caz, nu va prezenta relevanţă nici faptul că ar putea exista mai mulţi licitatori sau doar unul singur, care se oferă să cumpere aceste bunuri. Raţiunea legiuitorului în acest caz a fost de a se evita o pierdere.
Totodată, art. 768 alin. (12) impune executorului să întocmească şi să păstreze o evidenţă, un inventar cu privire la bunurile vândute şi preţul cu care acestea s-au vândut.