Art. 783 Noul Cod de Procedură Civilă Efectul înfiinţării popririi Poprirea Urmărirea mobiliară
| Comentarii |
|
Urmărirea mobiliară
SECŢIUNEA a 3-a
Poprirea
Art. 783
Efectul înfiinţării popririi
(1) Din momentul comunicării adresei de înfiinţare a popririi către terţul poprit sunt indisponibilizate toate sumele şi bunurile poprite. De la indisponibilizare şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Când se popresc sume cu scadenţe succesive, indisponibilizarea se întinde nu numai asupra sumelor ajunse la scadenţă, ci şi asupra celor exigibile în viitor.
(3) Indisponibilizarea se întinde şi asupra fructelor civile ale creanţei poprite, precum şi asupra oricăror alte accesorii născute chiar după înfiinţarea popririi.
(4) Prin efectul indisponibilizării, plata sau cesiunea creanţei poprite nu va fi opozabilă creditorului popritor. De asemenea, nu pot fi opuse creditorului popritor actele de dispoziţie de orice fel făcute ulterior înfiinţării popririi de debitorul poprit asupra bunurilor poprite.
(5) Poprirea întrerupe prescripţia nu numai cu privire la creanţa poprită, dar şi în ceea ce priveşte creanţa pentru acoperirea căreia ea a fost înfiinţată.
(6) Indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor mobile poprite nu va înceta decât dacă debitorul consemnează, cu afectaţiune specială, toate sumele pentru acoperirea cărora a fost înfiinţată poprirea, la dispoziţia executorului judecătoresc, în condiţiile prevăzute la art. 720. Debitorul va înmâna recipisa de consemnare executorului judecătoresc, care îl va înştiinţa de îndată pe terţul poprit.
(7) În cazul sumelor urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi în valută, instituţiile de credit sunt autorizate să efectueze convertirea în lei a sumelor în valută, fără consimţământul titularului de cont, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României pentru ziua respectivă, în vederea consemnării acestora potrivit dispoziţiilor art. 786.
(8) În cazul în care titlul executoriu cuprinde o obligaţie de plată în valută, instituţiile de credit sunt autorizate să efectueze convertirea în valuta indicată în titlul executoriu a sumelor existente în conturile debitorului, fie în lei, fie într-o altă valută decât aceea în care se face executarea, fără a fi necesar consimţământul titularului de cont, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României pentru ziua respectivă.
| ← Art. 782 Noul Cod de Procedură Civilă Înfiinţarea popririi... | Art. 784 Noul Cod de Procedură Civilă Publicitatea popririi... → |
|---|
Efectele popririi sunt, de principiu, următoarele: indisponibilizarea creanţei pe care terţul o datorează debitorului, întreruperea cursului prescripţiei, obligaţia de plată a terţului direct creditorului în cazurile speciale, imposibilitatea operării compensaţiei legale între
Citește mai mult
datoriile reciproce ale debitorului şi terţului poprit. Dintre acestea, prezintă o relevanţă deosebită efectul indisponibilizării creanţei, deoarece, datorită caracterului său conservatoriu, nici debitorul urmărit nu mai poate face vreun act de dispoziţie în legătură cu creanţa sa, nici terţul poprit nu va mai putea face nicio plată valabilă creditorului său (care este debitorul urmărit), astfel că va fi asigurată executarea creanţei creditorului popritor.Noua reglementare stabileşte, totuşi, un criteriu de limitare a măsurii indisponibilizării prin chiar art. 782 alin. (2), care dispune că sumele de bani sau bunurile mobile ale debitorului se declară poprite „în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit". Textul este necesar, pentru că, în lipsa sa, ar fi fost posibil ca terţul poprit să indisponibilizeze total contul/conturile/bunurile mobile incorporale ale debitorului poprit, ceea ce ar fi avut efecte exacerbate asupra patrimoniului debitorului, mai ales în ipoteza în care ar fi blocate sume foarte mari, deşi executarea silită poartă asupra unei creanţe modice.
Introducerea unui criteriu de limitare a măsurii indisponibilizării este de natură să înlăture orice controversă existentă anterior în legătură cu caracterul total sau parţial al acestei măsuri, soluţia legală având în vedere interesul debitorului. Cu toate acestea, trebuie recunoscut că, în ipoteza înfiinţării popririi pe bunuri mobile, acestea nu pot fi indisponibilizate decât total, fiind de neconceput a le indisponibiliza direct proporţional cu creanţa urmărită.
Dispoziţiile art. 783 alin. (2)-(4) stabilesc o serie de reguli şi consecinţe legate de indisponibilizare, ca efecte ale măsurii popririi. Astfel:
a) atunci când se popresc sume cu scadenţe succesive (de exemplu, salarii, pensii alte venituri periodice), indisponibilizarea va cuprinde şi sumele exigibile în viitor, iar nu doar sumele ajunse la scadenţă;
b) indisponibilizarea va cuprinde şi fructele civile ale creanţei poprite (dobânzile, de pildă), precum şi orice alte accesorii, neavând relevanţă dacă acestea existau ori s-au născut ulterior înfiinţării popririi;
c) indisponibilizarea este de natură să facă inopozabilă creditorului popritor eventuala plată sau cesiune a creanţei poprite, creditorul putând ignora operaţiunea, efectul fiind asemănător celui al admiterii unei acţiuni pauliene împotriva actului fraudulos;
d) ca efect al indisponibilizării, devin inopozabile creditorului popritor orice acte de dispoziţie încheiate ulterior înfiinţării popririi de debitorul poprit asupra bunurilor poprite;
e) tot astfel, ulterior înfiinţării popririi (numai după acest moment datoriile reciproce sunt certe, lichide şi exigibile), nu este admisibila nici compensaţia creanţelor reciproce între creditor şi debitorul poprit. Dacă am admite în această fază un astfel de mijloc de stingere a datoriilor reciproce, am crea debitorului o cale prin care să dispună de creanţa sa în mod indirect, în dauna intereselor creditorului popritor. însă, dacă datoriile reciproce îndeplineau toate condiţiile pentru a se stinge prin compensaţie legală anterior înfiinţării popririi, atunci aceasta operează independent de voinţa părţilor şi, în consecinţă, poprirea nu mai poate să îşi producă niciun efect, fiind lipsita de obiect.
2. întreruperea prescripţiei. Alineatul (5) al art. 783 stabileşte expres un alt efect al popririi, respectiv întreruperea cursului prescripţiei atât în privinţa creanţei poprite, cât şi în privinţa creanţei pentru acoperirea căreia a fost înfiinţată.
în reglementarea actuală, poprirea nu mai este doar un act începător de executare, ci un veritabil act de executare silită. De altfel, ni se pare firească soluţia legiuitorului, cât timp poprirea este precedată obligatoriu de formularea unei cereri de executare silită de către creditor, or, chiar această cerere, prin ea însăşi, are efect întrerupător de prescripţie. Precizăm că efectul întreruptiv al prescripţiei este condiţionat însă de exercitarea efectivă a cererii de executare silită, ca şi în cazul întreruperii dreptului material la acţiune prin cererea de chemare în judecată, acest efect putând fi înlăturat doar în ipoteza în care intervine sancţiunea anularii executării silite fie ca urmare a admiterii unei contestaţii la executare, fie ca urmare a anulării cererii ca efect al perimării ori ca efect al netimbrării. Tot astfel, efectul întreruptiv de prescripţie se produce şi prin pronunţarea hotărârii instanţei de fond şi trimiterea titlului executoriu terţului poprit, în cazurile în care poprirea s-ar înfiinţa din oficiu.
Textul art. 783 alin. (5) este în acord cu opiniile exprimate anterior în doctrină, potrivit cărora cererea de executare întrerupe cursul prescripţiei atât al creanţei pe care creditorul o are faţă de debitorul său, dar şi al creanţei debitorului faţă de terţul poprit, însă unii autori subliniază că, în acest ultim caz, întreruperea cursului prescripţiei trebuie să fie recunoscută şi ca efect al acţiunii oblice, fiindcă creditorul s-ar afla în pericolul de a nu îşi mai realiza creanţa, dacă terţul ar invoca prescripţia, în cursul executării.
3. încetarea măsurii indisponibilizării. Textul art. 783 alin. (6) reglementează şi unica situaţie în care măsura indisponibilizării sumelor de bani sau a bunurilor mobile poprite poate înceta, respectiv în cazul în care debitorul consemneazâ cu afectaţiune speciala, la dispoziţia executorului judecătoresc, în condiţiile prevăzute la art. 720 NCPC, toate sumele pentru acoperirea cărora a fost înfiinţată poprirea. în acest caz, debitorul trebuie să predea recipisa de consemnare executorului judecătoresc, iar acesta din urmă îl va înştiinţa imediat pe terţul poprit, care devine astfel obligat să deblocheze conturile debitorului sau bunurile mobile incorporale ale acestuia.
Practic, pentru ca debitorul să evite o pagubă în patrimoniul său, legiuitorul i-a recunoscut posibilitatea de a consemna cu afectaţiune specială întreaga valoare a creanţei la dispoziţia executorului, înmânându-i acestuia dovada consemnării. Trebuie însă precizat că aceasta consemnare cu afectaţiune speciala nu conferă creditorului vreun privilegiu asupra sumei, el nefiind ferit de eventualul concurs cu alţi creditori care şi-au înfiinţat poprirea anterior acestei consemnări. Momentul consemnării cu afectaţiune specială are relevanţă, deoarece reprezintă data la care încetează defacto poprirea (dată de la care se consideră că respectiva valoare nu mai aparţine patrimoniului debitorului poprit).
4. Situaţia sumelor în valută. Cu caracter de noutate, art. 783 alin. (7) NCPC dispune că, atunci când sumele urmăribile reprezintă venituri şi disponibilităţi în valută, instituţiile de credit sunt autorizate sâ efectueze convertirea în lei a sumelor în valuta, fârâ consimţământul titularului de cont, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României din ziua respectivă, în scopul consemnării acestora potrivit dispoziţiilor art. 786. Tot astfel, art. 783 alin. (8) stabileşte că, în ipoteza în care titlul executoriu cuprinde o obligaţie de plata în valutâ, instituţiile de credit sunt autorizate să efectueze convertirea în valuta indicată în titlul executoriu a sumelor existente în conturile debitorului, fie în lei, fie într-o altă valută decât aceea în care se face executarea, fără a fi necesar consimţământul titularului de cont, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României pentru ziua respectivă.
Acest text ni se pare criticabil, mai ales pentru situaţia în care titlul executoriu stabileşte obligaţia de plată în valută (fapt posibil potrivit legislaţiei actuale). Astfel, dacă titlul executoriu pentru care este încuviinţată executarea silită de către instanţa de executare cuprinde suma datorată în valută, atunci şi actul de executare efectuat şi emis de către executorul judecătoresc este făcut tot în valută şi tot astfel trebuie executat. Deci, nu trebuie transformat în moneda naţională. în caz contrar, apare o situaţie care deschide calea unei contestaţii la executare întemeiate pe diferenţele de curs valutar pierdute. Or, executarea silită trebuie să garanteze creditorului îndestularea deplină a creanţei, astfel cum a fost stabilită prin titlul executoriu.