Art. 887 Noul Cod de Procedură Civilă Modul de executare Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
Dispoziţii generale
Art. 887
Modul de executare
(1) În cazul în care obligaţia debitorului prevăzută în titlul executoriu constă în lăsarea posesiei unui bun, în predarea unui bun sau a folosinţei acestuia ori în evacuarea debitorului dintr-o locuinţă sau dintr-o altă incintă, în desfiinţarea unei construcţii, plantaţii sau a altei lucrări ori în îndeplinirea oricărei alte activităţi stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa în termenul prevăzut în somaţie, creditorul va solicita executarea silită, putând, în raport cu împrejurările cauzei şi natura obligaţiei ce se execută, să sesizeze instanţa de executare, în vederea aplicării unei penalităţi.
(2) Atribuirea prin hotărâre judecătorească a unui imobil sau obligaţia de a-l preda, a-l lăsa în posesie ori în folosinţă, după caz, cuprinde şi obligaţia de evacuare a imobilului, dacă legea nu prevede în mod expres altfel.
| ← Art. 886 Noul Cod de Procedură Civilă Sumele neridicate Plata... | Art. 888 Noul Cod de Procedură Civilă Executarea fără... → |
|---|
Mentionez ca executorul nu a dispus nici o masura in legatura cu bunurile mobile refuzate de creditor, incheind executarea, iar bunurile mobile refuzate au ramas la domiciliul altei persoane neutre, ce obligatie revine debitorului si persoanei careia i-au ramas in pastrare bunurile mobile ?
Va multumesc !!
Citește mai mult
creditorul dreptul să treacă la executarea silită a obligaţiei.însă trebuie avut în vedere şi faptul că nu orice fel de obligaţie poate fi executată silit în natură, existând categoria obligaţiilor cu caracter strict personal a căror executare, de regulă, nu poate fi realizată astfel. Prin urmare, apreciem că executarea silită directă se poate realiza sub forma a trei modalităţi, respectiv:
- prin predarea bunurilor mobile;
- prin predarea bunurilor imobile;
- prin executarea silită a altor obligaţii de a face sau de a nu face.
în primul alineat al art. 887, legiuitorul enumeră o serie de situaţii în care debitorul nu execută benevol obligaţiile statuate în sarcina sa prin titlul executoriu şi nici chiar ulterior primirii somaţiei din partea creditorului, fapt care îl îndreptăţeşte pe acesta din urmă să solicite executarea silită.
Astfel, potrivit cu natura obligaţiei care se execută, respectiv dacă obligaţia debitorului prevăzută în titlul executoriu constă în lăsarea posesiei unui bun, în predarea unui bun sau a folosinţei acestuia ori în evacuarea debitorului dintr-o locuinţă sau dintr-o altă incintă, în desfiinţarea unei construcţii, plantaţii sau a altei lucrări ori în îndeplinirea oricărei alte activităţi stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa în termenul prevăzut în somaţie, creditorul va solicita executarea silită, putând, în raport cu împrejurările cauzei şi natura obligaţiei ce se execută, să sesizeze instanţa de executare, în vederea aplicării unei penalităţi (în fosta reglementare, art. 572 CPC 1865 prevedea aplicarea unei amenzi civile, text care, la rândul său, fusese modificat prin Legea nr. 459/2006).
Practic, dispoziţiile art. 887 alin. (1) instituie regula potrivit căreia nu se poate trece la executarea silită decât în situaţia în care debitorul nu îşi execută obligaţiile cuprinse în titlul executoriu în interiorul termenului cuprins în somaţie. în acest context, legiuitorul conferă creditorului care deţine titlul executoriu doua posibilităţi, respectiv:
- executarea silită a debitorului; sau
- sesizarea instanţei de executare, în vederea aplicării unei penalităţi.
2. Subînţelegerea obligaţiei de evacuare a unui imobil. Dispoziţiile art. 887 alin. (2) au rolul de a uniformiza practica judiciară, stabilind că, atâta timp cât există un titlu executoriu privind atribuirea prin hotărâre judecătorească a unui imobil sau obligaţia de a-l preda, a-l lăsa în posesie ori în folosinţă, acesta constituie simultan şi titlu executoriu privind obligaţia de evacuare a imobilului, cât timp legea nu prevede în mod expres altfel.
Ca atare, dacă exista un titlu executoriu constând într-o hotărâre judecâtoreascâ definitiva de admitere a unei acţiuni în revendicare a unui imobil sau un act de adjudecare cu privire la un imobil, creditorul obligaţiei de predare nu mai trebuie sâ exercite şi o acţiune în evacuare (cum greşit au dispus unele instanţe), ci acesta poate recurge direct la predarea silită a imobilului, deoarece are deja un titlu executoriu, constând fie în hotărârea judecătorească, fie în actul de adjudecare, după caz.
Totodată, dispoziţiile art. 887 alin. (2) trebuie privite şi în corelaţie cu noile reglementări cuprinse în art. 897, în sensul că o hotărâre judecătorească ce constituie titlu executoriu privind atribuirea unui imobil sau obligaţia de a-l preda, a-l lăsa în posesie ori în folosinţă constituie simultan şi titlu executoriu privind obligaţia de evacuare a imobilului nu doar în privinţa persoanei care a pierdut procesul (care a fost obligată prin hotărârea judecătorească), ci şi împotriva oricăror alte persoane care s-ar mai găsi în respectivul imobil, alături de cel obligat.
Aceste noi dispoziţii tranşează problemele ivite în practică în reglementarea anterioară referitoare la evacuarea imobilului de către debitorul obligat la predarea, lăsarea în posesie sau folosinţă a acestuia. Astfel, dacă în practica anterioară era necesar a se obţine o hotărâre pronunţată în contradictoriu cu toţi ocupanţii fără drept ai imobilului, hotărârea obţinută doar faţă de unul dintre aceştia neputând fi opusă celorlalţi ocupanţi, dispoziţiile art. 897 prevăd expres faptul că executorul judecătoresc poate evacua pe debitor împreună cu toate persoanele care ocupă imobilul în fapt ori care nu au niciun titlu opozabil creditorului.
De asemenea, dacă în vechea reglementare hotărârea judecătorească anterior obţinută nu putea fi din nou pusă în executare împotriva ocupantului fără drept al imobilului ce era evacuat, însă ulterior se reîntorcea în imobil, fiind necesară o nouă sesizare a instanţei cu o cerere de evacuare, în prezent dispoziţiile art. 901 soluţionează această problemă frecventă în practică, statuând faptul că executorul va putea realiza o noua executare silitâ în baza aceluiaşi titlu executoriu, fârâ somaţie şi fârâ nicio altâ formalitate prealabilâ.
în jurisprudenţă s-a decis că, „în ipoteza în care, pe baza numeroaselor procese-verbale încheiate de către executorul judecătoresc, în vederea executării silite prin predarea bunurilor indicate în hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu, se reţine că, de fiecare dată, debitorul s-a sustras executării silite, constatându-se astfel că este imposibil de executat obligaţia de restituire în natură, este întemeiată cererea creditorului de executare a obligaţiei alternative, constând în restituirea contravalorii bunurilor".
De asemenea, în jurisprudenţa anterioară s-a decis că „obligaţia de a face constând în emiterea unei dispoziţii de restituire a imobilului în natură nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul (pârâta Primăria Municipiului Bucureşti), astfel că, nu este necesară declanşarea executării silite prin intermediul unui executor judecătoresc".