Art. 891 Noul Cod de Procedură Civilă Obligarea debitorului la plata contravalorii bunului Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
Dispoziţii generale
Art. 891
Obligarea debitorului la plata contravalorii bunului
(1) Dacă în titlul executoriu nu s-a stabilit ce sumă urmează a fi plătită ca echivalent al valorii lucrului în cazul imposibilităţii predării acestuia, instanţa de executare, la cererea creditorului, va stabili această sumă prin hotărâre dată cu citarea părţilor. În toate cazurile, la cererea creditorului, instanţa va avea în vedere şi prejudiciile ocazionate prin neexecutarea de bunăvoie a obligaţiei, înainte ca aceasta să devină imposibil de executat.
(2) Hotărârea este executorie şi este supusă numai apelului. Suspendarea executării acestei hotărâri nu se va putea obţine decât cu consemnarea sumei stabilite. Dispoziţiile art. 750 şi 751 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(3) Pe baza cererii prevăzute la alin. (1), creditorul va putea înfiinţa măsuri asigurătorii.
| ← Art. 890 Noul Cod de Procedură Civilă Imposibilitatea... | Art. 892 Noul Cod de Procedură Civilă Înştiinţarea... → |
|---|
Noua reglementare reia fostul art. 574 CPC 1865, caracter de noutate având teza a Il-a a art. 891 alin. (1) (potrivit căreia, în orice situaţie, la cererea creditorului, instanţa va
Citește mai mult
avea în vedere şi prejudiciile create prin neexecutarea benevolă a obligaţiei, mai înainte ca aceasta să devină imposibil de executat), precum şi alineatul final, unde art. 574 alin. (3) CPC 1865 dispunea că „pe baza cererii prevăzute la alin. (1), instanţa va putea dispune măsuri asigurătorii", în timp ce noua reglementare înlocuieşte termenul „instanţa" cu termenul „creditorul". Modificarea normei legale prezintă interes din perspectiva faptului că măsurile asigurătorii nu le dispune direct instanţa de executare, ci instanţa competentă să soluţioneze cererea de sechestru asigurător va fi, potrivit art. 953 NCPC, instanţa competenta sâ soluţioneze procesul în prima instanţâ, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 970 alin. (1), „soluţionarea cererii, executarea măsurii, desfiinţarea şi ridicarea popririi asigurătorii se vor efectua potrivit dispoziţiilor art. 953-958, care se aplică în mod corespunzător".Hotărârea pronunţată este executorie şi supusă numai apelului, iar suspendarea executării ei nu poate fi obţinută decât în situaţia în care debitorul va consemna suma stabilită.
Trebuie observat faptul că dispoziţiile art. 891 vizează exclusiv hotărârile judecătoreşti cu o singură condamnare, iar nu şi hotărârile cu condamnare alternativa (pentru care prezentul text nu prezintă relevanţă). Astfel, dacă prin hotărâre nu s-a stabilit valoarea lucrului ce urmează a fi plătit, iar, ulterior, se dovedeşte că predarea în natură nu mai este posibilă, textul îşi găseşte aplicabilitatea, în sensul că, la cererea creditorului, instanţa de executare va stabili contravaloarea bunului a cărui predare a devenit imposibilă printr-o hotărâre dată într-o procedură contencioasă, cu citarea părţilor.
Or, în ipoteza unor hotărâri cu condamnare alternativă, creditorul poate solicita contravaloarea stabilită prin hotărâre atunci când bunul nu mai este în fiinţă sau când acesta s-a devalorizat atât de mult, încât predarea în natură nu mai constituie un avantaj pentru el.
Instanţa de executare se va pronunţa asupra contravalorii lucrului prin sentinţă (având în vedere că este vorba de o hotărâre pronunţată în primă instanţă), care are caracter executoriu şi este supusâ doar apelului, în termen de 10 zile de la comunicare, potrivit art. 650 alin. (3) NCPC.
Spre deosebire de dreptul comun în materia executării silite, când, sub condiţia plăţii unei cauţiuni, instanţa poate dispune suspendarea executării, în ipoteza prevăzută de art. 891 debitorul nu mai poate obţine suspendarea executării decât dacă consemnează întreaga sumă stabilită în sarcina sa de către instanţa de executare.
în jurisprudenţă anterioară s-a decis că „aplicarea dispoziţiilor art. 574 CPC 1865, privind evaluarea bunului imposibil de predat, cu obligarea la plata echivalentului valorii lucrului, valoare care este un concept economic şi care se reflectă la preţul cel mai probabil la care ar ajunge vânzătorii şi cumpărătorii unui bun pus în vânzare, nu se poate face în condiţiile în care debitorul nu a dobândit niciodată proprietatea bunului, ci doar folosinţa acestuia cu plata unei rate de leasing".