Art. 902 Noul Cod de Procedură Civilă Domeniu de aplicare Dispoziţii comune Executarea silită a altor obligaţii de a face sau a obligaţiilor de a nu face

Art. 902

Domeniu de aplicare

(1) Dispoziţiile prezentei secţiuni sunt aplicabile în cazul executării silite în natură a obligaţiilor de a face sau de a nu face în temeiul unui titlu executoriu. Dacă prin titlul executoriu creditorul a fost autorizat ca, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuşi ori să facă să fie executată obligaţia de a face sau, după caz, să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligaţiei de a nu face nu mai este necesară obţinerea unui nou titlu executoriu prin care să se stabilească despăgubirile datorate de debitor sau, după caz, contravaloarea lucrărilor necesare restabilirii situaţiei anterioare încălcării obligaţiei de a nu face. În aceste din urmă cazuri, sumele respective se determină pe bază de expertiză sau de alte documente justificative de către executorul judecătoresc, potrivit dispoziţiilor art. 628.

(2) Dispoziţiile art. 1.528 din Codul civil rămân aplicabile.

Comentarii despre Art. 902 Noul Cod de Procedură Civilă Domeniu de aplicare Dispoziţii comune Executarea silită a altor obligaţii de a face sau a obligaţiilor de a nu face

Mary Hailean 21.07.2014

Necesitatea executării silite poate apărea nu doar în ipoteza în care prin intermediul unui titlu executoriu debitorul a fost obligat la plata unei sume de bani, predarea unui bun mobil sau imobil, ci şi atunci când el a fost obligat să facă ceva sau să se abţină de la o anumită acţiune. Prin urmare, această formă de executare silită devine incidenţă atunci când debitorul a fost obligat printr-un titlu executoriu fie la o acţiune, la a face ceva, fie la o inacţiune, respectiv la a se abţine de la a face ceva.

Executarea silită a altor obligaţii de a face sau de a nu face are în vedere situaţia

Citește mai mult

în care debitorul a fost obligat printr-un titlu executoriu să desfiinţeze o plantaţie, o construcţie sau o altă lucrare sau să execute orice alte activităţi stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului.

Obligaţiile intuitu personae, a căror executare implică participarea personală a debitorului (cum ar fi obligaţia de a picta un tablou, de a realiza o sculptură, de a scrie un articol, de a realiza un reportaj etc.), nu pot fi executate decât în mod voluntar. Pentru aceste categorii de obligaţii, legea prevede mijloace de constrângere indirectă, prin care se exercită presiuni asupra debitorului pentru a-1 sili să execute în natură obligaţia înscrisă în titlul executoriu.

Nu mai este necesară obţinerea unui nou titlu executoriu prin care să se stabilească despăgubirile datorate de debitor sau contravaloarea lucrărilor necesare restabilirii situaţiei anterioare încălcării obligaţiei, dacă prin titlul executoriu creditorul a fost autorizat ca, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuşi ori să facă să fie executată obligaţia de a face sau, după caz, să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligaţiei de a nu face.

Sumele pe care debitorul le datorează creditorului reprezentând despăgubiri sau contravaloarea lucrărilor necesare restabilirii situaţiei anterioare încălcării obligaţiei de a nu face se determină pe bază de expertiză sau de alte documente justificative, de către executorul judecătoresc, potrivit dispoziţiilor art. 628 NCPC.

Dacă debitorul este obligat să facă ceva, obligaţie pe care însă nu o respectă, şi este de drept în întârziere, conform art. 1528 Noul Cod Civil, creditorul are posibilitatea ca, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuşi sau să facă să fie executată obligaţia. în situaţiile în care debitorul nu este de drept în întârziere, creditorul poate executa obligaţia instituită în sarcina debitorului doar dacă îl înştiinţează pe debitor fie odată cu punerea în întârziere, fie ulterior acesteia.

Măsuri eficiente pentru aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor cuprinse într-o hotărâre judecătorească sunt prevăzute şi în Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 24 alin. (1) din lege, „Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii".

Dar legea nu se mulţumeşte cu stabilirea unui termen în care hotărârea pronunţată în materia contenciosului administrativ trebuie adusă la îndeplinire. Ea cuprinde şi un sistem de măsuri apte a impune executarea hotărârii rămase definitivă, într-o materie în care intervenţia promptă a justiţiei se impune, ca o garanţie a salvgardării drepturilor omului, în acest sens, art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 dispune că, „în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la penalităţi, în condiţiile art. 894 din Codul de procedură civilă" (devenit art. 905 în urma republicării - n.n.). Deşi legea nu o spune în mod expres, amenda trebuie să se facă venit la buget, întrucât ea nu joacă locul unei despăgubiri.

în considerarea dispoziţiilor legale prezentate, se poate afirma că legea a instituit două mijloace juridice de natură a impune executarea hotărârii rămase definitivă:

a) obligarea conducătorului autorităţii administrative la plata unei amenzi pentru fiecare zi de întârziere şi

b) obligarea la penalităţi pentru întârziere.

Astfel cum am arătat, amenda se face venit la stat, dar ea joacă un rol pozitiv în constrângerea autorităţii publice de a proceda la executarea hotărârii rămase definitivă.

Sancţiunea şi despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se aplică, respectiv se acordă de instanţa de executare, la cererea reclamantului. Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea părţilor.

Legea contenciosului administrativ instituie şi o sancţiune cu caracter penal. în acest sens, art. 24 alin. (3) din acest act normativ dispune că „Neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de instanţa de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data aplicării amenzii prevăzute la alin. (2), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 2.500 lei la 10.000 lei".

Răspunde