Art. 903 Noul Cod de Procedură Civilă Executarea obligaţiei de a face Dispoziţii comune Executarea silită a altor obligaţii de a face sau a obligaţiilor de a nu face

în ceea ce priveşte executarea în natură a obligaţiilor care nu presupun participarea personală a debitorului (cum ar fi obligaţia de a demola o construcţie, de a reface sau de a retrage un gard, de a muta o fereastră sau de a o închide, de a tăia un arbore etc.), aceasta poate fi realizată de către creditor, pe cheltuiala debitorului.

Procedura de executare a obligaţiei de a face începe prin comunicarea încheierii de încuviinţare a executării debitorului, prin care i se pune în vedere acestuia ca, în termen de 10 zile, să îşi îndeplinească benevol obligaţia la care se referă titlul executoriu.

Citește mai mult

Atunci când debitorul nu se conformează unei obligaţii de a face stabilite printr-un titlu executoriu în termenul ce i-a fost acordat prin încheierea de încuviinţare a executării, instanţa de executare îl poate autoriza pe creditor (prin încheiere executorie, dată cu citarea părţilor) să o aducă el însuşi (sau prin alte persoane) la îndeplinire; în această ipoteză, dacă debitorul se opune la executarea obligaţiei de către creditor, acesta poate obţine concursul organelor forţei publice, prin intermediul executorului judecătoresc.

Având în vedere faptul se prevede expres că executarea se face pe cheltuiala debitorului, nu este necesară obţinerea de către creditor a unui titlu executoriu cu privire la sumele cheltuite cu executarea.

Eventualul refuz al debitorului de a-şi executa obligaţia nu este necesar să fie unul expres, ci acesta s-ar putea deduce şi din simplul fapt al neexecută-rii în termenul de 10 zile, care curge de la data comunicării încheierii de încuviinţare a executării.

Prevederea cuprinsă în art. 903 urmăreşte valorificarea aceluiaşi drept al creditorului de a fi autorizat el să execute obligaţia de a face, în cadrul executării silite, fără a fi înlăturat dreptul de a-l valorifica pe calea acţiunii civile întemeiate pe dispoziţiile art. 1528 şi art. 1529 Noul Cod Civil care reglementează executarea silită în natură a obligaţiilor de a face şi de a nu face.

Dispoziţiile referitoare la executarea silită a obligaţiilor de a face se aplică şi obligaţiilor de a nu face, potrivit prevederilor art. 904 NCPC, însă sunt inaplicabile în privinţa obligaţiei de a face care implică faptul personal al debitorului, a obligaţiei de predare a unui bun imobil/mobil determinat, în privinţa acesteia din urmă fiind aplicabile dispoziţiile exprese ale art. 905 NCPC.

în jurisprudenţă s-a decis că, „prin raportare la obligaţia cuprinsă în titlul executoriu, şi anume retragerea de pe piaţă a unor anumite medicamente, nu interesează, sub aspectul executării silite, locul unde se află medicamentele, relevant fiind locul situării sediului debitorului, întrucât obiectul obligaţiei supuse executării constă în acţiunea pozitivă a debitoarei, ca entitate juridică, de a lua măsurile ce se impun pentru a asigura retragerea din comerţ a produselor în discuţie, indiferent unde se află acestea".