Art. 210. Noul Cod Penal Traficul de persoane Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile
| Comentarii |
|
Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile
Art. 210.
Traficul de persoane
(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârşită:
a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;
b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;
c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane,
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Traficul de persoane săvârşit de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani.
(3) Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.
Noul Cod Penal actualizat prin:Legea 187/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal din 24 octombrie 2012, Monitorul Oficial 757/2012;
| ← Art. 209 Noul Cod Penal Sclavia Traficul şi exploatarea... | Art. 211 Noul Cod Penal Traficul de minori Traficul şi... → |
|---|
Citește mai mult
care mă internau traficandu-ma religios și menținându-si poziția contradictorie Împotriva Libertății mele religioase și de închinare În DUH și în Adevăr în conform cu Cerințele SCRIPTURILOR CREȘTINE ! Ce este de făcut ?Incriminarea din noul Cod penal este de natură să evite interpretările diferite şi practica neunitară creată în aplicarea textelor din legea penală specială, reprezentând, totodată, transpunerea în dreptul penal intern a obligaţiilor rezultate din actele juridice internaţionale la care România este parte1*1.
Sub aspectul obiectului juridic,
Citește mai mult
traficul de persoane se deosebeşte de infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal sau de alte infracţiuni prin care se încalcă libertatea persoanei. Ea constituie o infracţiune mijloc, în vederea realizării unui anumit scop, rezultat din exploatarea victimei.Dacă victima infracţiunii este un minor, împrejurare cunoscută de către făptuitor, încadrarea juridică se va face în infracţiunea de trafic de minori (art. 211 NCP).
Elementul material al laturii obiective se realizează prin una sau unele dintre cele cinci acţiuni olternative enumerate în mod limitativ, constând în: recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane.
Noul Cod penal incriminează fapta de adăpostire a victimei, spre deosebire de legea speciala privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, care incrimina fapta de cazare.
în oricare dintre cele cinci modalităţi alternative, fapta constituie infracţiunea de trafic de persoane numai dacă este săvârşită prin: constrângere (noţiune care a înlocuit expresia „prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere" din reglementarea anterioară), răpire, inducere în eroare (folosită de legiuitor în locul expresiei „fraudă ori înşelăciune" din legea specială) sau abuz de autoritate; profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane (această din urmă sintagmă nu se regăsea în vechea reglementare); prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane.
Existenţa infracţiunii este condiţionată şi de scopul săvârşirii faptei, constând în exploatarea victimei, în sensul art. 182 NCP.
Fapta constituie infracţiune chiar şi atunci când a fost săvârşită cu consimţământul victimei, deoarece, potrivit alin. (2) al textului analizat, consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie o cauză justificativă (o astfel de dispoziţie se regăsea anterior şi în Legea nr. 678/2001, la art. 16, dar, spre deosebire de noua reglementare, consimţământul victimei nu constituia o cauză justificativă, instituţie pe care legislaţia penală anterioară nu o cunoştea, ci se prevedea că acesta „nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului").
Sancţiunea constă în închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, aceleaşi pedepse fiind prevăzute şi anterior.
Infracţiunea este mai gravă, potrivit alin. (2) al art. 210 NCP, atunci când traficul de persoane este săvârşit de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. Agravanta ia în considerare calitatea subiectului activ, aceea de funcţionar public. Pentru existenţa formei agravate, este necesar ca funcţionarul public să săvârşească fapta în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, în caz contrar reţinându-se forma de bază din alin. (1). Aceasta este singura circumstanţă de agravare care a fost preluată din reglementarea anterioară, care mai prevedea şi următoarele (art. 12 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001): săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună; s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii; fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.
Sancţiunea constă în închisoare de la 5 la 12 ani, spre deosebire de reglementarea anterioară, potrivit căreia sancţiunea consta în închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Trebuie observat faptul că, pentru varianta agravată a infracţiunii de trafic de persoane, legiuitorul nu a prevăzut pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, deşi a făcut acest lucru în cazul formei simple a infracţiunii.
La fel ca în reglementarea anterioară [art. 15 alin. (1) din Legea nr. 678/2001], tentativa la infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 210 NCP se pedepseşte (art. 217 NCP).
Legea penala mai favorabilă. Prin renunţarea la unele variante agravate, noul Cod penal este legea mai favorabilă. Din punct de vedere al regimului sancţionator, pentru varianta simplă nu se va pune problema legii penale mai favorabile, având în vedere că ambele reglementări prevăd aceeaşi sancţiune. Pentru varianta agravată, noul Cod penal este lege mai favorabilă, deoarece reduce maximul special de la 15 ani la 12 ani şi, în plus, nu se mai prevede pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi.
Legea nr. 678/2001:
► art. 12: „(1) Constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, şi
Citește mai mult
se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Traficul de persoane săvârşit în una dintre următoarele împrejurări: a) de două sau mai multe persoane împreună; b) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii; c) de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. (3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi”;► art. 15 alin. (1): „Tentativa infracţiunilor prevăzute la art. 12-14 se pedepseşte”;
► art. 16: „Consimţământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului”.
Legislaţie conexă:
► art. 5 alin. (3) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
► Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane (M. Of. nr. 783 din 11 decembrie 2001);
► Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva