Art. 60 Noul Cod Penal Regimul închisorii Închisoarea Pedepsele principale

Secţiunea privind pedeapsa închisorii din noul Cod penal nu cuprinde decât definiţia legală a acestei pedepse şi limitele sale generale. Legiuitorul nu a mai pâstrat în această secţiune nici dispoziţiile referitoare la regimul de executare, reglementate separat prin Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, nici pe cele privitoare la liberarea condiţionată, acestea din urmă fiind grupate într-o secţiune distinctă din prezentul titlu (Capitolul V, Secţiunea a 6-a).

Spre deosebire de Codul

Citește mai mult

penal din 1969, noul Cod penal oferă o definiţie legală a pedepsei închisorii, aceasta constând în privarea de libertate pe o durată determinată.

Reeritor la limitele generale ale acestei pedepse principale, ele sunt identice cu cele prevăzute în legislaţia anterioară (art. 53 pct. 1 lit. b) CP 1969], şi anume între 15 zile şi 30 de ani. Pentru infracţiunile din partea specială a noului Cod penal sunt prevăzute pedepse între o lună şi 20 de ani. Prin urmare, aplicarea unei pedepse cu închisoarea peste 20 de ani poate avea loc numai prin aplicarea unui spor ca urmare a reţinerii unei circumstanţe agravante ori ca urmare a pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului de infracţiuni ori a recidivei.

Pedeapsa închisorii este cea mai utilizată pedeapsă principală, ea fiind prevăzută de lege pentru cele mai multe dintre infracţiuni fie ca pedeapsă principală unică, fie ca pedeapsă principală alternativă alături de pedeapsa amenzii, în unele cazuri, sau alături de pedeapsa detenţiunii pe viaţă, în alte cazuri.

Legea penală mai favorabilă. Nefiind deosebiri între textul analizat şi art. 53 pct. 1 lit. b) CP 1969, nu se va pune problema legii penale mai favorabile.

În Noul Cod Penal, pedepsele principale pentru persoana fizică sunt detenţiunea pe viaţă (care are o durată nedeterminată), închisoarea (între 15 zile - 30 ani) şi amenda (se introduce sistemul zilelor-amendă: pedeapsa este între 30-400 zile a câte 10-500 lei ziua). Dacă nu se plăteşte amenda, se înlocuieşte cu închisoarea (pentru rea-credinţă) sau cu muncă în folosul comunităţii (pentru imposibilitate de plată). În cazul unor infracţiuni comise pentru obţinerea unui folos material, judecătorul poate aplica pe lângă pedeapsa închisorii, şi pe cea a amenzii.

Dacă o persoană este găsită

Citește mai mult

vinovată, judecătorul are posibilitatea să dispună condamnarea acesteia la pedeapsa închisorii cu executare în penitenciar, cu suspendare sub supraveghere, dacă pedeapsa aplicată este de cel mult 3 ani (termenul de încercare 2-4 ani; supravegherea revine serviciului de probaţiune; nu mai operează reabilitarea de drept la sfârşitul termenului de încercare; implică şi prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii), să renunţe la aplicarea pedepsei pentru infracţiunile sancţionate de lege cu închisoarea de maxim 5 ani închisoare (judecătorul aplică un avertisment) sau să amâne aplicarea pedepsei dacă a stabilit o pedeapsă de maxim doi ani închisoare pentru o infracţiune sancţionată de lege cu închisoarea de maxim 7 ani (judecătorul acordă un termen de supraveghere de doi ani în care condamnatul trebuie să îndeplinească anumite obligaţii).

Reţinerea circumstanţelor atenuante duce la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, iar în cazul celor agravante se poate aplica o pedeapsă până la maximul special, cu posibilitatea unui spor de 2 ani peste acest maxim. Cel care repară integral prejudiciul cauzat până la primul termen de judecată, beneficiază obligatoriu de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

Pluralitatea de infracţiuni se sancţionează mai aspru: dacă se comit mai multe infracţiuni în concurs, pedeapsa rezultantă e stabilită potrivit sistemului de cumul juridic, dar cu un spor

1

obligatoriu şi fix - de exemplu, pentru pedepse cu închisoarea, judecătorul va aplica pedeapsa cea mai grea şi un spor de o treime din celelalte pedepse stabilite, iar pentru o pedeapsă cu închisoarea şi una cu amenda, se aplică amândouă; pentru recidivişti (primul termen al recidivei urcă de la 6 luni la 1 an închisoare), dacă noua infracţiune este comisă postcondamnatoriu, la noua pedeapsă se aplică restul neexecutat din pedeapsa anterioară, iar dacă noua infracţiune este comisă postexecutoriu, limitele pedepsei pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.

Pentru infracţiunile continuate şi cele complexe, pedeapsa poate urca până la maximul special, la care se poate adaugă un spor de 3 ani. Infracţiunea continuată a fost regândită, fapta nemaiputând fi calificată ca atare decât dacă este îndreptată împotriva aceleiaşi persoane vătămate.