Art. 75 Noul Cod Penal Circumstanţe atenuante Circumstanţele atenuante şi circumstanţele agravante Individualizarea pedepselor
| Comentarii |
|
Individualizarea pedepselor
SECŢIUNEA a 2-a
Circumstanţele atenuante şi circumstanţele agravante
Art. 75
Circumstanţe atenuante
(1) Următoarele împrejurări constituie circumstanţe atenuante legale:
a) săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă;
b) depăşirea limitelor legitimei apărări;
c) depăşirea limitelor stării de necesitate.
d) acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracţiune, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, dacă făptuitorul nu a mai beneficiat de această circumstanţă într-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei. Circumstanţa atenuantă nu se aplică în cazul săvârşirii următoarelor infracţiuni: contra persoanei, de furt calificat, tâlhărie, piraterie, fraude comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice, ultraj, ultraj judiciar, purtare abuzivă, infracţiuni contra siguranţei publice, infracţiuni contra sănătăţii publice, infracţiuni contra libertăţii religioase şi respectului datorat persoanelor decedate, contra securităţii naţionale, contra capacităţii de luptă a forţelor armate, infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de război, a infracţiunilor privind frontiera de stat a României, a infracţiunilor la legislaţia privind prevenirea şi combaterea terorismului, a infracţiunilor de corupţie, infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, a celor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, a infracţiunilor privitoare la nerespectarea regimului materiilor explozive, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, privind regimul juridic al drogurilor, privind regimul juridic al precursorilor de droguri, a celor privind spălarea banilor, privind activităţile aeronautice civile şi cele care pot pune în pericol siguranţa zborurilor şi securitatea aeronautică, privind protecţia martorilor, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, a celor privind traficul de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, privind prevenirea şi combaterea pornografiei şi a celor la regimul adopţiilor.
(2) Pot constitui circumstanţe atenuante judiciare:
a) eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii;
b) împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.
Noul Cod Penal actualizat prin:Legea 187/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal din 24 octombrie 2012, Monitorul Oficial 757/2012;
| ← Art. 74 Noul Cod Penal Criteriile generale de individualizare a... | Art. 76 Noul Cod Penal Efectele circumstanţelor atenuante... → |
|---|
Prima circumstanţă atenuantă legală o reprezintă provocarea din partea victimei, provocare care trebuie să îndeplinească anumite condiţii prevăzute expres de lege: pe de o parte, trebuie să producă o stare de puternică tulburare sau emoţie, stare în care infractorul să săvârşească fapta, şi, pe de altă parte, trebuie să fie produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii sau prin altă acţiune ilicită gravă.
A doua
Citește mai mult
circumstanţă atenuantă legală este depăşirea limitelor legitimei apărări, adică situaţia în care infracţiunea este săvârşită printr-un răspuns disproporţionat la atacul din partea victimei, iar acest răspuns disproporţionat nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi considerat un exces neimputabil în sensul art. 26 alin. (1) NCP. Evident, trebuie să fie îndeplinite toate celelalte condiţii ale legitimei apărări prevăzute în art. 19 NCP.A treia circumstanţă atenuantă legală o reprezintă depăşirea limitelor stării de necesitate, adică situaţia unei persoane aflate în ipoteza prevăzută de art. 20 NCP, dar care săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală dându-şi seama, în momentul comiterii faptei, că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat. în aceste condiţii, fapta sa nu poate fi considerată nici un exces neimputabil, în sensul art. 26 alin. (2) NCP, însă reprezintă o circumstanţă atenuantă legală.
Ultima astfel de circumstanţă este cea în care făptuitorul a acoperit integral prejudiciul material cauzat prin infracţiune în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată în fond, cu condiţia ca el să nu mai fi beneficiat de această circumstanţă într-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei. Această circumstanţă atenuantă legală nu se aplică în cazul săvârşirii unor infracţiuni cu un grad de pericol social ridicat, prevăzute expres de art. 75 alin. (1) lit. d) NCP.
Primele trei circumstanţe atenuante legale au fost preluate din art. 73 CP 1969. Elementul de noutate îl reprezintă ultima circumstanţă prezentată mai sus, care a fost inspirată din art. 741 CP 1969 şi din jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la acesta. Principala critică pe care instanţa de contencios constituţional a adus-o art. 741 CP 1969 a fost aceea că putea conduce la afectarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţia României, deoarece condiţiona efectele sale de un anumit moment procesual, soluţionarea cauzei în primă instanţă, devenind astfel inaplicabil pentru persoanele ale căror procese se aflau într-un stadiu mai avansat la intrarea în vigoare a legii. Textul analizat a introdus un criteriu temporal diferit de aplicare a acestei circumstanţe atenuante, şi anume până la primul termen de judecată. Astfel, în situaţiile tranzitorii, norma se aplică tuturor persoanelor care până la primul termen de judecată după intrarea ei în vigoare acoperă integral prejudiciul material cauzat prin infracţiune, indiferent de faza în care se află judecarea procesului penal. O astfel de soluţie legislativă a fost deja confirmată de către Curtea Constituţională în cazul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. O altă critică pe care instanţa de contencios constituţional a adus-o art. 741 CP 1969 a fost aceea că, prin terminologia imprecisă folosită, norma legală era lipsită de previzibilitate. Prin această critică era vizată în special împrejurarea că domeniul de aplicare al normei supuse controlului de constituţionalitate nu era în mod clar delimitat. Acest neajuns a fost remediat prin art. 75 alin. (1) lit. d) NCP, norma fiind aplicabilă tuturor infracţiunilor cauzatoare de prejudicii materiale, cu excepţia celor excluse expres prin textul de lege.
Conform art. 75 alin. (2) NCP, circumstanţe atenuante judiciare pot fi eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea consecinţelor infracţiunii, precum şi împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului. Spre deosebire de norma anterioară corespondentă (art. 74 CP 1969), care prevedea în alin. (2) că enumerarea împrejurărilor ce pot constitui circumstanţe atenuante are un caracter exemplificativ, textul de lege analizat nu mai specifică acest lucru. Chiar dacă s-ar considera că enumerarea din art. 75 alin. (2) NCP nu ar mai fi exemplificativă, ca în norma penală anterioară, ci limitativă, totuşi, domeniul său de aplicare ar fi suficient de întins, dată fiind formularea foarte generală a celor două împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuante judiciare.
Legea penală mai favorabilă. în comparaţie cu art. 73 CP 1969, art. 76 NCP reprezintă legea penală mai favorabilă, deoarece consacră o circumstanţă atenuantă suplimentară, şi anume cea prevăzută de lit. d) a alin. (1).
Comparativ u art. 74 CP 1969, noua reglementare nu a mai reţinut printre circumstanţele atenuante judiciare conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii, această împrejurare putând fi eventual avută în vedere de către instanţă doar ca un criteriu general de individualizare a pedepsei. Pentru acest motiv, legea penală mai favorabilă este legea veche.
Din criteriile generale prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. f) şi
Citește mai mult
g) NCP, coroborate cu renunţarea la circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. 1969, putem deduce că atitudinea infractorului faţă de organele judiciare, conduita bună înainte de săvârşirea infracţiunii, nivelul de educaţie, vârsta sau situaţia familială vor putea fi valorificate numai ca circumstanţe generale de individualizare, şi nu ca circumstanţe atenuante judiciare.Cu privire la circumstanţele atenuante judiciare, observăm că legiuitorul a înlăturat caracterul exemplificativ al enumerării, însă, în cazul împrejurărilor legate de fapta comisă, alin. (2) lit. b) permite instanţei să identifice acele împrejurări legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului. Per a contrario, împrejurările legate de persoana inculpatului pot fi avute în vedere numai drept circumstanţe generale de individualizare, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. d), f) şi g) NCP.
Spre deosebire de circumstanţele atenuante legale, reţinerea unei circumstanţe atenuante de organul judiciar este facultativă. Totusi, dacă instanţa de judecată a reţinut incidenţa unei astfel de circumstanţe, efectul atenuant este obligatoriu.
Conform art. 147 alin. (1) NCP, în cazul existenţei unor cauze de atenuare, persoanei juridice i se aplică regimul amenzii prevăzut de lege pentru persoana fizică.
► art. 73: „Circumstanţe atenuante. Următoarele împrejurări constituie circumstanţe atenuante: a) depăşirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate; b) săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă”;
► art. 74: „împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuante. (1) Următoarele împrejurări pot fi considerate circumstanţe atenuante: a)
Citește mai mult
conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii; b) stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită; c) atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor. (2) împrejurările enumerate în prezentul articol au caracter exemplificativ".Efectele circumstanţelor atenuante sunt reglementate astfel:
- în cazul detenţiunii pe viaţă, atunci când există circumstanţe atenuante, instanţa este obligată să înlocuiască această pedeapsă cu pedeapsa închisorii între 10 şi 20 de ani;
- în cazul pedepsei închisorii, se reduc cu o treime
Citește mai mult
limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege şi nu mai este permisă înlocuirea pedepsei închisorii cu amenda ca efect al circumstanţelor atenuante;- în cazul amenzii, se reduc cu o treime limitele legale ale pedepsei. Reducerea va opera doar asupra numărului de zile-amendă, nu şi asupra sumei corespunzătoare unei zile-amendă;
- în cazul pedepselor complementare, acestea nu mai sunt afectate de circumstanţele atenuante.