Art. 341 Noul Cod de Procedură Penală Soluţionarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară Plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală
| Comentarii |
|
Plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală
Art. 341
Soluţionarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară
(1) După înregistrarea plângerii la instanţa competentă, aceasta se trimite în aceeaşi zi judecătorului de cameră preliminară. Plângerea greşit îndreptată se trimite pe cale administrativă organului judiciar competent.
(2) Judecătorul de cameră preliminară stabileşte termenul de soluţionare, care este comunicat, împreună cu un exemplar al plângerii, procurorului şi părţilor, care pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii. Petentului i se va comunica termenul de soluţionare. Persoana care a avut în cauză calitatea de inculpat poate formula cereri şi ridica excepţii şi cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale.
(3) Procurorul, în termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicării prevăzute la alin. (2), transmite judecătorului de cameră preliminară dosarul cauzei.
(4) În situaţia în care plângerea a fost depusă la procuror, acesta o va înainta, împreună cu dosarul cauzei, instanţei competente.
(5) Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor.
(6) În cauzele în care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluţii:
a) respinge plângerea, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată;
b) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală;
c) admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.
(7) În cauzele în care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară:
1. respinge plângerea ca tardivă sau inadmisibilă;
2. verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, după caz, sancţionează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii şi:
a) respinge plângerea ca nefondată;
b) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală;
c) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală, când probele legal administrate sunt suficiente, trimiţând dosarul spre repartizare aleatorie;
d) admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.
(8) Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă.
(9) În cazul prevăzut la alin. (7) pct. 2 lit. c), în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul şi inculpatul pot face, motivat, contestaţie cu privire la modul de soluţionare a excepţiilor privind legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale. Contestaţia nemotivată este inadmisibilă.
(10) Contestaţia se depune la judecătorul care a soluţionat plângerea şi se înaintează spre soluţionare judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară ori, când instanţa sesizată cu plângere este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completului competent potrivit legii, care se pronunţă prin încheiere motivată, fără participarea procurorului şi a inculpatului, putând dispune una dintre următoarele soluţii:
a) respinge contestaţia ca tardivă, inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată şi menţine dispoziţia de începere a judecăţii;
b) admite contestaţia, desfiinţează încheierea şi rejudecă plângerea potrivit alin. (7) pct. 2, dacă excepţiile cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale au fost greşit soluţionate.
(11) Probele care au fost excluse nu pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei.
Noul Cod de Procedură Penală actualizat prin:Lege nr. 255/2013 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale din 19 iulie 2013, Monitorul Oficial 515/2013;
| ← Art. 340 Noul Cod de Procedură Penală Plângerea împotriva... | Art. 342 Noul Cod de Procedură Penală Obiectul procedurii în... → |
|---|
Solutia pe scurt: În baza art. 341 al.6 lit. b) Cod procedură penală, admite plângerea formulată de petenta Asociatia de Proprietari Exercitiu 485 Pitesti şi, în consecinţă: Desfiinţează Ordonanţa de clasare din 14.03.2018 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, în dosarul nr. 1392/P/2012 şi trimite cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale. Definitivă. Pronunţată în camera de consiliu din data de 04 iulie 2018.
Documen
Citește mai mult
Lugoj. Trimite cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj în vederea completării urmăririi penale cu privire la intima?ii... , cerceta?i sub aspectul săvârşirii infracţiunii de în?elăciune, faptă prev. ?i ped. de art.244 C.pen. Respinge solicitarea intima?ilor cu privire la obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată-onorariu avocat. În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunţată în şedinţa camerei de consiliu astăzi 28.07.2017.Ce se poate face impotriva acestei decizii?
Citește mai mult
Lugoj. Trimite cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj în vederea completării urmăririi penale cu privire la intima?ii M.P si M.A., cerceta?i sub aspectul săvârşirii infracţiunii de în?elăciune, faptă prev. ?i ped. de art.244 C.pen. Respinge solicitarea intima?ilor cu privire la obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată-onorariu avocat. În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunţată în şedinţa camerei de consiliu astăzi 28.07.2017.Ce se poate face impotriva acestei decizii?
A. am dreptul sa atac in instanta orice act al procurorului, comisiv sau omisiv, cf. art. 21 din CR si conform DECIZIA nr.486 din 2 decembrie 1997 a Curtii Constitutionale referitoare la exceptia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală a CCR
In dovedire citez din DECIZIA nr.486 din 2 decembrie 1997 a CCR
“
Admite excepţia de neconstituţionalitate invocată de Rusti
Citește mai mult
Ioan în Dosarul nr. 3.298/1997 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi constată că art. 278 din Codul de procedură penală este constituţional numai în măsura în care nu opreşte persoana nemulţumită de soluţionarea plângerii împotriva măsurilor sau actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta şi care nu ajung în faţa instanţelor judecătoreşti să se adreseze justiţiei în temeiul art. 21 din Constituţie, ce urmează să se aplice în mod direct.“
In fapt, deoarece textul legii cf. art. 278 din vechiul CPP a fost transpus in art. 339 din noul CPP, efectele DECIZIEI nr.486 din 2 decembrie 1997 a CCR persista
Coroborat cu principiul legalitatii cf. art. 1 (5) din CR “În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”
Coroborat cu art. 124 (1) din CR si art. 126 (1) din CR “Justiţia se înfăptuieşte în numele legii” si “Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”
A^1. Totodata fac derogare de drept de la faptul ca legea nu prevede o cale de atac impotriva ordonantei de respingerea plangerii impotriva actelor procurorului cf. art. 339 din CPP privind alte acte ale organelor judiciare decat ordonantele de neurmarire si netrimitere in judecata, invocand art. 4 (2) din Legea 303/2004 “Judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă”,
coroborand cu art. 21 (2) din Constitutia Romaniei privind dreptul accesului la justitie “Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”, si art. 6 (2) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara “Accesul la justiţie nu poate fi îngrădit”,
coroborat cu art. 1 (5) din Constitutia Romaniei privind principiul legalitatii si suprematia Constitutiei “În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie” conform caruia legea se interpreteaza in totalitatea sa, cu respectarea ordinii ierarhice a legilor, adica a suprematiei Contitutiei din care-si extrag forta juridica legile in sensul ca normeaza realizarea drepturilor persoanelor si nu pot fi in contradictie cu Constitutia, iar codurile de procedura isi extrag forta juridica din legile a caror aplicare o normeaza, si din Constitutie, cu care iarasi nu pot fi in contradictie deoarece aceasta atrage nulitatea de drept a actului normativ
B. Deasemenea invoc faptul ca efectele Deciziei ICCJ 57/2007 care erau oricum contradictorii legii, precum este si nemotivata in fapt si de drept in conditiile legii precum demonstrez prin faptul ca era contradictorie DECIZIEI nr. 486 din 2 decembrie 1997 a CCR,
au incetat cf. art. 474^1 din NCPP deoarece art. 278 din VCPP continea textul "Plângerea formulată împotriva soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă", ceea ce a generat problema de drept solutionata de CCR prin DECIZIA nr. 486 din 2 decembrie 1997. Articolul corespondent 339 din NCPP a fost armonizat cu DECIZIA nr.486 din 2 decembrie 1997 a CCR - textul prin care se subintelegea inadmisibilitatea sesizarii instantei in art. 278 din VCPP fiind inlocuit cu textul “Ordonantele prin care se solutioneaza plangerile impotriva solutiilor, actelor sau masurilor nu mai pot fi atacate cu plangere la procurorul ierarhic superior si se comunica persoanei care a facut plangerea si celorlalte persoane interesate.” prin care nu se mai poate interpreta prin “plangere”, sesizarea instantei
In dovedire invoc legea
Codul de procedura penala
Art. 474^1 - Incetarea sau modificarea efectelor deciziei modif OUG 3/2014
Efectele deciziei inceteaza in cazul abrogarii, constatarii neconstitutionalitatii ori modificarii dispozitiei legale care a generat problema de drept dezlegata, cu exceptia cazului in care aceasta subzista in noua reglementare.
B^1. Facand derogare de la conflictul aparent dintre Decizia nr. 57/2007 a ICCJ si DECIZIA nr. 486 din 2 decembrie 1997 a CCR, ambele fiind obligatorii pentru instante, desi obligativitatea deciziilor Curtii Constitutionale ia precedenta in fata obligativitatii deciziilor ICCJ deoarece Curtea Constitutionala se pronunta asupra legii, si mai ales privind raportul actului normativ cu legea suprema, Constitutia Romaniei, si “judecatorii sunt independenti si se supun numai legii”, cf. art. 124 (1) din CR, respectiv “justitia se infaptuieste in numele legii” cf. art. 124 (1) din CR, pe cand ICCJ se pronunta asupra interpretarii legii in sensul respectarii principiului aplicarii unitare a legii care este in conflict cu principiul legalitatii daca interpretarea principiului aplicarii unitare a legii priveste interpretarea legii ca pe o democratie supusa votului judecatorilor si altor actori in recursul in interesul legii, si nu dictaturii legii ce instituie statul de drept, ceea ce deasemenea incalca principiul separarii puterilor in stat, interpretarea vointei poporului fiind prerogativa alesilor poporului care o materializeaza prin elaborarea corpului legislativ fata de care judecatorii se supun in exclusivitate, rezultand ca deciziile ICCJ date in recursul in interesul legii reprezinta deasemenea un conflict cu principiul independentei judecatorului, definit prin supunerea exclusiva fata de lege cf. art. 124 (2) din CR,
invoc art. 4 (2) din Legea 303/2004 “Judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă”
C. In concluzie pot ataca in instanta orice act al procurorului comisiv sau omisiv cf. art. 21 din CR si conform DECIZIA nr.486 din 2 decembrie 1997 a CCR,
coroborand cu art. 21 (2) din Constitutia Romaniei privind dreptul accesului la justitie “Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”, si art. 6 (2) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara “Accesul la justiţie nu poate fi îngrădit”,
coroborat cu art. 1 (5) din Constitutia Romaniei privind principiul legalitatii si suprematia Constitutiei “În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie” conform caruia legea se interpreteaza in totalitatea sa, cu respectarea ordinii ierarhice a legilor, adica a suprematiei Contitutiei din care-si extrag forta juridica legile in sensul ca normeaza realizarea drepturilor persoanelor si nu pot fi in contradictie cu Constitutia, iar codurile de procedura isi extrag forta juridica din legile a caror aplicare o normeaza, si din Constitutie, cu care iarasi nu pot fi in contradictie deoarece aceasta atrage nulitatea de drept a actului normativ,
coroborand cu art. 349 din CPP “Instanta de judecata solutioneaza cauza dedusa judecatii cu garantarea respectarii drepturilor subiectilor procesuali si asigurarea administrarii probelor pentru lamurirea completa a imprejurarilor cauzei in scopul aflarii adevarului, cu respectarea deplina a legii”, ceea ce exprima vointa legiuitorului inclusiv in actul normativ privind faptul ca legea se interpreteaza in totalitatea sa
Detalii: legeaz.net/monitorul-oficial-36-2016/decizia-iccj-33-2015-aplicare-art-341-alin-6-lit-c-ncpp
Puteti face revizuirea, contestatia in anulare, plangere penala magistratilor (o luati de la capat), CEDO, chemare in judecata civila, si mai sunt alte tehnicalitati cum ar fi sa faceti plangere impotriva altor acte ale procurorului din dosar din prealabil, care daca sunt in legatura le anuleaza pe cele ulterioare...
2008, Inalta Curte de Casatie si Justitie, a stabilit ca, cererea de revizuire indreptata impotriva unei hotarari judecatoresti definitive, pronuntata in temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a) si b) din Codul de procedura penala anterior [ corespondent cu art. 341 alin. (6) (7) din Codul de procedura penala actual], este inadmisibila. Decizia Curtii ramane obligatorie pentru instante in conditiile in care dispozitiile legale actuale nu contin modificari de natura sa afecteze aplicabilitatea acesteia."
"17. Curtea constată că, în prezenta cauză, autorul excepției critică, de această dată, dispozițiile legale criticate cu privire la soluția legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță "în camera de consiliu", întrucât în acest mod se realizează un act de justiție secretă și netransparentă.
18. Cu privire la această critică, Curtea constată că argumentele autorului excepției nu pot fi primite, deoarece o astfel de procedură este de esența judecătorului de cameră preliminară. Astfel, potrivit art. 54 din Codul de procedură penală, acesta, pe lângă competența
Citește mai mult
de a soluționa plângerile împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată și de a verifica legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală, verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror și soluționează și alte situații expres prevăzute de lege. Judecătorul de cameră preliminară are competențe care se circumscriu unei faze preliminare fazei de judecată, în așa fel încât să fie înlăturată orice posibilitate ca dosarele incorect întocmite să ajungă în fața judecătorului de fond. Prin urmare, această instituție novatoare are drept finalitate înlăturarea duratei excesive a procedurilor în faza de judecată. Așa fiind, ținând seama de obiectul controlului exercitat de judecătorul de cameră preliminară în cadrul acestei proceduri, este evident că acesta nu are caracterul unei judecăți de fond, ci al unui incident în administrarea justiției, inerent bunei funcționări a sistemului judiciar.19. Publicitatea, ca principiu al ședinței de judecată, constă în posibilitatea pe care o are orice persoană de a asista la desfășurarea judecății, constituind deopotrivă un mijloc de a prezerva încrederea opiniei publice în instanțele judecătorești.
20. Consacrarea sa este asigurată de dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale potrivit căruia orice persoană are dreptul la judecarea în mod public a cauzei sale de către o instanță care va hotărî, între altele, asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanța acestui principiu procesual, statuând că publicitatea procedurilor organelor judiciare la care se referă art. 6 paragraful 1 are ca scop protejarea justițiabililor împotriva unei "justiții secrete" și vizează dezbaterile propriu-zise ale procesului(Hotărârea din 26 septembrie 1995, pronunțată în Cauza Diennet împotriva Franței, paragraful 33). Cu toate acesta, dreptul la o ședință publică nu este absolut, motiv pentru care nu s-ar putea susține că și în situația în care, după judecarea în fond, instanța de apel învestită cu plenitudinea de jurisdicție ar fi ținută întotdeauna de o audiență publică, independent de natura problemelor asupra cărora ea ar statua (Hotărârea din 29 octombrie 1991, pronunțată în Cauza Jan Lke Andersson împotriva Suediei, paragraful 27, șl Hotărârea din 27 martie 1998, pronunțată în Cauza K.D.B. împotriva Olandei, paragraful 39). Or, în prezenta cauză supusă controlului Curții Constituționale nu poate fi pusă în discuție existența acuzației în materie penală, întrucât ceea ce analizează judecătorul de cameră preliminară este legalitatea unei soluții prin care a fost stinsă acțiunea penală. în ceea ce privește faza prealabilă a procesului (ancheta, instrumentarea cazului), Curtea europeană a considerat procedurile penale ca un întreg și, în consecință, anumite condiții impuse de art. 6, precum termenul rezonabil sau dreptul la apărare, pot fi, de asemenea, relevante la acest stadiu al procedurii, în măsura în care echitatea procesului poate fi grav încălcată prin nerespectarea inițială a acestor condiții impuse (Hotărârea din 24 noiembrie 1993, pronunțată în Cauza Imbrioscia împotriva Elveției, paragraful 36). Cu toate acestea, modul în care se aplică aceste garanții în cursul anchetei preliminare depinde de caracteristicile procedurii și de circumstanțele cauzei, iar dacă judecătorul de instrucție nu trebuie să se pronunțe cu privire la temeinicia unei "acuzații în materie penală", atunci este posibil ca anumite garanții procedurale prevăzute de art. 6 paragraful 1, cum ar fi publicitatea ședinței, să nu se aplice (Hotărârea din 8 februarie 1996, pronunțată în Cauza John Murray împotriva Marii Britanii, paragraful 62, și Hotărârea din 6 ianuarie 2010 pronunțată în Cauza Vera Fernández-Huidobro împotriva Spaniei, paragrafele 108-114).
21. De asemenea, faptul că verificările prevăzute de art. 341 din Codul de procedură penală se realizează în camera de consiliu este în deplină concordanță cu prevederile art. 127 din Legea fundamentală, potrivit cărora "Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege", și nu aduce atingere, în niciun mod, dispozițiilor constituționale invocate. Aceasta cu atât mai mult cu cât potrivit argumentelor dezvoltate în Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, Curtea Constituțională a cenzurat absența contradictorialității și oralității procedurii instituite în fața judecătorului de camera preliminară, în cazul competenței sale de a soluționa plângerile împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată. în concluzie, nu pot fi identificate niciun fel de motive care să conducă la concluzia că, în măsura în care părțile, subiecții procesuali principali și procurorul beneficiază de dreptul de a fi prezenți în fața judecătorului de cameră preliminară și de a-și susține oral interesele, absența publicului din sala de judecată este de natură a afecta dreptul la un proces echitabil."
Detalii: legeaz.net/monitorul-oficial-38-2015/decizia-ccr-702-din-27112014
Judecatorul se poate pronunta dosar cf. art. 341 (6) din CPP daca nu s-a pus in miscare actiunea penala