Codul de procedura civila dupa legea de punere in aplicare a noului cod civil
| Comentarii |
|
Legea 71 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind noul cod civil a modificat şi completat mai multe articole din actualul cod de procedură civilă (vă reamintim că noul cod de procedură civilă ar trebui să intre în vigoare în iulie 2012).
Astfel, art. 2 alin.1 litera a) al C. proc. civ. a fost abrogat. La aceasta literă se prevedea că tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani;
A mai fost abrogată şi dispoziţia codului de procedură care prevedea competenţa alternativă a unor instanţe în materia cererilor privitoare la obligaţii comerciale (art. 10 punctul 4 din C.Proc. civ). Mai exact, acest articol prevedea că, în cererile privitoare la obligaţii comerciale, pe lângă instanţa domiciliului pârâtului, mai este competentă şi instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plăţii.
O altă modificare importantă este cea a art. 282 ind.1 alin.1 a C.Proc. Civ. Conform noilor modificări, textul de lege nu mai distinge asupra acţiunilor în evacuare nesupuse apelului (în reglementarea anterioară numai acţiunile în evacuare în materie comercială nu erau supuse apelului). Prin urmare, nicio acţiune în evacuare nu se va mai putea ataca cu apel. De asemenea, tot la alin (1) al Art. 282 ind. 1, sintagma "atât în materie civilă, cât şi în materie comercială" a fost înlocuită cu o construcţie mai precisă dpdv. juridic: "indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesişti". Modificari in acelasi sens s-au efectuat în mai multe articole din capitolul "Dispoziţii privind soluţionarea litigiilor dintre profesionişti" (redenumit, la rândul său).
La art. 360 privind hotărârea arbitrală, sintagma "uzanţe comerciale" folosită în alineatul 1 al articolului precitat ("Tribunalul arbitral soluţionează litigiul în temeiul contractului principal şi al normelor de drept aplicabile, ţinând seama când este cazul şi de uzanţele comerciale") a fost înlocuită cu "uzanţe sau reguli profesionale".
Legea 71 2011 îmbunătăţeşte anumite articole printr-o scriere mai clară şi mai obişnuită limbii române actuale, păstrând totuşi ideea de bază a legiutiroului.
A se vedea, de exemplu, vechiul text al art. 586 al C.proc. civ. : "când debitorul va voi să plătească aceea ce e dator şi creditorul nu va voi să primească plata, debitorul e în drept a face ofertă reală şi a consemna ce e dator" şi noua formă a articolului: "când creditorul refuză să primească plata de la debitor, acesta din urmă este în drept să facă o ofertă reală şi să consemneze ceea ce datorează." În mod similar a fost modificat şi art. 587 al C. proc. civ. De asemenea, la art. 590 s-au adus modificări şi completări procedurii în materia ofertei de plată, adăugându-se articole noi.
La Art. 613 C. proc. civ. din capitolul privitor la divorţ, au fost adăugate două noi articole:
- Art. 613 ind. 1a care prevede că instanţa poate pronunţa divorţul fără să cerceteze temeinicia motivelor de divorţ şi fără să menţioneze despre culpa pentru desfacerea căsătoriei când cererea de divorţ este întemeiată pe culpa soţului pârât, iar acesta recunoaşte faptele care au dus la destrămarea vieţii conjugale şi dacă reclamantul este de acord;
- Art. 613 ind. 1b care prevede că instanţa va administra probe privind existenţa bolii şi starea sănătăţii soţului bolnav cu care celălalt soţ nu mai poate convieţui din această pricină si va pronunţa, potrivit Codului civil, divorţul înacest temei, fără menţiuni despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.
Tot în cadrul capitolului privind procedura divorţului, la art. 616 C. proc. civ s-a adăugat noul articol 616 ind. 2 care prevede că instanţa ia act de încetarea căsătoriei şi dispune închiderea dosarului prin hotărâre irevocabilă în cazul în care unul dintre soţi decedează în timpul procesului de divorţ. De asemenea, moştenitorii pârâtului, dacă există, vor putea continua acţiunea care se întemeiază pe culpa autorului lor, acţiune pe care instanţa o va admte numai dacă va constata culpa exclusivă a soţului pârât.
S-au adus modificări şi completări importante şi art. 617 C. proc. civ.:
(1)Instanţa va pronunţa divorţul din culpa soţului pârât atunci când, din cauza unor motive temeinice, imputabile acestuia, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
(2)Instanţa poate să pronunţe divorţul din culpa ambilor soţi, chiar atunci când numai unul dintre ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese că amândoi sunt vinovaţi de destrămarea căsătoriei.
(3)Dacă pârâtul nu a formulat cerere reconvenţională, iar din dovezile administrate rezultă că numai reclamantul este culpabil de destrămarea căsătoriei, cererea acestuia va fi respinsă ca neîntemeiată. Dispoziţiile art. 6171 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(4)Hotărârea prin care se pronunţă divorţul nu se va motiva, dacă ambele părţi solicită instanţei aceasta.
(5)În cazul divorţului prin acordul soţilor, instanţa va pronunţa divorţul fără a face menţiune cu privire la culpa soţilor.
Art. 617 ind. 1
(1)Când soţii sunt separaţi în fapt de cel puţin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divorţul, asumându-şi responsabilitatea pentru eşecul căsătoriei.
(2)În acest caz, instanţa va verifica existenţa şi durata despărţirii în fapt şi va pronunţa divorţul din culpa exclusivă a reclamantului.
(3)Dacă soţul pârât se declară de acord cu divorţul, dispoziţiile art. 6131 alin. 3–5 şi art. 619 alin. 4 se vor aplica în mod corespunzător.
De asemenea, conform noului alineat introdus la art. 619 C. proc. civ., instanţa la care hotărârea de divorţ a rămas irevocabilă este acum obligată să trimită această hotărâre, din oficiu, serviciului de stare civilă unde a fost încheiată căsătoria, Registrului naţional notarial al regimurilor matrimoniale, prevăzut de Codul civil, şi, după caz, oficiului naţional al registrului comerţului.
În materia cererilor posesorii, admisibilitatea acestora nu mai este reglementată în mod direct de codul de procedură civilă. Art. 674 care reglementa condiţiile de admisibilitate ale cererii posesorii a fost modificat făcându-se trimitere la condiţiile prevăzute de noul cod civil.
Cererile posesorii se judecă acum de urgenţă şi cu precădere, iar cererea reconvenţională şi orice alte cereri prin care se solicită protecţia unui drept în legătură cu bunul în litigiu sunt inadmisibile. (schimbări survenite prin modificarea art. 675 C. proc. civ.). De asemenea hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat o cerere posesorie are autoritate de lucru judecat într-o cerere posesorie ulterioară purtată între aceleaşi părţi şi întemeiată pe aceleaşi fapte. Însă, ea nu are o astfel de autoritate într-o cerere ulterioară privitoare la fondul dreptului (Art. 676 C. proc. civ). Dar, hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat o acţiune privitoare la fondul dreptului are autoritate de lucru judecat într-o cerere posesorie ulterioară în legătură cu acelaşi bun.
Codul de procedură în varianta sa modificată şi completată poate fi accesat aici: codul de procedură civilă actualizat.
| ← Protocol de colaborare intre Baroul Bucuresti si Curtea de Apel... | Concediul de odihna al personalului didactic din invatamant -... → |
|---|
Comentarii despre Codul de procedura civila dupa legea de punere in aplicare a noului cod civil
