Art. 7 Organismul naţional de standardizare din România
| Comentarii |
|
Organismul naţional de standardizare din România
Art. 7
Organismul naţional de standardizare îndeplineşte următoarele condiţii:
a) este o persoană juridică de drept privat, de interes public, având statut juridic de asociaţie fără scop patrimonial, care a fost creată sau înfiinţată în baza OG 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii;
b) are evaluarea favorabilă a autorităţii de stat care coordonează domeniul infrastructurii calităţii şi evaluarea conformităţii;
c) aplică principiile standardizării naţionale prevăzute la art. 4;
d) aplică, în domeniul standardizării naţionale, politicile aprobate de Guvern.
OG 39 1998 actualizată prin:Legea 355/2002 - pentru aprobarea OG 39/1998 privind activitatea de standardizare naţională în România din 6 iunie 2002, Monitorul Oficial 447/2002;
Art. 71
Organismul naţional de standardizare are următoarele atribuţii principale:
a) acordarea dreptului de utilizare a mărcilor de conformitate cu standardele naţionale, la cerere, pentru produsele şi serviciile conforme cu standardele naţionale, pe baza procedurilor proprii organismului naţional de standardizare;
b) adoptarea standardelor internaţionale, regionale şi a standardelor europene, ca standarde naţionale;
c) asigurarea funcţionării punctului de informare pentru standarde şi reglementări tehnice şi punerii la dispoziţie oricăror persoane interesate a informaţiilor din baza de date a acestuia, conform Acordului referitor la barierele tehnice din calea comerţului al Organizaţiei Mondiale a Comerţului, la care România este parte;
d) asigurarea informării publice prin editarea, publicarea şi difuzarea:
- standardelor naţionale;
- programului de standardizare naţională;
- listei cuprinzând proiectele de standarde naţionale supuse anchetei publice;
- listei cuprinzând standardele naţionale în vigoare;
- listei cuprinzând standardele naţionale anulate sau modificate;
- altor informaţii şi publicaţii relevante privind standardizarea naţională;
e) colaborarea în domeniul standardizării naţionale cu organisme similare din alte ţări;
f) colectarea, prelucrarea, stocarea şi diseminarea de informaţii şi documente din domeniul standardizării naţionale;
g) crearea unui climat favorabil aplicării standardelor naţionale în economie şi dezvoltării standardizării;
h) efectuarea de operaţiuni de import-export şi comercializare de standarde, documentaţii şi literatură de standardizare, cu respectarea prevederilor din convenţiile internaţionale sau bilaterale încheiate de organismul naţional de standardizare în acest sens;
i) elaborarea, aprobarea, reconfirmarea, modificarea şi/sau anularea standardelor naţionale;
j) elaborarea şi implementarea programului de standardizare naţională;
k) îndeplinirea oricăror alte atribuţii prevăzute în acte normative în legătură cu scopul său principal;
l) înregistrarea standardelor naţionale;
m) prestarea de servicii de consultanţă, expertiză, instruire, transfer de cunoştinţe, asistenţă tehnică şi altele asemenea în domeniul standardizării;
n) publicarea şi urmărirea modului de implementare a regulilor privind aplicarea mărcilor de conformitate cu standardele naţionale;
o) reprezentarea României şi participarea în organismele neguvernamentale internaţionale, regionale şi europene de standardizare;
p) stabilirea principiilor şi a metodologiei standardizării naţionale, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe şi cu regulile standardizării europene şi internaţionale, precum şi asigurarea reprezentării părţilor interesate în activitatea de standardizare naţională;
q) stabilirea şi publicarea regulilor de procedură privind realizarea atribuţiilor şi rezolvarea contestaţiilor;
r) gestionarea fondului documentar naţional de standardizare.
OG 39 1998 actualizată prin:Legea 355/2002 - pentru aprobarea OG 39/1998 privind activitatea de standardizare naţională în România din 6 iunie 2002, Monitorul Oficial 447/2002;
| ← Art. 6 Standardul naţional şi aplicarea acestuia | Art. 8 Organismul naţional de standardizare din România → |
|---|
