Art. 12 Dreptul de rezidenţă pentru o perioadă de peste 3 luni Condiţiile exercitării dreptului de rezidenţă pe teritoriul României de către cetăţenii Uniunii Europene, precum şi de membrii familiilor lor
| Comentarii |
|
Condiţiile exercitării dreptului de rezidenţă pe teritoriul României de către cetăţenii Uniunii Europene, precum şi de membrii familiilor lor
SECŢIUNEA a 2-a
Dreptul de rezidenţă pentru o perioadă de peste 3 luni
Art. 12
(1) Cetăţenii Uniunii Europene aflaţi în una dintre următoarele situaţii au dreptul de rezidenţă în România pentru o perioadă mai mare de 3 luni:
a) au statutul de lucrător;
b) deţin mijloace de întreţinere pentru ei şi membrii lor de familie, de regulă cel puţin la nivelul venitului minim garantat în România, şi asigurare de sănătate;
c) sunt înscrişi la o instituţie din România, acreditată în condiţiile legii, având ca obiect principal de activitate desfăşurarea de activităţi de învăţământ sau de perfecţionare a pregătirii profesionale, au asigurare de sănătate şi asigură autorităţile competente, printr-o declaraţie pe propria răspundere sau prin orice alt mijloc, că deţin mijloace de întreţinere pentru ei şi membrii lor de familie, de regulă cel puţin la nivelul venitului minim garantat în România;
d) sunt membri de familie ai unui cetăţean al Uniunii Europene care îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute la lit. a)-c) sau ai unui cetăţean român cu domiciliul ori reşedinţa în România.
(2) Membrii de familie care nu sunt cetăţeni ai Uniunii Europene pot beneficia de dreptul de rezidenţă pentru o perioadă de peste 3 luni dacă însoţesc sau se alătură ulterior cetăţeanului Uniunii Europene care îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c).
(3) Dreptul de rezidenţă are o durată determinată de perioada în care titularul îndeplineşte condiţiile de exercitare a acestuia, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.
(4) Rezidentul care s-a aflat în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. a) pentru o perioadă mai mare de un an şi ulterior a devenit şomer, în condiţiile legii, îşi păstrează dreptul de rezidenţă şi statutul de lucrător pe perioada în care este şomer.
(5) Rezidentul care a avut un contract de muncă cu o durată determinată mai mică de un an sau care s-a aflat în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. a) pentru o perioadă de cel mult 12 luni şi ulterior a devenit şomer, în condiţiile legii, îşi păstrează dreptul de rezidenţă şi statutul de lucrător pentru o perioadă de 6 luni de la data la care devine şomer.
(6) Rezidentul care nu se mai află în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. a), dar care nu a devenit şomer şi urmează un program de pregătire profesională la o instituţie dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. c) îşi păstrează dreptul de rezidenţă şi statutul de lucrător, dacă pregătirea are legătură cu domeniul în care şi-a desfăşurat anterior activitatea.
(7) Pe perioada în care rezidentul aflat în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. a) se află în incapacitate temporară de muncă datorată unei boli sau unui accident, acesta îşi menţine dreptul de rezidenţă şi statutul de lucrător.
| ← Art. 11 Dispoziţii generale Condiţiile exercitării dreptului... | Art. 13 Dreptul de rezidenţă pentru o perioadă de peste 3... → |
|---|
