Art. 27 Dispoziţii generale Restrângerea dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor Uniunii Europene şi a membrilor familiilor lor
| Comentarii |
|
Restrângerea dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor Uniunii Europene şi a membrilor familiilor lor
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 27
(1) Autorităţile române competente pot restrânge exercitarea dreptului la liberă circulaţie şi rezidenţă pe teritoriul României de către cetăţenii Uniunii Europene sau de către membrii de familie ai acestora numai din raţiuni de ordine publică, securitate naţională ori sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice.
(2) Împotriva cetăţenilor Uniunii Europene sau membrilor de familie ai acestora, indiferent de cetăţenie, care au drept de rezidenţă permanentă se pot dispune, în condiţiile legii, măsuri specifice de restrângere a dreptului la liberă circulaţie numai dacă reprezintă un pericol iminent pentru ordinea publică sau securitatea naţională.
(3) Dreptul la libera circulaţie pe teritoriul României, în cazul următoarelor categorii de cetăţeni ai Uniunii Europene, poate fi restrâns numai pentru motive imperative de securitate naţională:
a) rezidenţii cu şedere continuă şi legală pe teritoriul României în ultimii 10 ani;
b) minorii, cu excepţia cazului în care îndepărtarea este necesară pentru interesul copilului, conform prevederilor Convenţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului din 20 noiembrie 1989, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, cu modificările ulterioare.
(4) Adoptarea de către organele competente a oricărei decizii de restrângere a dreptului la liberă circulaţie, în special a celor cu privire la îndepărtarea de pe teritoriul României, dispuse în condiţiile legii, se face numai cu luarea în considerare a duratei efective a şederii persoanei în cauză pe teritoriul României, a vârstei acesteia, a stării de sănătate, a situaţiei familiale şi economice, a gradului de integrare socială şi culturală în România şi a asigurării menţinerii legăturilor sale cu ţara de origine.
(5) Dispunerea oricărei măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul României al cetăţenilor Uniunii Europene şi al membrilor familiilor lor trebuie luată numai cu respectarea principiului proporţionalităţii şi trebuie să aibă la bază exclusiv comportamentul persoanei în cauză. Acest comportament trebuie să reprezinte o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru valorile fundamentale ale societăţii. O astfel de măsură nu poate fi bazată exclusiv pe existenţa unei condamnări penale anterioare. Nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de consideraţii de prevenţie generală.
(6) Orice măsură de restrângere a dreptului la libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor Uniunii Europene şi a membrilor familiilor lor nu poate avea decât caracter temporar şi poate fi dispusă numai pentru o durată de timp limitată la perioada necesară încetării motivelor care au stat la baza adoptării acesteia.
(7) Decizia de restrângere a dreptului la liberă circulaţie se comunică cetăţeanului Uniunii Europene sau membrului de familie al acestuia, în scris, de către autoritatea care a dispus o astfel de măsură, în condiţiile legii. Decizia trebuie să conţină prezentarea precisă şi completă a tuturor motivelor de fapt şi de drept care au stat la baza dispunerii unei astfel de măsuri, implicaţiile acesteia pentru persoana în cauză, informaţii privind instanţa unde poate fi atacată decizia, termenul de introducere a acţiunii şi termenul în care cetăţeanul Uniunii Europene sau membrul de familie al acestuia trebuie să părăsească teritoriul României.
(8) Termenul în care cetăţeanul Uniunii Europene sau membrul de familie al acestuia trebuie să părăsească teritoriul României este de o lună de la data comunicării deciziei de restrângere a dreptului la liberă circulaţie, cu excepţia acelor cazuri în care autoritatea competentă emitentă a deciziei de restrângere a dreptului la liberă circulaţie constată că acesta trebuie să părăsească teritoriul României de îndată ori într-un termen mai scurt, în scopul evitării unui risc iminent şi grav de încălcare a ordinii publice, sănătăţii publice sau securităţii naţionale. În cazul expulzării care însoţeşte pedeapsa închisorii, termenul se calculează de la data executării pedepsei.
(9) Instanţa care judecă acţiunea introdusă împotriva unei decizii de restrângere a dreptului la liberă circulaţie analizează legalitatea deciziei, respectarea principiului proporţionalităţii măsurii dispuse şi a condiţiilor stabilite la alin. (1)-(8), precum şi faptele şi circumstanţele care justifică măsura dispusă.
| ← Art. 26 Limitele menţinerii dreptului de rezidenţă... | Art. 28 Dispoziţii generale Restrângerea dreptului la liberă... → |
|---|
