Art. 13 OUG 202/2002 Regimul de folosire liberă, de servituţi şi de expropriere Regimul de folosire a zonei costiere proprietate publică
| Comentarii |
|
Regimul de folosire a zonei costiere proprietate publică
SECŢIUNEA 1
Regimul de folosire liberă, de servituţi şi de expropriere
Art. 13
(1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi gospodărirea apelor poate administra terenurile proprietate publică a statului situate în zona costieră, plajele, cheiurile şi zonele de îmbăiere, în condiţiile legii.
(2) Autoritatea publică centrală pentru lucrări publice, transporturi şi locuinţă poate administra zonele libere, în condiţiile legii.
(3) Autoritatea publică centrală pentru agricultură, alimentaţie şi păduri poate concesiona terenurile proprietate publică şi privată a statului şi fondul forestier proprietate publică a statului, aflate în administrarea sa, situate în zona costieră, în condiţiile legii.
(4) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2) bunurile aparţinând domeniului public, aflate în porturi delimitate în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(5) Acordarea concesiunilor se va putea face numai în cazul în care nu sunt afectate interesele apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale sau drepturile existente. Acordarea concesiunilor pentru interesul apărării naţionale, protecţiei ţărmului sau pentru alte cazuri bine justificate care afectează terţi se va face prin plata unei juste despăgubiri în condiţiile legii.
(6) Concesionarul plajelor utilizate în scop turistic şi al zonelor de îmbăiere se poate asocia cu agenţi economici având ca profil de activitate agrementul sau alimentaţia publică, pentru desfăşurarea unor activităţi sezoniere pe plajă sau în zona de îmbăiere, cu acordul concedentului zonelor costiere şi cu avizul autorităţii publice centrale pentru turism. Aceşti agenţi economici pot ocupa zona costieră proprietate publică cu instalaţii demontabile care:
a) necesită fundaţii punctuale şi nu depăşesc nivelul solului;
b) sunt constituite din prefabricate, module şi nu necesită turnarea de betoane sau de materiale de construcţie similare;
c) sunt asamblate şi dezasamblate în mod secvenţial, fără a necesita demolări.
(7) Valabilitatea actului tehnico-juridic emis pentru astfel de instalaţii nu va putea depăşi un an. După expirarea acestui termen deţinătorul actului tehnico-juridic are dreptul şi obligaţia de a solicita un nou act tehnico-juridic. În cazul în care cererea sa este respinsă motivat sau nu depune cerere, deţinătorul are obligaţia de a demonta instalaţiile în termenul prevăzut în actul respectiv şi de a reface caracteristica arealului.
(8) Când utilizarea zonei costiere aflate în proprietate publică poate afecta sănătatea populaţiei sau proprietatea privată, concedentul are dreptul să ceară utilizatorilor garanţii financiare, în scopul prevenirii aspectelor negative şi al acordării de compensaţii băneşti în beneficiul celor afectaţi. Modul de stabilire a cuantumului garanţiilor financiare va fi stabilit prin hotărâre a Guvernului.
(9) Cei îndreptăţiţi prin autorizare/concesionare să desfăşoare activităţi în zona costieră proprietate publică sunt obligaţi să informeze concedentul asupra oricărui incident ce poate afecta în sens negativ proprietatea publică.
(10) În cazul furtunilor, prăbuşirii falezelor, altor dezastre naturale sau al altor situaţii de forţă majoră, autorităţile administraţiei publice locale şi concesionarul vor lua măsurile necesare pentru evitarea prejudiciilor, fără a se considera o încălcare a drepturilor proprietăţii publice.
| ← Art. 12 OUG 202/2002 Regimul de folosire liberă, de servituţi... | Art. 14 OUG 202/2002 Regimul de folosire liberă, de servituţi... → |
|---|
