Art. 14 Cerinţe interzise sau supuse evaluării Libertatea de stabilire a prestatorilor
Comentarii |
|
Libertatea de stabilire a prestatorilor
SECŢIUNEA a 2-a
Cerinţe interzise sau supuse evaluării
Art. 14
(1) Autorităţile competente române pot condiţiona accesul la o activitate de servicii sau exercitarea acesteia de oricare dintre următoarele cerinţe:
a) restricţii cantitative sub forma limitărilor stabilite în funcţie de populaţie sau restricţii teritoriale constând în stabilirea unei distanţe geografice minime între prestatori;
b) obligaţia unui prestator de a se constitui sub o anumită formă juridică;
c) cerinţe referitoare la deţinerea unui capital social minim;
d) cerinţe care rezervă accesul la anumite activităţi de servicii anumitor prestatori, în temeiul specificului activităţii, altele decât cerinţele referitoare la domeniile reglementate de Legea nr. 200/2004, cu modificările şi completările ulterioare;
e) interdicţia de a avea mai mult de un loc de stabilire pe teritoriul României;
f) cerinţe care stabilesc un număr minim de salariaţi;
g) tarife obligatorii minime şi/sau maxime pe care trebuie să le respecte prestatorul;
h) obligaţia prestatorului de a oferi alte servicii împreună cu serviciul său.
(2) Cerinţele menţionate la alin. (1) pot fi impuse numai dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) nediscriminare - cerinţele sunt nediscriminatorii în cazul persoanelor fizice, în funcţie de cetăţenie sau de naţionalitate, iar în cazul persoanelor juridice, în funcţie de situarea sediului social;
b) necesitate - cerinţele sunt justificate printr-un motiv imperativ de interes general, astfel cum este definit acesta la art. 2 lit. k);
c) proporţionalitate - cerinţele sunt adecvate pentru a garanta îndeplinirea obiectivului urmărit, ele nu depăşesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit şi nu este posibilă înlocuirea acestor cerinţe cu alte măsuri mai puţin restrictive care să asigure atingerea aceluiaşi rezultat.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) sunt incidente serviciilor de interes economic general doar în măsura în care aplicarea acestora nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea misiunii speciale care le-a fost încredinţată.
(4) Începând cu data de 1 ianuarie 2010, autorităţile competente notifică Comisiei Europene actele normative şi dispoziţiile cu caracter statutar sau administrativ care includ cerinţele prevăzute la alin. (1), precizând motivele pentru includerea acestor cerinţe în actele normative.
(5) În cazul în care Comisia Europeană consideră că actele normative şi dispoziţiile prevăzute la alin. (4) conţin bariere în calea liberei circulaţii a serviciilor şi a dreptului de liberă stabilire, autorităţile competente iau măsuri pentru a renunţa la adoptarea acestora sau pentru abrogarea lor, după caz.
(6) Obligaţia de notificare prevăzută la alin. (4) se consideră îndeplinită în cazul proiectelor de acte normative care parcurg procedura de notificare prevăzută în Hotărârea Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană, cu modificările ulterioare.
← Art. 13 Cerinţe interzise sau supuse evaluării Libertatea de... | Art. 15 Cerinţe interzise sau supuse evaluării Libertatea de... → |
---|