ANEXA Nr. 1
Comentarii |
|
ANEXA Nr. 1
Criteriile pentru stabilirea caracterului semnificativ al efectelor unui prejudiciu asupra speciilor protejate şi habitatelor naturale
Caracterul semnificativ al oricărui prejudiciu care are efecte negative asupra atingerii sau menţinerii stării favorabile de conservare a habitatelor sau speciilor trebuie evaluat în raport cu stadiul conservării la momentul producerii prejudiciului, cu serviciile furnizate de atractivitatea şi utilitatea pe care ele o oferă, şi capacitatea lor de regenerare naturală. Schimbările semnificative negative ale stării iniţiale se determină cu ajutorul datelor măsurabile, ca de exemplu:
a) numărul de indivizi, densitatea lor sau suprafaţa pe care o ocupă;
b) rolul specific al indivizilor sau al suprafeţei prejudiciate în legătură cu conservarea speciilor sau a habitatelor, raritatea speciilor sau habitatului evaluată la nivel local, regional şi naţional, inclusiv la nivel comunitar;
c) capacitatea de răspândire a speciilor, conform dinamicii specifice acelor specii sau acelei populaţii, viabilitatea lor sau capacitatea de regenerare naturală a habitatului în funcţie de dinamica specifică a speciilor caracteristice sau populaţiilor lor;
d) capacitatea speciilor sau a habitatelor de a se reface, într-un timp scurt după producerea prejudiciului, fără nicio intervenţie cu excepţia unor măsuri de protecţie crescută, la o stare care tinde, exclusiv datorită dinamicii speciilor sau habitatului, să fie considerată echivalentă sau superioară stării iniţiale.
Prejudiciul care are un efect dovedit asupra sănătăţii umane trebuie considerat ca fiind prejudiciu semnificativ.
Nu se consideră ca prejudicii semnificative următoarele:
(i) variaţiile negative care sunt mai mici decât fluctuaţiile naturale considerate normale în cazul speciilor sau habitatului respectiv;
(ii) variaţiile negative datorate unor cauze naturale sau rezultate dintr-o intervenţie legată de managementul normal al siturilor, astfel cum sunt specificate în bazele de date ale habitatelor, în documentele specifice sau aşa cum au fost realizate anterior de către proprietari sau operatori;
(iii) prejudiciul adus speciilor sau habitatelor pentru care s-a stabilit că se vor reface, într-o perioadă scurtă de timp şi fără intervenţie, fie la starea iniţială, fie la o stare care tinde, exclusiv datorită dinamicii speciilor sau habitatului, să fie considerată echivalentă sau superioară stării iniţiale.
← Art. 47 Dispoziţii tranzitorii şi finale | ANEXA Nr. 2 → |
---|