Gheorghe Costaforu
| Comentarii |
|
COSTAFORU, Gheorghe
(26 octombrie 1820, Bucureşti - 28 noiembrie 1876, Bucureşti)
A urmat studiile liceului Sfântul Sava din Bucureşti, iar apoi studiile de drept la Paris, fiind primul român care obţine titlu de doctor în drept în Capitala Franţei, cu teza De acquirenda, retineinda vel omittenda possessione (1850).
A activat ca judecător la Tribunalul Ilfov, ulterior fiind numit de Eforia şcolilor profesor de condică civilă şi de procedură civilă -drept judecătoresc şi de procedură - la vechea Şcoală de legi din laşi (1851).
A ocupat diferite demnităţi de stat: membru al Curţii de Casaţie, preşedintele Curţii apelative de comerţ din Bucureşti, diplomat, ministru al justiţie (1871) şi ministru al afacerilor străine (1871-1 873), fiind şi un activ membru al clasei politice postunioniste. A făcut parte din Partidul Conservator şi a avizat favorabil la lovitura de stat a lui Alexandru loan Cuza (1 866).
Datorită funcţiilor deţinute, a activat intens în domeniul legiferării, participând la Comisia de elaborare a legii profesiei de avocat (1851), apoi la legea privind inamovibilitatea corpului judecătoresc şi organizarea Curţilor de Apel (1 868-1870). Ca ministru al justiţiei, a coordonat redactarea unei legi privind organizarea judecătorească şi activitatea instanţelor (1871).
A fost profesorde drept şi rectoral Universităţii Bucureşti (1864-1872).
In calitate de magistrat şi profesor va elabora, după modelul magazinelor engleze, primul volum din Magazinul Judecătoresc, cu tema Despre Drept şi Dreptate, un fel de enciclopedie pentru uzul juriştilor şi a marelui public, precum şi o broşură Noţiuni istorice asupra legislaţiunilor noastre, similară cu cea a austriacului Neigebauer.
