Ion N Coroi
| Comentarii |
|
COROI, Ion N
(26 octombrie 1878, Bârlad - ? )
A absolvit Liceul „Gheorghe Roşea Codreanu" din Bârlad (1896). Licenţiat al Facultăţii de Litere din Paris (1905). Licenţiat al Facultăţii de Drept din Paris (1909). Diplomat al Şcolii de înalte Studii din Paris (1910). Doctor în drept al Universităţii din Paris cu teza Jurisprudence relative â la dot mobiliere (1912). Absolvent al cursurilor Institutului de Papirologie din Viena (1 916).
Profesor de istorie la Colegiul „Sfântul Sava" din Bucureşti (1900-1902). Profesor de limba germană la Liceul „Gheorghe Roşea Codreanu" din Bârlad (1902-1904). Director al Serviciului presei şi propagandei din Ministerul Afacerilor Străine (1917-1925). Docent al catedrei de Drept roman din cadrul Facultăţii de Drept din Bucureşti (1916). Profesor suplinitor (1917-1920) şi profesor titular (1920-1945) la catedra de Drept roman a Universităţii din laşi. Decan al Facultăţii de Drept din laşi (1926-1928; 1928-1929). Prorector al Universităţii din laşi (1928-1929).
Principalele sale lucrări sunt din materia dreptului roman şi a istoriei dreptului: La violence en droit criminel romain (1915), Les chretiens de la Bythinie et du Pont au temps du Pline le Jeune (1936), Edictul împăratului August din Creta-Cyrene (1936), Titius Statilius Taurus et son proces pour magie et pour repetundae sous l'empereur Claude (1937), Nouveaux eclaircissements sur la correspondance de Pline et de Trajan par rapport aux chretiens
(1938), Itinerariul de la Odessos la Olbia în sec. Ill-lea d.Hr. (1941), Quelques contributions â l'histoire de l'achidicaste et du gymnasiarchei 941). Cursul său de drept roman a apărut în formă litografiată: Curs de drept roman, După notele luate la curs de studenţii D.V. Roşea şi D.V. Dumitru (1934).
Este fondatorul şi cel mai important reprezentant al studiilor de papirologie juridică în România. în această direcţie a înfiinţat în cadrul Universităţii din laşi un Institut de drept roman şi papirologie juridică (1936) şi a publicat mai multe studii: Caius Vibius Maximus, praefectus Alexandreae et Aegypti (1934), Le Conventus juridicus en Egypte aux trois premiers siecles de l'Empire romain (1935), Le P. Oxy. III 471. Une cognitio caesariana sous Trajan (1936), La papyrologie et l'organisations judiciaire de l'Egypte sous le Principat (1938), Le proces de Sarapion et de Dionysia au temps de Hadrien (1939), La cognitio extraordinaria en Egypte sous le Principat (1939), L'Administration de la justice en Egypte sous Ies empereurs de Constantinople (1939), P. Oxy. III 471, 472 şi 486. Texte şi Transcrieri (1941). A obţinut premiul „Paul Michel Perret" al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice din Paris (1916). Membru al Institutului de Drept roman din Roma şi al Societăţii de istorie a dreptului din Paris.
