Ioan Kalinderu
| Comentarii |
|
KALINDERU, loan
(28 decembrie 1840, Bucureşti -11 decembrie 1913, Bucureşti)
Studii secundare în Bucureşti. Licenţiat al Facultăţii de Drept din Paris (1860). Doctor în drept al Universităţii din Paris cu teza Essai sur les sources du droit romain. De la non-retroactivite des lois (1864). Magistrat: procuror, judecător şi prim-preşedinte al Tribunalului de Ilfov, judecător şi prim-preşedinte al Curţii de Apel din Bucureşti, consilier la înalta Curte de Casaţie. Administrator al Domeniilor şi Pădurilor Statului. Comisarul Guvernului român la Berlin în vederea răscumpărării de către statul român a căilor ferate construite de Strousberg (1881-1882). Administrator al Domeniilor Coroanei (1884-1913). Preşedinte (23 martie 1904 -1 8 aprilie 1907) şi vicepreşedinte (29 martie 1895 - 1 aprilie 1898; 26 martie 1901-23 martie 1904) al Academiei Române.
Autor al mai multor lucrări de drept roman şi de istorie a antichităţii romane: Droit pretorien et reponses des Prudents (1885), Consiliul împăraţilor la Roma şi la Constantinopol (1887), Viaţa municipală la Pompei (1 890), Doi antagonişti romani (1892), Romanii călători (1 895), Viligiatura şi reşedinţele de vară la romani (1895), August şi literaţii (1897), Din viaţa romană. Podoabele, toaleta şi petrecerile unei elegante (1903) etc. în calitate de administrator al Domeniilor Coroanei a publicat un breviar (îndrumări date agenţilor Domeniului Coroanei, 1900) şi mai multe broşuri cu subiect socioeducativ (Rolul învăţământului în formaţiunea generaţiilor lor, 1896; Patrie, education et travail, 1896). Afacerea litigioasă în care a reprezentat guvernul român la Berlin i-a prilejuit redactarea studiului De la competence des tribunaux et particulierement des tribunaux prussiens dans toute contestation relative aux biens mobiliers qu'un etat etranger peut posseder en Prusse (1882). în urma procesului pentru succesiunea familiei Oteteleşanu a publicat consultaţiile şi pledoariile avocaţilor, însoţite de comentarii proprii (Notice juridique sur un testament, 1889; Consultaţiuni date de d-nii Guillourd, Carel şi Jouen în afacerea moştenitorilor loan Oteteleşanu. Precedate de câteva observaţiuni asupra concluziilor reclamanţilor, 1889; Proces dintre moştenitorii loan Oteteleşanu. Consultaţiuni ale d-lor Beudant, Colmet de Santerre, Bufnoirşi Rolin jaequemyns, conclusiuni, sentinţa, 1889; Deciziunea Curţii de Apel din Bucureşti în procesul dintre moştenitorii loan Oteteleşanu, 1 891).
Filantrop reputat, a finanţat şcoli, biserici, biblioteci comunale. A donat Academiei Române averea transmisă prin testamentul lui loan Oteteleşanu, din acest fond construindu-se internatul de fete de la Măgurele (1893). între anii 1906-1907, a înfiinţat un muzeu de artă medievală, care, după moartea sa, a revenit statului român. Membru corespondent (25 martie 1887) şi membru titular (11 martie 1 893) al Academiei Române. Membru şi preşedinte al Comisiunii Monumentelor Istorice şi al Societăţii Regale de Geografie.
