Ştefan G Longinescu
| Comentarii |
|
LONGINESCU, Ştefan G
(5/12 octombrie 1865, Focşani -2 august 1931, Bucureşti)
Studii la Gimnaziul din Focşani şi Liceul Naţional din laşi. Licenţiat al Facultăţii de Drept din laşi cu o teză despre Garanţia de evic-ţiune (1886). Avocat în Baroul laşi (1886), ulterior magistrat în oraşele laşi şi Galaţi: judecător de ocol (1888), supleant de tribunal (1890), judecător de instrucţie (1892). Câştigă prin concurs prestigioasa bursă Simonide şi urmează studiile doctorale la Universitatea din Berlin (1893-1 895), finalizate cu publicarea tezei Gaius als Rechtsgelehrte (1896), ce a provocat o amplă controversă în literatura de specialitate. Profesor suplinitor (1896), apoi definitiv (1899), la catedra de Drept roman a Facultăţii de Drept din laşi, unde a îndeplinit, în mai multe rânduri, şi funcţia de decan. Profesor de Drept roman (1907) şi de Istoria dreptului românesc (1908) la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti.
Reputat romanist publică celebrul manual în două volume Elemente de drept roman (1908), retipărit într-o amplă ediţie în trei volume, între anii 1921 şi 1927, şi mai multe cursuri litografiate din materia drepturilor reale (1913), a obligaţiunilor şi succesiunii (1920) şi a istoriei dreptului roman (1927). Tot în această materie, este autorul unui valoros studiu despre Dreptul roman în literatura juridică românească (1908). în domeniul istoriei dreptului românesc, pe lângă primul manualul din ştiinţa juridică românească de Istorie a dreptului românesc din vremile cele mai vechi pînă azi (1908), publică mai multe studii cu o puternică rezonanţă în literatura de specialitate: Pravila lui Vasile Lupu şi Prosper Farinaccius, romanistul italian (1909), Părerile Dior N. lorga şi I. Peretz despre Pravila lui Vasile Lupu (1914), Aşezământul de legătură al lui Mihai Vodă (1919), Medicina legală în legile vechi româneşti (1923), Pravila lui Alexandru cel Bun (1923), L'influence du jurisconsulte italien Prosper Farinaccius sur les anciennes lois roumaines du XVIIe siecle (postum, 1936). Interesat de punerea în circuitul ştiinţific european a izvoarelor vechiului drept românesc, a inaugurat colecţia bilingvă Legi vechi româneşti şi izvoarele lor. Anciennes lois roumaines et leurs sources, în cadrul căreia a apărut doar Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu. Membru corespondent al Academiei Române (24 mai 1910).
