Ion P Filipescu

FILIPESCU, Ion P

(18 martie 1927, Moţăţei, Dolj -12 decembrie 2002, Bucureşti)

A urmat cursurile liceale şi apoi universitare la Facultatea de Drept (1946-1950) şi la Facultatea de Economie Generală din Bucureşti. A obţinut la aceeaşi Facultate titlul de doctor în drept (1961) şi de doctor docent (1974).

A urmat o intensă carieră universitară - asistent (1950), lector, conferenţiar şi profesor (1974) de drept internaţional şi de dreptul familiei al Universităţii bucureştene. în paralel a fost cercetător, cercetător principal şi director la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române. Pentru remarcabila sa contribuţie la ştiinţa dreptului, a fost distins cu premiul Simion Bărnuţiua\ Academiei Române (1975).

A deţinut funcţia de judecător la Curtea Constituţională a României (1992-1995).

în recunoaşterea meritelor sale de jurist, Uniunea Juriştilor din România şi Societatea Titu Maiorescu au iniţiat premiul Ion P. Filipescu.

Lucrările publicate sunt rezultatul cercetărilor sale, atât în dimensiunea teoretică cât şi practică, în domeniul dreptului familiei: Dreptul familiei, speţe şi soluţii din practica judiciară (1969), Tratat de dreptul familiei (1989,1997, 2002), Adopţia şi protecţia copilului aflat în dificultate (1997, 1998), Adopţia: protecţia şi promovarea drepturilor copilului (2005), dreptului civil: Drept civil: speţe şi soluţii din practica judiciara (coautor, 1970), Dreptul civil. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale (1996, 2006), Dreptul civil. Teoria generală a obligaţiilor (1997, 2005) şi al dreptului internaţional privat: Drept internaţional privat (1991, 1997), Drept instituţional comunitar european (coautor, 1994, 1996, 1997, 1999).

Alte personalități juridice:

Comentarii despre Ion P Filipescu