Virgil M Gabrielescu

GABRIELESCU, Virgil M.

(15 octombrie 1887, Bârlad -?)

Licenţiat în drept al facultăţii de drept a Universităţii Bucureşti (1911), a ocupat în primii ani de carieră diferite funcţii în sistemul judiciar: magistrat stagiar, ajutor de judecător supleant, judecător de şedinţă, judecător de instrucţie, prim-procuror al Tribunalului Teleorman, avocat. Concomitent, a activat în cadrul Consiliului Legislativ (1935-1948), în calitate de secretar general.

A fost unul dintre juriştii de marcă militanţi pentru constituirea Consiliului Legislativ, argumentând, în lucrarea Consiliul Legislativ permanent (1922), necesitatea unei instituţii „care să aibă misiunea de a pune în concordanţă diferitele legiuiri existente, să studieze şi să amendeze orice proiect de lege mai înainte de a fi supus parlamentului".

Virgil M. Gabrielescu a fost autor unor lucrări de specialitate, unanim apreciate, precum: Competenţa penală a judecătorului de ocol (fără an), Ştiinţa în serviciul justiţiei represive (1913), Instrucţiunea scrisă în procedura noastră civilă, (1923), Un minister public pe lângă judecătoriile de pace (1924).

Alte personalități juridice:

Comentarii despre Virgil M Gabrielescu