Vespasian V Pella
| Comentarii |
|
PELLA, Vespasian V
(17 ianuarie 1897, Râmnicu-Sărat- 24 august 1952, New York)
Studii licealeîn Bucureşti. Studii universitare la Facultatea de Drept din Iaşi. Doctor în drept al Universităţii din Paris, cu teza Des incapacites resultant des condamnations penales en droit internaţional (1920).
Deputat în Parlamentul României. Secretar general al Biroului Internaţional pentru unificarea dreptului penal. Consilier temporar la Consiliul Legislativ. Delegat al României la Conferinţa Dezarmării (1932-1934). Delegat al României în Comisia Regimului Apelor Dunării (1933-1935). Ministru plenipotenţiar la Legaţia României din Olanda (1936-1939). Ministru plenipotenţiar la Legaţia României din Elveţia. Reprezentant al României la Societatea Naţiunilor. Vice-Presedinte al Asociaţiei Internationale de Drept penal (1924-1939). Preşedinte al Comisiunii Juridice şi Constituţionale a Adunării Societăţii Naţiunilor (1938). Prim-Agent al Guvernului român pe lângă Tribunalul Arbitrai româno-bulgar (1941). Preşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Drept penal (1946-1952). Expert şi consultant juridic în dreptul internaţional penal al O.N.U. (1948-1952). Profesor agregat (1921-1924) şi profesor titular (1924-1935) la catedra de Drept penal şi procedură penală din cadrul Universităţii Iaşi. Profesor la catedra de Drept penal şi procedură penală a Universităţii din Bucureşti (1935-1948).
Profesor invitat la Institutul de înalte Studii internaţionale din Paris (1928), Institutul Universităţii de înalte Studii Internaţionale din Geneva (1929), Academia de Drept internaţional de la Haga (1926-1939). Raportor al „Proiectului de lege pentru înfrângerea şi reprimarea speculei ilicite" (1923) şi al „Proiectului de Cod penal" (1928). Raportor la Conferinţa interparlamentară din Washington (1925). Raportor al Societăţii Naţiunilor pentru chestiunile penale (1927-1939). Raportor general la Conferinţa de la Geneva pentru represiunea terorismului şi crearea unei Curţi Penale Internaţionale (1937).
Opera sa juridică cuprinde numeroase studii şi monografii asupra instituţiilor penale româneşti: Apergu sur la criminalite collective. L 'esprit de corps et lesproblemes de la reponsabilite penale (1920), Delicte îngăduite (1921), Studii penale. O nouă teorie asupra complicităţii la infracţiunile neintenţionate şi responsabilităţii penale pentru fapta altuia (1921), Vagabondajul şi cerşetoria (1921), Specula ilicită de monedă (1921), Libertatea presei în noua Constituţie (1923), Explicaţiunea teoretică şi practică a Legii şi Regulamentului pentru înfrânarea şi reprimarea speculei ilicite (1923). autor al mai multor lucrări care l-au consacrat în doctrina europeană drept fondatorul dreptului internaţional penal şi promotorul justiţiei penale internaţionale: La criminalite collective des Etats et le droit penal de l'avenir (1925), La Cooperation des Etats dans la lutte contre le faux monnayage (1926), La Codification du Droit internaţional (1928), La repression de la piraterie (1928); La repression des crimes contre la personnalite de l'Etat (1931), La protection de la paix par le droit interne (1933), Ameliorations de l'administration penitentiaire et infractions de droit internaţional (1935), La guerre-crime et les criminels de guerre: reflexions sur la justice penale internaţionale, ce qu'elle est ce qu'elle devrait etre (1946).
Director al „Revistei de drept penal şi ştiinţă penitenciară". Membru fondator al Asociaţiei Internaţionale de Drept Penal din Paris (1924). Membru corespondent al Academiei Române (26 mai 1941). Membru al Societăţii de Studii Legislative, al Societăţii de Legislaţie Comparată, al Societăţii Americane a Legilor Internationale. Membru în Consiliul de Direcţie al Societătii Generale a / / /
închisorilor din Franţa.
