Iuliu Pascu
| Comentarii |
|
PASCU, Iuliu
(1892, Codăieşti, Vaslui - ?)
A obţinut titlul de licenţiat în drept şi doctor în ştiinţe juridice cu teza Organizarea serviciului administrativ ales şi numit (1918) al Facultăţii de Drept din Iaşi. A debutat în cariera didactică, în calitate de profesor de drept administrativ la Facultatea de Drept din Cernăuţi (1924), ulterior la Şcoala de Poliţie Ştiinţifică din Bucureşti, specializându-se în drept canonic.
A activat ca membru al Consiliului Legislativ - referent titular în Secţiunea l-a de drept public (1926), director al Oficiului de Studii Legislative (1935) şi consilier permanent (1939-1948).
Activitatea sa de jurist s-a concretizat într-o publicistică semnificativă: Modurile de stingere a obligaţiilor (1915), Clasarea funcţionarilor publici (1918), Organizarea învăţământului administrativ superior (1918), Democratizarea Constituţiei (1919), Impozitul şi exproprierea industrială (1921), Industria casnică la expoziţie
(1922), Probleme administrative, (1924), Bibliografia dreptului administrativ român (1926), Concepţia asupra dreptului şi ştiinţei administraţiei în legislaţie şi doctrină fl 927), Avizele conforme (1928), Organizarea puterii executive, (1928), Dreptul poliţienesc român (1929), Organizarea Ministerului de Interne, (1929), Dreptul şi procedura poliţienească (1931), Dreptul disciplinar (1932), Drepturile funcţionarilor publici, (1933), Cumulul (1934), Lămurirea legii dărilor, Le Droit et la Procedure Policiere, Bruxelles (1935), Dreptul urbanistic şi sistematizarea Bucureştilor (1935), Le droit et la procedure disciplinaire: Une specialisation necessaire dans le droit public (1937).
